ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXY
1
CUVANTLUNGIN DICTIONAR - DEFINITIEVerificari:
www.dexonline.ro/scrabble
2
ALAMAN6
ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac şi mai multe fâşii de plasă cu care se adună bancurile de peşti marini.
3
AMORSA6AMÓRSĂ, amorse, s. f. 3. Nadă, momeală (la pescuit).
4
ATA3ÁȚĂ, ațe, s. f. Ață pescărească = fir de bumbac rezistent, pentru reparat plasele pescăreşti
5
AVA3
ÁVĂ, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâşii de plasă, care se aşază vertical în apă cu ajutorul unor bucăţi de plută şi de plumb.
6
BALTA5BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă… care are peşte! :)
7
BARCA5BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcaţiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor.
8
BARCAGIU8BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraş.
9
BARCAZ6
BARCÁZ, barcazuri, s. n. Barcă pescărească mare, cu pânze sau cu motor, folosită la pescuit sau pentru transportul de materiale.
10
BARJA5
BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcaţiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fremorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri.
11
BRACONA7BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal.
12
BRACONAJ8BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracţiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului.
13
CAMANA6
CÁMĂNĂ, camene, s. f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit şi de care se pot prinde greutăţi de plumb.
14
CAPCANA7CAPCÁNĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale (inclusiv peşti)
15
CARAVA6
CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, folosită în lacurile litorale şi în bălţi pentru prinderea plăticii şi a şalăului.
16
CARLIG6CÂRLÍG, cârlige, s. n. 3. Partea metalică a undiţei, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peştele.
17
CARMAC6
CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe şiruri de cârlige mari aşezate în apă la diferite adâncimi.
18
CAZULCA7CAZÚLCĂ, cazulci, s. f. Unealtă pentru pescuitul peştilor răpitori în timpul iernii sub gheaţă.
19
CHEPCEL7CHEPCÉL, chepcele s. n. v. CHIPCEL
20
CHIPCEL7
CHIPCÉL, chipcele s. n. Unealtă de pescuit peşte mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un cadru de forma unei linguri mari. [Var.: chepcél s. n.]
21
CIORPAC7
CIORPÁC, ciorpace, s. n. Unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeţ de plasă cu coadă şi folosită la scoaterea din apă a peştelui; minciog.
22
CLONC5
CLONC, cloncuri, s. n. 2. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peştii spre plase sau cârlige.
23
COPCA5COPCĂ, copci, s. f. 1. Gaură, spărtură făcută în gheaţa unui râu, a unei bălţi etc. pentru pescuit sau pentru scos apă.
24
COS3
COŞ, coşuri, s. n. 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele şi folosită la prinderea peştilor mici.
25
COTEATA7COTEÁŢĂ, coteţe, s. n. = COTEŢ
26
COTET5
COTÉŢ, coteţe, s. n. 2. Capcană pentru prins peşte în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură. [Var.: coteáţă s. f.]
27
CRASNIC7
CRẤSNIC, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac, legată la colţuri de capetele încrucişate a două nuiele şi fixată de o prăjină; halău
28
CRILA5CRÍLĂ, crile s. f. 1. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unui năvod, aripă, natră.
29
CUCA4CÚCĂ, cuci s. f. (pescuit, reg.) capcană, gaie, năpastă, prostovol.
30
CUTER5
CÚTER, cutere, s. n. 1. Ambarcaţie mică de lemn, cu vâsle sau pânze, de formă alungită pentru a se deplasa rapid (de sport sau pt. pescuit).
31
CUTTER6CÚTTER, cuttere, s. n. = CUTER
32
DRIFTER7DRÍFTER, driftere s. n. Navă maritimă înzestrată cu instalaţii speciale pentru pescuitul în larg.
33
DUBA4DÚBĂ, dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit în lacuri, construită dintr-un trunchi de copac scobit.
34
DUBAS5DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care serveşte la pescuit şi la trecerea de pe un ţărm al unei ape pe celălalt.
35
ELESTEU7ELEŞTÉU, eleşteie, s. n. = HELEŞTEU
36
FELUCA6
FELÚCĂ, feluci s. f. Navă maritimă lungă şi îngustă, folosită pe mările sudice la transportul de-a lungul litoralului sau pentru pescuit.
37
FILEU5
FILÉU, fileuri sau filee, s. n. Reţea de aţă sau sfoară, cu ochiuri în formă de pătrate, romburi etc., pt. confecţionarea plaselor de pescuit etc.
38
FIR3FIR, fire, s. n. Partea mobilă a undiţei… = SFOARA
39
FLOTILA7FLOTÍLĂ, flotile s. f. 2) Grup de nave ce îndeplinesc o sarcină comună. Flotilă de pescuit.
40
FRANGHIERIT11FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor necesare la pescuit.
41
GALIOTA7GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie uşoară de pescuit, cu fundul plat şi cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi.
42
GARGAR6
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea şi adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc.
43
GUTA4GÚTĂ, gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței.
44
HALAU5HALĂU, halaie s. n. (Reg.) Crâsnic (năvod de pescuit).
45
HALIEUTIC9HALIEÚTIC, -Ă, halieutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De halieutică; pescăresc. 2. S. f. Arta pescuitului; pescuit. ♦ Tratat de pescuit.
46
HAPCA5
HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig mare de undiţă, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forţa, pe nedrept, abuziv.
47
HELESTEU8HELEŞTÉU, heleşteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creşterea şi reproducerea peştilor. [Var.: eleştéu s. n.]
48
IAZ3IAZ, iazuri, s. n. Lac artificial format prin oprirea sau devierea unui curs de apă, destinat pisciculturii.
49
INGRELA7
ÎNGRELÁ, îngrelez vb. I. Tranz. A îngreuia (cu bucăţi de plumb) marginile unei plase de pescuit, pentru a o face să se cufunde în apă.
50
INSFORA7ÎNSFORÁ, însforez, vb. I. Tranz. A prinde două margini ale plasei de pescuit, trecând o sfoară prin ochiurile lor.
51
JONCA5JÓNCĂ, jonci s. f. Ambarcaţie mică cu pânze prinse orizontal pe catarge, folosită pentru transport şi pentru pescuit.
52
JUVELNIC8JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1) Unealtă de pescuit în formă de coş sau de sac, confecţionată din plasă sau din nuiele.
53
LANSETA7
LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiţă prevăzută cu năluci şi mulinetă, folosită pentru pescuitul peştilor răpitori prin aruncarea la mare distanţă.
54
LAPTAS6LĂPTÁŞ, lăptaşe, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită din una sau mai multe plase legate în formă de sac cu gura foarte largă.
55
LEASA5LEÁSĂ, lése s. f. 4) Coş împletit din nuiele sau din trestie, folosit la pescuit.
56
LESNIC6LÉŞNIC, leşnice, s. n. (Reg.) Specie de plasă de pescuit. [Var.: léşniec s. n.]
57
LESNIEC7LEŞNIÉC, leşniece, s. n. = LEŞNIC
58
LIMBA5LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puţin adânci şi a o reîncărca apoi.
59
LIMBA5LÍMBĂ, limbi, s. f. 8. Deschizătură, gură lăsată la coteţul de pescuit.
60
LINGURA7LÍNGURĂ, linguri, s. f. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit.
61
LINGURITA9LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 3. Nălucă metalică mică folosită la pescuit.
62
LIPOVEAN8
LIPOVEÁN, -Ă, lipoveni, -e, s. m. şi f. Persoană de origine rusă stabilită în regiunea Deltei Dunării şi care se ocupă mai ales cu pescuitul.
63
LOTCA5LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcaţie de pescuit îngustă, cu prora şi pupa ascuţite şi ridicate, mânuită cu ajutorul lopeţilor.
64
LUNTRAS7LUNTRÁŞ, -Ă, -luntraşi, -e, s. m. şi f. Bărbat care conduce o luntre; vâslaş, năier, barcagiu
65
LUNTRE6
LÚNTRE, luntri, s. f. Ambarcaţiune cu fundul plat şi cu prora şi pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). [Pl. şi: luntre]
66
LUNTRI6LUNTRÍ, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din luntre.
67
MAHOANA7MAHOÁNĂ, mahoane, s. f. = MAHONĂ
68
MAHONA6
MAHÓNĂ, mahone, s. f. Vas sau ambarcaţiune (cu fundul plat) folosită la transportul mărfurilor, la pescuit etc. [Var.: mahoánă s. f.]
69
MAJA4
MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, variind între 50 şi 120 de kg. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăţi mari. 3. Năvod.
70
MAJAR5
MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. şi reg.) Persoană care transporta peşte sau care făcea negustorie cu peşte; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.]
71
MAJARIT7MĂJĂRÍT s. n. (Înv. şi reg.) Negoţ de peşte. ♦ (În Evul Mediu) Dare plătită domniei de către cei care pescuiau în bălţile Dunării.
72
MAJER5MĂJÉR, măjeri, s. m. = MĂJAR
73
MASLAG6
MĂSLÁG, măslage, s. n. 1. Fruct foarte toxic, în formă de boabă roşie, folosit uneori pentru a ameţi peştii pentru a-i pescui mai uşor.
74
MEREDEU7
MEREDÉU, meredeie, s. n. (Reg.) 1. Minciog. 2. Unealtă de lemn pentru frământat caşul, în formă de furculiţă sau de scândurică cu zimţi.
75
MINCIOG7
MINCIÓG, mincioguri / mincioage, s. n. Mică plasă în formă de coşuleţ, folosită pentru a scoate din apă peştele prins; meredeu, ciorpac.
76
MOMEALA7MOMEÁLĂ, momeli / momele, s. f. 2. Spec. Mâncare care se aruncă peştilor sau care se pune în undiţă spre a-i ademeni; nadă.
77
MREAJA6
MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte uşoară, cu ochiuri mari şi împletită din aţă; coteţ. [Var.: mréjă s. f.]
78
MREJA5MREJĂ, mreje, s. f. = MREAJĂ
79
MREJI5MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi.
80
MULINET7MULINÉT, mulinete, s. n. = MULINETĂ
81
MULINETA8
MULINÉTĂ, mulinete, s. f. 1. Dispozitiv folosit în special în pescuitul sportiv cu lanseta, care serveşte la înfăşurarea firului. [Var.: mulinét s. n.]
82
MUSCA5
MÚSCĂ, muşte, s. f. Muscă artificială = imitaţie de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit şi folosită ca momeală pentru peşti.
83
MUSCA5MUŞCÁ, muşc, vb. I. 3. Intranz. (Despre peşti) A înghiţi momeala, a se prinde în cârlig.
84
NADA4
NÁDĂ, (1) nade, (2) năzi, s. f. 1. Hrană care se pune într-o unealtă de pescuit pentru a atrage peştii; momeală. ♦ Fig. Ispită. 2. Parte înnădită.
85
NAIER5NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier.
86
NALUCA6NĂLÚCĂ, năluci, s. f. 3. Obiect în formă de peştişor, făcut din lemn sau din metal sclipitor, folosit drept nadă, momeală.
87
NAPASTA7NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare […] 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. şi: năpăşti]
88
NAPATCA7NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit, crâsnic.
89
NAVOD5
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare, la mijloc cu un sac, cu care se adună peştele [Var.: (reg.) nevód s. n.]
90
NAVODAR7NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă.
91
NAVODI6NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul.
92
NEVOD5NEVÓD, nevoade, s. n. = NĂVOD
93
OBOR4OBOR, oboare, s. n. (2) Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi a păstra peştele viu
94
ODGON5
ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă şi lungă, îmbibată cu gudron şi folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc. [Var.: otgón s. n.]
95
ODOROB6ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coş de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care serveşte la pescuit.
96
ORIE4ÓRIE, orii, s. f. Plasă de prins peşte, în formă de sac, folosită în apele curgătoare adânci, mânuită din luntre de doi oameni.
97
ORIER5ORIÉR, orieri, s. m. (Rar) Pescar care pescuieşte cu oria.
98
OSTIE5ÓSTIE, ostii, s. f. 1. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe braţe ascuţite, care se înfige în corpul peştilor.
99
OTARAC6OTARÁC, otarace, s. n. (Reg.) Scăunaş (format dintr-o scândură aşezată transversal) la capătul dinainte al luntrei de pescuit.
100
OTGON5OTGÓN, otgoane, s. n. = ODGON