www.dexonline.ro/scrabble

ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac şi mai multe fâşii de plasă cu care se adună bancurile de peşti marini.

ÁVĂ, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâşii de plasă, care se aşază vertical în apă cu ajutorul unor bucăţi de plută şi de plumb.

BARCÁZ, barcazuri, s. n. Barcă pescărească mare, cu pânze sau cu motor, folosită la pescuit sau pentru transportul de materiale.

BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcaţiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fremorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri.

CÁMĂNĂ, camene, s. f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit şi de care se pot prinde greutăţi de plumb.

CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, folosită în lacurile litorale şi în bălţi pentru prinderea plăticii şi a şalăului.

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe şiruri de cârlige mari aşezate în apă la diferite adâncimi.

CHIPCÉL, chipcele s. n. Unealtă de pescuit peşte mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un cadru de forma unei linguri mari. [Var.: chepcél s. n.]

CIORPÁC, ciorpace, s. n. Unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeţ de plasă cu coadă şi folosită la scoaterea din apă a peştelui; minciog.

CLONC, cloncuri, s. n. 2. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peştii spre plase sau cârlige.

COŞ, coşuri, s. n. 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele şi folosită la prinderea peştilor mici.

COTÉŢ, coteţe, s. n. 2. Capcană pentru prins peşte în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură. [Var.: coteáţă s. f.]

CRẤSNIC, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac, legată la colţuri de capetele încrucişate a două nuiele şi fixată de o prăjină; halău

CÚTER, cutere, s. n. 1. Ambarcaţie mică de lemn, cu vâsle sau pânze, de formă alungită pentru a se deplasa rapid (de sport sau pt. pescuit).

FELÚCĂ, feluci s. f. Navă maritimă lungă şi îngustă, folosită pe mările sudice la transportul de-a lungul litoralului sau pentru pescuit.

FILÉU, fileuri sau filee, s. n. Reţea de aţă sau sfoară, cu ochiuri în formă de pătrate, romburi etc., pt. confecţionarea plaselor de pescuit etc.

GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea şi adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc.

HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig mare de undiţă, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forţa, pe nedrept, abuziv.

ÎNGRELÁ, îngrelez vb. I. Tranz. A îngreuia (cu bucăţi de plumb) marginile unei plase de pescuit, pentru a o face să se cufunde în apă.

LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiţă prevăzută cu năluci şi mulinetă, folosită pentru pescuitul peştilor răpitori prin aruncarea la mare distanţă.

LIPOVEÁN, -Ă, lipoveni, -e, s. m. şi f. Persoană de origine rusă stabilită în regiunea Deltei Dunării şi care se ocupă mai ales cu pescuitul.

LÚNTRE, luntri, s. f. Ambarcaţiune cu fundul plat şi cu prora şi pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). [Pl. şi: luntre]

MAHÓNĂ, mahone, s. f. Vas sau ambarcaţiune (cu fundul plat) folosită la transportul mărfurilor, la pescuit etc. [Var.: mahoánă s. f.]

MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, variind între 50 şi 120 de kg. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăţi mari. 3. Năvod.

MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. şi reg.) Persoană care transporta peşte sau care făcea negustorie cu peşte; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.]

MĂSLÁG, măslage, s. n. 1. Fruct foarte toxic, în formă de boabă roşie, folosit uneori pentru a ameţi peştii pentru a-i pescui mai uşor.

MEREDÉU, meredeie, s. n. (Reg.) 1. Minciog. 2. Unealtă de lemn pentru frământat caşul, în formă de furculiţă sau de scândurică cu zimţi.

MINCIÓG, mincioguri / mincioage, s. n. Mică plasă în formă de coşuleţ, folosită pentru a scoate din apă peştele prins; meredeu, ciorpac.

MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte uşoară, cu ochiuri mari şi împletită din aţă; coteţ. [Var.: mréjă s. f.]

MULINÉTĂ, mulinete, s. f. 1. Dispozitiv folosit în special în pescuitul sportiv cu lanseta, care serveşte la înfăşurarea firului. [Var.: mulinét s. n.]

MÚSCĂ, muşte, s. f. Muscă artificială = imitaţie de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit şi folosită ca momeală pentru peşti.

NÁDĂ, (1) nade, (2) năzi, s. f. 1. Hrană care se pune într-o unealtă de pescuit pentru a atrage peştii; momeală. ♦ Fig. Ispită. 2. Parte înnădită.

NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare, la mijloc cu un sac, cu care se adună peştele [Var.: (reg.) nevód s. n.]

ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă şi lungă, îmbibată cu gudron şi folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc. [Var.: otgón s. n.]