A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | T | U | V | W | X | Y | |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
1 | CUVANT | LUNG | IN DICTIONAR - DEFINITIE | Verificari: | www.dexonline.ro/scrabble | ||||||||||||||||||||
2 | ALAMAN | 6 | ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac şi mai multe fâşii de plasă cu care se adună bancurile de peşti marini. | ||||||||||||||||||||||
3 | AMORSA | 6 | AMÓRSĂ, amorse, s. f. 3. Nadă, momeală (la pescuit). | ||||||||||||||||||||||
4 | ATA | 3 | ÁȚĂ, ațe, s. f. Ață pescărească = fir de bumbac rezistent, pentru reparat plasele pescăreşti | ||||||||||||||||||||||
5 | AVA | 3 | ÁVĂ, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâşii de plasă, care se aşază vertical în apă cu ajutorul unor bucăţi de plută şi de plumb. | ||||||||||||||||||||||
6 | BALTA | 5 | BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă… care are peşte! :) | ||||||||||||||||||||||
7 | BARCA | 5 | BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcaţiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. | ||||||||||||||||||||||
8 | BARCAGIU | 8 | BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraş. | ||||||||||||||||||||||
9 | BARCAZ | 6 | BARCÁZ, barcazuri, s. n. Barcă pescărească mare, cu pânze sau cu motor, folosită la pescuit sau pentru transportul de materiale. | ||||||||||||||||||||||
10 | BARJA | 5 | BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcaţiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fremorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri. | ||||||||||||||||||||||
11 | BRACONA | 7 | BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. | ||||||||||||||||||||||
12 | BRACONAJ | 8 | BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracţiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. | ||||||||||||||||||||||
13 | CAMANA | 6 | CÁMĂNĂ, camene, s. f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit şi de care se pot prinde greutăţi de plumb. | ||||||||||||||||||||||
14 | CAPCANA | 7 | CAPCÁNĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale (inclusiv peşti) | ||||||||||||||||||||||
15 | CARAVA | 6 | CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, folosită în lacurile litorale şi în bălţi pentru prinderea plăticii şi a şalăului. | ||||||||||||||||||||||
16 | CARLIG | 6 | CÂRLÍG, cârlige, s. n. 3. Partea metalică a undiţei, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peştele. | ||||||||||||||||||||||
17 | CARMAC | 6 | CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe şiruri de cârlige mari aşezate în apă la diferite adâncimi. | ||||||||||||||||||||||
18 | CAZULCA | 7 | CAZÚLCĂ, cazulci, s. f. Unealtă pentru pescuitul peştilor răpitori în timpul iernii sub gheaţă. | ||||||||||||||||||||||
19 | CHEPCEL | 7 | CHEPCÉL, chepcele s. n. v. CHIPCEL | ||||||||||||||||||||||
20 | CHIPCEL | 7 | CHIPCÉL, chipcele s. n. Unealtă de pescuit peşte mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un cadru de forma unei linguri mari. [Var.: chepcél s. n.] | ||||||||||||||||||||||
21 | CIORPAC | 7 | CIORPÁC, ciorpace, s. n. Unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeţ de plasă cu coadă şi folosită la scoaterea din apă a peştelui; minciog. | ||||||||||||||||||||||
22 | CLONC | 5 | CLONC, cloncuri, s. n. 2. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peştii spre plase sau cârlige. | ||||||||||||||||||||||
23 | COPCA | 5 | COPCĂ, copci, s. f. 1. Gaură, spărtură făcută în gheaţa unui râu, a unei bălţi etc. pentru pescuit sau pentru scos apă. | ||||||||||||||||||||||
24 | COS | 3 | COŞ, coşuri, s. n. 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele şi folosită la prinderea peştilor mici. | ||||||||||||||||||||||
25 | COTEATA | 7 | COTEÁŢĂ, coteţe, s. n. = COTEŢ | ||||||||||||||||||||||
26 | COTET | 5 | COTÉŢ, coteţe, s. n. 2. Capcană pentru prins peşte în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură. [Var.: coteáţă s. f.] | ||||||||||||||||||||||
27 | CRASNIC | 7 | CRẤSNIC, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac, legată la colţuri de capetele încrucişate a două nuiele şi fixată de o prăjină; halău | ||||||||||||||||||||||
28 | CRILA | 5 | CRÍLĂ, crile s. f. 1. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unui năvod, aripă, natră. | ||||||||||||||||||||||
29 | CUCA | 4 | CÚCĂ, cuci s. f. (pescuit, reg.) capcană, gaie, năpastă, prostovol. | ||||||||||||||||||||||
30 | CUTER | 5 | CÚTER, cutere, s. n. 1. Ambarcaţie mică de lemn, cu vâsle sau pânze, de formă alungită pentru a se deplasa rapid (de sport sau pt. pescuit). | ||||||||||||||||||||||
31 | CUTTER | 6 | CÚTTER, cuttere, s. n. = CUTER | ||||||||||||||||||||||
32 | DRIFTER | 7 | DRÍFTER, driftere s. n. Navă maritimă înzestrată cu instalaţii speciale pentru pescuitul în larg. | ||||||||||||||||||||||
33 | DUBA | 4 | DÚBĂ, dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit în lacuri, construită dintr-un trunchi de copac scobit. | ||||||||||||||||||||||
34 | DUBAS | 5 | DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care serveşte la pescuit şi la trecerea de pe un ţărm al unei ape pe celălalt. | ||||||||||||||||||||||
35 | ELESTEU | 7 | ELEŞTÉU, eleşteie, s. n. = HELEŞTEU | ||||||||||||||||||||||
36 | FELUCA | 6 | FELÚCĂ, feluci s. f. Navă maritimă lungă şi îngustă, folosită pe mările sudice la transportul de-a lungul litoralului sau pentru pescuit. | ||||||||||||||||||||||
37 | FILEU | 5 | FILÉU, fileuri sau filee, s. n. Reţea de aţă sau sfoară, cu ochiuri în formă de pătrate, romburi etc., pt. confecţionarea plaselor de pescuit etc. | ||||||||||||||||||||||
38 | FIR | 3 | FIR, fire, s. n. Partea mobilă a undiţei… = SFOARA | ||||||||||||||||||||||
39 | FLOTILA | 7 | FLOTÍLĂ, flotile s. f. 2) Grup de nave ce îndeplinesc o sarcină comună. Flotilă de pescuit. | ||||||||||||||||||||||
40 | FRANGHIERIT | 11 | FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor necesare la pescuit. | ||||||||||||||||||||||
41 | GALIOTA | 7 | GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie uşoară de pescuit, cu fundul plat şi cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. | ||||||||||||||||||||||
42 | GARGAR | 6 | GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea şi adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. | ||||||||||||||||||||||
43 | GUTA | 4 | GÚTĂ, gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. | ||||||||||||||||||||||
44 | HALAU | 5 | HALĂU, halaie s. n. (Reg.) Crâsnic (năvod de pescuit). | ||||||||||||||||||||||
45 | HALIEUTIC | 9 | HALIEÚTIC, -Ă, halieutici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De halieutică; pescăresc. 2. S. f. Arta pescuitului; pescuit. ♦ Tratat de pescuit. | ||||||||||||||||||||||
46 | HAPCA | 5 | HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig mare de undiţă, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forţa, pe nedrept, abuziv. | ||||||||||||||||||||||
47 | HELESTEU | 8 | HELEŞTÉU, heleşteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creşterea şi reproducerea peştilor. [Var.: eleştéu s. n.] | ||||||||||||||||||||||
48 | IAZ | 3 | IAZ, iazuri, s. n. Lac artificial format prin oprirea sau devierea unui curs de apă, destinat pisciculturii. | ||||||||||||||||||||||
49 | INGRELA | 7 | ÎNGRELÁ, îngrelez vb. I. Tranz. A îngreuia (cu bucăţi de plumb) marginile unei plase de pescuit, pentru a o face să se cufunde în apă. | ||||||||||||||||||||||
50 | INSFORA | 7 | ÎNSFORÁ, însforez, vb. I. Tranz. A prinde două margini ale plasei de pescuit, trecând o sfoară prin ochiurile lor. | ||||||||||||||||||||||
51 | JONCA | 5 | JÓNCĂ, jonci s. f. Ambarcaţie mică cu pânze prinse orizontal pe catarge, folosită pentru transport şi pentru pescuit. | ||||||||||||||||||||||
52 | JUVELNIC | 8 | JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1) Unealtă de pescuit în formă de coş sau de sac, confecţionată din plasă sau din nuiele. | ||||||||||||||||||||||
53 | LANSETA | 7 | LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiţă prevăzută cu năluci şi mulinetă, folosită pentru pescuitul peştilor răpitori prin aruncarea la mare distanţă. | ||||||||||||||||||||||
54 | LAPTAS | 6 | LĂPTÁŞ, lăptaşe, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită din una sau mai multe plase legate în formă de sac cu gura foarte largă. | ||||||||||||||||||||||
55 | LEASA | 5 | LEÁSĂ, lése s. f. 4) Coş împletit din nuiele sau din trestie, folosit la pescuit. | ||||||||||||||||||||||
56 | LESNIC | 6 | LÉŞNIC, leşnice, s. n. (Reg.) Specie de plasă de pescuit. [Var.: léşniec s. n.] | ||||||||||||||||||||||
57 | LESNIEC | 7 | LEŞNIÉC, leşniece, s. n. = LEŞNIC | ||||||||||||||||||||||
58 | LIMBA | 5 | LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puţin adânci şi a o reîncărca apoi. | ||||||||||||||||||||||
59 | LIMBA | 5 | LÍMBĂ, limbi, s. f. 8. Deschizătură, gură lăsată la coteţul de pescuit. | ||||||||||||||||||||||
60 | LINGURA | 7 | LÍNGURĂ, linguri, s. f. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit. | ||||||||||||||||||||||
61 | LINGURITA | 9 | LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 3. Nălucă metalică mică folosită la pescuit. | ||||||||||||||||||||||
62 | LIPOVEAN | 8 | LIPOVEÁN, -Ă, lipoveni, -e, s. m. şi f. Persoană de origine rusă stabilită în regiunea Deltei Dunării şi care se ocupă mai ales cu pescuitul. | ||||||||||||||||||||||
63 | LOTCA | 5 | LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcaţie de pescuit îngustă, cu prora şi pupa ascuţite şi ridicate, mânuită cu ajutorul lopeţilor. | ||||||||||||||||||||||
64 | LUNTRAS | 7 | LUNTRÁŞ, -Ă, -luntraşi, -e, s. m. şi f. Bărbat care conduce o luntre; vâslaş, năier, barcagiu | ||||||||||||||||||||||
65 | LUNTRE | 6 | LÚNTRE, luntri, s. f. Ambarcaţiune cu fundul plat şi cu prora şi pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). [Pl. şi: luntre] | ||||||||||||||||||||||
66 | LUNTRI | 6 | LUNTRÍ, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din luntre. | ||||||||||||||||||||||
67 | MAHOANA | 7 | MAHOÁNĂ, mahoane, s. f. = MAHONĂ | ||||||||||||||||||||||
68 | MAHONA | 6 | MAHÓNĂ, mahone, s. f. Vas sau ambarcaţiune (cu fundul plat) folosită la transportul mărfurilor, la pescuit etc. [Var.: mahoánă s. f.] | ||||||||||||||||||||||
69 | MAJA | 4 | MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, variind între 50 şi 120 de kg. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăţi mari. 3. Năvod. | ||||||||||||||||||||||
70 | MAJAR | 5 | MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. şi reg.) Persoană care transporta peşte sau care făcea negustorie cu peşte; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] | ||||||||||||||||||||||
71 | MAJARIT | 7 | MĂJĂRÍT s. n. (Înv. şi reg.) Negoţ de peşte. ♦ (În Evul Mediu) Dare plătită domniei de către cei care pescuiau în bălţile Dunării. | ||||||||||||||||||||||
72 | MAJER | 5 | MĂJÉR, măjeri, s. m. = MĂJAR | ||||||||||||||||||||||
73 | MASLAG | 6 | MĂSLÁG, măslage, s. n. 1. Fruct foarte toxic, în formă de boabă roşie, folosit uneori pentru a ameţi peştii pentru a-i pescui mai uşor. | ||||||||||||||||||||||
74 | MEREDEU | 7 | MEREDÉU, meredeie, s. n. (Reg.) 1. Minciog. 2. Unealtă de lemn pentru frământat caşul, în formă de furculiţă sau de scândurică cu zimţi. | ||||||||||||||||||||||
75 | MINCIOG | 7 | MINCIÓG, mincioguri / mincioage, s. n. Mică plasă în formă de coşuleţ, folosită pentru a scoate din apă peştele prins; meredeu, ciorpac. | ||||||||||||||||||||||
76 | MOMEALA | 7 | MOMEÁLĂ, momeli / momele, s. f. 2. Spec. Mâncare care se aruncă peştilor sau care se pune în undiţă spre a-i ademeni; nadă. | ||||||||||||||||||||||
77 | MREAJA | 6 | MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte uşoară, cu ochiuri mari şi împletită din aţă; coteţ. [Var.: mréjă s. f.] | ||||||||||||||||||||||
78 | MREJA | 5 | MREJĂ, mreje, s. f. = MREAJĂ | ||||||||||||||||||||||
79 | MREJI | 5 | MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi. | ||||||||||||||||||||||
80 | MULINET | 7 | MULINÉT, mulinete, s. n. = MULINETĂ | ||||||||||||||||||||||
81 | MULINETA | 8 | MULINÉTĂ, mulinete, s. f. 1. Dispozitiv folosit în special în pescuitul sportiv cu lanseta, care serveşte la înfăşurarea firului. [Var.: mulinét s. n.] | ||||||||||||||||||||||
82 | MUSCA | 5 | MÚSCĂ, muşte, s. f. Muscă artificială = imitaţie de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit şi folosită ca momeală pentru peşti. | ||||||||||||||||||||||
83 | MUSCA | 5 | MUŞCÁ, muşc, vb. I. 3. Intranz. (Despre peşti) A înghiţi momeala, a se prinde în cârlig. | ||||||||||||||||||||||
84 | NADA | 4 | NÁDĂ, (1) nade, (2) năzi, s. f. 1. Hrană care se pune într-o unealtă de pescuit pentru a atrage peştii; momeală. ♦ Fig. Ispită. 2. Parte înnădită. | ||||||||||||||||||||||
85 | NAIER | 5 | NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. | ||||||||||||||||||||||
86 | NALUCA | 6 | NĂLÚCĂ, năluci, s. f. 3. Obiect în formă de peştişor, făcut din lemn sau din metal sclipitor, folosit drept nadă, momeală. | ||||||||||||||||||||||
87 | NAPASTA | 7 | NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare […] 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. şi: năpăşti] | ||||||||||||||||||||||
88 | NAPATCA | 7 | NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Plasă de pescuit, crâsnic. | ||||||||||||||||||||||
89 | NAVOD | 5 | NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare, la mijloc cu un sac, cu care se adună peştele [Var.: (reg.) nevód s. n.] | ||||||||||||||||||||||
90 | NAVODAR | 7 | NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă. | ||||||||||||||||||||||
91 | NAVODI | 6 | NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. | ||||||||||||||||||||||
92 | NEVOD | 5 | NEVÓD, nevoade, s. n. = NĂVOD | ||||||||||||||||||||||
93 | OBOR | 4 | OBOR, oboare, s. n. (2) Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi a păstra peştele viu | ||||||||||||||||||||||
94 | ODGON | 5 | ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă şi lungă, îmbibată cu gudron şi folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc. [Var.: otgón s. n.] | ||||||||||||||||||||||
95 | ODOROB | 6 | ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coş de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care serveşte la pescuit. | ||||||||||||||||||||||
96 | ORIE | 4 | ÓRIE, orii, s. f. Plasă de prins peşte, în formă de sac, folosită în apele curgătoare adânci, mânuită din luntre de doi oameni. | ||||||||||||||||||||||
97 | ORIER | 5 | ORIÉR, orieri, s. m. (Rar) Pescar care pescuieşte cu oria. | ||||||||||||||||||||||
98 | OSTIE | 5 | ÓSTIE, ostii, s. f. 1. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe braţe ascuţite, care se înfige în corpul peştilor. | ||||||||||||||||||||||
99 | OTARAC | 6 | OTARÁC, otarace, s. n. (Reg.) Scăunaş (format dintr-o scândură aşezată transversal) la capătul dinainte al luntrei de pescuit. | ||||||||||||||||||||||
100 | OTGON | 5 | OTGÓN, otgoane, s. n. = ODGON |