Ofertă_CDPL
 Share
The version of the browser you are using is no longer supported. Please upgrade to a supported browser.Dismiss

 
View only
 
 
ABCDEFGHIJKMNOPQR
1
ISBN13 printISBN ePubISBN General Vol. PrintISBN General Vol. E-BookTitluAutor (Nume, Prenume)
Traducător (Nume, Prenume)
MențiuniColecțiaSeriaPreț print fără TVA leiData publicării (print)Descriere volum
(cu taguri HTML)
Prezentare autor(i)
(cu taguri HTML)
Format print (mm)Nr. pag. printTip Copertă
2
978-606-92543-0-1978-606-92543-2-5N/AN/ASpitalul manechinelorIuga, NoraReedităriPoezie4.59iulie 2010<h3>Ce e un manechin?</h3><p>Un om-păpușă, unu’ care se lasă îmbrăcat și dezbrăcat în văzul lumii, o făptură derutantă, un fel de paralitic într-un spital; nu mișcă, nu vorbește decît înlăuntrul său, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea: „observi cum îți fur vorbele cum îți mut patul cînd eram tînără mă îndrăgosteam în mai acum mă îndrăgostesc în octombrie soarele meu bostanul meu doldora de semințe orice ascunzătoare e o mărturisire“. (Nora Iuga, iulie 2010)</p><h2>Nora Iuga</h2><p>Nora Iuga, pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, București), poetă, prozatoare și traducătoare, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.</p><p>Volume publicate: <em>Vina nu e a mea</em> (Editura Pentru Literatură, 1968); <em>Captivitatea cercului</em> (Editura Cartea Românească, 1970); <em>Scrisori neexpediate</em> (Editura Cartea Românească, 1978); <em>Opinii despre durere</em> (Editura Cartea Românească, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor din România); <em>Inima ca un pumn de boxeur</em> (Editura Cartea Românească, 1982); <em>Piața Cerului</em> (Editura Cartea Românească, 1986); <em>Cîntece</em> (Editura Cartea Românească, 1989); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/sapunul-lui-leopold-bloom-2592/" target="_blank">Săpunul lui Leopold Bloom</a> (ediția I, Editura Cartea Românească, 1993; ediția a II-a, Editura Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din România); <a href="dactilografa-de-noapte-nora-iuga.html">Dactilografa de noapte</a> (ediția I, Editura Cartea Românească, 1996; ediția a II-a, Casa de pariuri literare, 2010; Premiul Asociației Scriitorilor din București); <a href="spitalul-manechinelor-nora-iuga.html">Spitalul manechinelor</a> (ediția I, Editura Universal Dalsi, 1998; ediția a II-a, Casa de pariuri literare, 2010); <em>Capricii periculoase</em> (Editura Vinea, 1998); <em>Inima ca un pumn de boxeur </em>(Antologie – Ediții definitive, Editura Vinea, 2000); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/sexagenara-si-tinarul-1566/" target="_blank">Sexagenara și tânărul</a> (ediția I, Editura Albatros, 2000; ediția a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei <a href="http://www.cuvantul.ro" target="_blank">Cuvântul</a>); <em>Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin</em> (Editura Vinea, 2001); <em>Autobuzul cu cocoșați</em> (ediția I, Editura Vinea, 2001; ediția a II-a, Editura Charmides, 2010); <em>Lebăda cu două intrări</em> (Editura Vinea, 2003); <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/fetita-cu-o-mie-de-riduri-34/" target="_blank">Fetița cu o mie de riduri</a> (Editura Cartea Românească, 2005; Premiul revistei <a href="http://www.cuvantul.ro" target="_blank">Cuvântul</a>); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/hai-sa-furam-pepeni-3338/" target="_blank">Hai să furăm pepeni</a> (Editura Polirom, 2009); <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/berlinul-meu-e-un-monolog-248/" target="_blank">Berlinul meu e un monolog</a> (Editura Cartea Românească, 2010); <a href="blogstory-nora-iuga.html">Blogstory</a> (Editura Casa de pariuri literare, 2011).</p><p>În 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. În perioada 15 mai 2009–15 mai 2010, a beneficiat de cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD).</p><p>A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Friedrich Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müller, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi ș.a. I s-au tradus douăsprezece cărți în șapte țări europene (Germania, Franța, Italia, Elveția, Spania, Bulgaria și Slovenia).</p><p>Blogul autoarei – <a href="http://noraiuga.wordpress.com/" target="_blank">noraiuga.wordpress.com</a></p>145x20044Broșată
3
978-606-92543-1-8978-606-92543-3-2N/AN/ADactilografa de noapteIuga, Noraprefață de Cristina IspasReedităriPoezie4.59iulie 2010<p>Eram în Herăstrău, la parcul de distracții, „Luna-parc“, cum i se spunea pe atunci, șase băieți și o fată: <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Vintilă_Ivănceanu">Vintilă Ivănceanu</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Mazilescu">Virgil Mazilescu</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Turcea">Daniel Turcea</a>, Mihai Teclu, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Almosnino">George Almosnino</a>, Iulian Neacșu și Nora Iuga. Infatuații, aroganții, scandalagii, cosmopoliții – ONIRICII. Băieții trecuseră un pic de douăzeci, „fata“ trecuse binișor de treizeci, important era că nu se vedea. Ne dădeam în mașinuțe; caramboluri și chiote! Pe urmă, la bere, Purși – așa îi spuneam eu lui Vintilă – se ia de Iulian: „Da’ neagra ta, cum îi zice, dactilografa de noapte, te mai vizitează?“... și urechea mea pîlnie se făcu și la două noaptea, la mașina mea, am bătut eu mai departe ce-mi dicta ea. (Nora Iuga, iulie 2010)</p><h2>Nora Iuga</h2><p>Nora Iuga, pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, București), poetă, prozatoare și traducătoare, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.</p><p>Volume publicate: <em>Vina nu e a mea</em> (Editura Pentru Literatură, 1968); <em>Captivitatea cercului</em> (Editura Cartea Românească, 1970); <em>Scrisori neexpediate</em> (Editura Cartea Românească, 1978); <em>Opinii despre durere</em> (Editura Cartea Românească, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor din România); <em>Inima ca un pumn de boxeur</em> (Editura Cartea Românească, 1982); <em>Piața Cerului</em> (Editura Cartea Românească, 1986); <em>Cîntece</em> (Editura Cartea Românească, 1989); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/sapunul-lui-leopold-bloom-2592/" target="_blank">Săpunul lui Leopold Bloom</a> (ediția I, Editura Cartea Românească, 1993; ediția a II-a, Editura Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din România); <a href="dactilografa-de-noapte-nora-iuga.html">Dactilografa de noapte</a> (ediția I, Editura Cartea Românească, 1996; ediția a II-a, Casa de pariuri literare, 2010; Premiul Asociației Scriitorilor din București); <a href="spitalul-manechinelor-nora-iuga.html">Spitalul manechinelor</a> (ediția I, Editura Universal Dalsi, 1998; ediția a II-a, Casa de pariuri literare, 2010); <em>Capricii periculoase</em> (Editura Vinea, 1998); <em>Inima ca un pumn de boxeur </em>(Antologie – Ediții definitive, Editura Vinea, 2000); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/sexagenara-si-tinarul-1566/" target="_blank">Sexagenara și tânărul</a> (ediția I, Editura Albatros, 2000; ediția a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei <a href="http://www.cuvantul.ro" target="_blank">Cuvântul</a>); <em>Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin</em> (Editura Vinea, 2001); <em>Autobuzul cu cocoșați</em> (ediția I, Editura Vinea, 2001; ediția a II-a, Editura Charmides, 2010); <em>Lebăda cu două intrări</em> (Editura Vinea, 2003); <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/fetita-cu-o-mie-de-riduri-34/" target="_blank">Fetița cu o mie de riduri</a> (Editura Cartea Românească, 2005; Premiul revistei <a href="http://www.cuvantul.ro" target="_blank">Cuvântul</a>); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/hai-sa-furam-pepeni-3338/" target="_blank">Hai să furăm pepeni</a> (Editura Polirom, 2009); <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/berlinul-meu-e-un-monolog-248/" target="_blank">Berlinul meu e un monolog</a> (Editura Cartea Românească, 2010); <a href="blogstory-nora-iuga.html">Blogstory</a> (Editura Casa de pariuri literare, 2011).</p><p>În 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. În perioada 15 mai 2009–15 mai 2010, a beneficiat de cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD).</p><p>A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Friedrich Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müller, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi ș.a. I s-au tradus douăsprezece cărți în șapte țări europene (Germania, Franța, Italia, Elveția, Spania, Bulgaria și Slovenia).</p><p>Blogul autoarei – <a href="http://noraiuga.wordpress.com/" target="_blank">noraiuga.wordpress.com</a></p>145x20052Broșată
4
978-606-92543-4-9978-606-92543-5-6N/AN/ALil 1.0Nicolescu, CezarNicolescu, CezarOpera primaPoezie4.59august 2010<p><strong>To: andu@4men.ro<br />Subject: k-vitamine<br />12 decembrie 2000</strong><br /><br />ochii ne ard înroșiți, fața lipită pe browser, C.D.-urile soft, power, punk sînt zgîriate pe masă, mouse-ul șterge orice arsură, steagul roșu de pe jos cu secera și ciocanul, creierele noastre transportate felii, tobele și chitările hard-core și noi printre ele, întinși, jumătăți în sticle de alcool ieftin, cu gîndul la revista presei porno, așteptînd să cadă guvernul, așteptîndu-l pe președinte să fugă din țară, așteptînd să fim votați în top100 și în trafic.ro de oamenii-metrou, oamenii volkswagengolf și x.net, de prietenii noștri care se închină, mătănii în biserica graffiti-urilor, votkădyazepam cu romparkin și ketamina care ne dă tîrcoale în timp ce facem dragoste la copiator cu download-urile de femei goale, în timp ce facem dragoste sub duș cu fotografia lui ezra pound, background sub duș...<br /><br />aici nu e nimeni să ne savureze moartea.<br />aici nu e nimeni să zgîlțîie mințile noastre fracturate.<br />aici nu e nimeni să împrăștie sexul meu și al taniei lipită și udă.</p><h2>Cezar Nicolescu</h2><p>Născut la 24 iunie 1981 în Brăila, Cezar Nicolescu a frecventat cursurile Facultății de Litere din București între 2000 și 2005, perioadă în care a activat în cadrul cenaclului „Litere 2000“. A lucrat pe rând la Editura Vinea ca DTP-ist, designer graphic pentru o reprezentanță românească a unui grup francez, tehnician de suport IT pentru o companie americana de profil și mai apoi manager de proiect în aceeași companie, iar în prezent lucrează în Leiden (Olanda) ca manager de planificare a resurselor clinice europene într-o companie farmaceutică.</p><p>A publicat poeme în revista <em>Fracturi</em> și <a href="http://www.revistatribuna.ro/">Tribuna</a> și în revistele online <a href="http://www.tiuk.reea.net/">Tiuk</a> și <em>Asalt</em>, poeme care au fost republicate în antologia <em>Erotica</em> din 2000 la editura <a href="http://www.pontica.ro/">Pontica</a> în urma cîștigării marelui premiu al concursului cu același nume.</p><p>În 2002, un cristian îi editează în seria carnetelor underground <em>carmen</em> (nr. 7) <em>Save draft – Internet café</em> cu două anexe.</p><p>A inițiat, în octombrie 2005, împreună cu poetul <a href="http://yanush.wordpress.com/">Marius Ianuș</a> proiectul literar online <a href="http://hyperliteratura.reea.net/">Hyperliteratura</a>.</p>121x12174Broșată
5
978-606-92543-8-7978-606-92543-9-4N/AN/AInvitat la SăvârșinBădița, Dumitruprefață de Radu VancuPoem în prozăPoezie6.42septembrie 2010<p><em>Invitat la Săvârșin</em> e o comedie serioasă, chiar foarte serioasă, ba poate chiar prea serioasă, dacă luăm în calcul și sfârșitul, care face cât o Apocalipsă (nu spun mai multe, ca să nu fac pe spoiler-ul). În plus, poema aceasta bufă despre seriozitatea condiției de poet mai are o calitate esențială: e una dintre puținele cărți douămiiste care îți dau certitudinea că minimalismul nu e un efect al lipsei de imaginație.</p><p align="right">Radu Vancu</p><p><strong>Dumitru Bădița</strong> s-a născut în 7 octombrie 1972, Polovragi, județul Gorj; este jurnalist și scriitor.</p><p>Volume publicate:</p><ul><li><em>unghii foarte lungi și cumsecade</em>, poeme, Editura Vinea, 2005;</li><li><em><a href="http://www.cdpl.ro/poeme-prerafaelite-dumitru-badita.html" target="_blank">Poeme prerafaelite</a></em>, poeme, ediția I, Editura Pontica, 2008, ; Premiul Filialei Sibiu a USR; ediția a II-a, Editura Casa de Pariuri Literare, 2013;</li><li><em><a href="http://www.cdpl.ro/invitat-la-savarsin-dumitru-badita.html" target="_blank">Invitat la Săvârșin</a></em>, o povestire, Editura Casa de Pariuri Literare, 2010;</li><li><em>Faze și emfaze</em>, note și comentarii, Editura Tracus Arte, 2011;</li><li><em>Confesive</em>, poeme, editura Vinea, 2013.</li></ul><p>A publicat poeme și alte texte în revistele <em>Euphorion</em>, <em>Tomis</em>, <em><a href="http://www.revistatribuna.ro/" target="_blank">Tribuna</a></em>, <em><a href="http://revistaechinox.ro/" target="_blank">Echinox</a></em>, <em><a href="http://www.revistaparadigma.ro/" target="_blank">Paradigma</a></em>, <em>ca și cum</em>, <em>Hyperion</em>. A apărut cu poeme în presa literară din Canada și Serbia.</p><p> Din 2003 este membru al siteului <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a>.</p><p> Blogul autorului poate fi accesat la: <a href="http://fazalunga.wordpress.com/" target="_blank">fazalunga.wordpress.com</a>.</p>145x20068Broșată
6
978-606-92543-6-3978-606-92543-7-0N/AN/APlaylist (pentru sfârșitul lumii)Blidariu, Mihneaprefață de Mihail VakulovskiRomanProză12.84septembrie 2010<h3>Premiat cu titlul <a href="http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&amp;view=article&amp;id=1762" target="_blank"><em>Grand Underground</em> – Premiile <em>Tiuk!</em></a> pentru anul cultural 2010</h3><p>Un playlist format din super-piese, pe care cititorii și le pot aduna pentru a le asculta în surdină în timp ce parcurg aceste povestiri excelente ce formează o narațiune apocaliptică metonimică, impecabil scrisă de vocalistul Mihnea Blidariu. Fiecare capitol are în centrul narațiunii un personaj din societatea românească bine definit și oarecum reprezentativ, care-și trăiește ultimele clipe ale vieții, chiar dacă „nimeni nu vrea să facă nimic pentru ultima oară“. Personajele știu asta, iar noi, cititorii, le urmărim SFÂRȘITul. (Mihail Vakulovski)<br /><br />Un roman despre sfârșitul lumii la români. Diferitele personaje din structura cărții sunt figurile ce populează România, contextul ei social, politic și mediatic. Recunoști ușor oameni pe care îi vezi zi de zi la televizor, dar e posibil să te recunoști pe tine însuți sau un prieten foarte bun. <em>Playlist</em> e un amestec de furie, ironie, teamă, greață, speranță, ură, iubire, sarcasm și neliniște. Este fundalul muzical al unui sfârșit ce a început de mult...</p><h2>Mihnea Blidariu</h2><p>Mihnea Blidariu s-a născut pe 6 septembrie 1979, la Bacău.</p><p>A absolvit Liceul de Muzică și Arte Plastice „G. Apostu“ din Bacău (secția trompetă) și Facultatea de Litere (secția Etnologie) din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“, Cluj-Napoca. Este membru fondator al formației <a href="http://luna-amara.ro/">Luna Amară</a> și membru al formației „The Others“. A colaborat la crearea Cenaclului KLU, alături de Alexandru Vakulovski.</p><p>Este membru activ al campaniei „Salvați Roșia Montană!“.</p><p>A mai publicat două volume de poezie: <em>No Future</em> (2004) și <em>mânia.Ro</em> (2006). A scris pentru săptămânalul <a href="http://www.observatorcultural.ro/">Observator Cultural</a>, pentru platforma on-line <a href="http://think.hotnews.ro/">Think Outside The Box</a> (hotnews.ro) și pentru site-ul <a href="http://www.bestmusic.ro/">bestmusic.ro</a>.</p><p>A reușit, alături de <a href="http://luna-amara.ro/">Luna Amară</a>, să fie dat jos de pe scenă și cenzurat de trei ori, între 2003 și 2004, din cauza opiniilor politice tranșante. Nu se declară satisfăcut de aceste incidente, ci doar trist.</p><p>Așteaptă, cu interes, motive să fie fericit și mândru pentru că trăiește în România. Între timp, cântă și scrie despre demnitatea pierdută, ura, iubirea, corupția, lașitatea, curajul, frustrarea și inocența din acest spațiu (mult prea) mioritic.</p>110x180166Broșată
7
978-606-92711-0-0978-606-92711-1-7N/AN/Aumilirea animalelorchimic, valpostfață de Bogdan PerdivarăOpera primaPoezie6.42octombrie 2010<h3>Volum nominalizat la:<br /> • <a href="http://www.anonimul.ro/editia_a_x-a_2011" target="_blank">Marele Premiu Prometheus</a> – Opera Prima, ediția a X-a, 2011<br /> • <a href="http://www.eminescuipotesti.ro/premnatdepoezie.htm" target="_blank">Premiul Național de Poezie</a> „Mihai Eminescu“ – Opera Prima, ediția XX, 2011<br /> • secțiunea „Debut“ – Premiile <a href="http://goo.gl/3vcsN" target="_blank">„Observator cultural“</a>, ediția a V-a, 2011</h3><p>„Câteva etaje mai jos, mult sub fostul magazin alimentar, printre țevile groase, corodate, ultimul animal din lume ieși la lumină din cuibul de vată de sticlă izolantă unde-și făcuse adăpost. Animalul era mic și învățase să devină rapid. O blană deasă, pe alocuri tocită, îi acoperea trupul. Animalul avea un ochi mare, căprui, în partea stângă a feței. Animalul se rostogolea iute pe lăbuțele lui scurte.“ (Bogdan Perdivară)</p><h2>val chimic</h2><p>val chimic este pseudonimul Valentinei Chiriță (n. 1983). Lucrează de câțiva ani în domeniul editorial. Publică în câteva reviste. Își petrece timpul liber pregătind cu prieteni diverse instalații și perfomance-uri. Membră a distinsei <a href="http://courtesyfelatio.wordpress.com/">Lady Horror Low Society</a>.</p><p><a href="umilirea-animalelor-val-chimic.html">umilirea animalelor</a> reprezintă debutul în volum al autoarei.</p>145x20068Broșată
8
978-606-92711-4-8978-606-92711-5-5N/AN/AFuck TenseLipcanu, Bogdanposfață de Gheorghe IovaOpera primaPoezie7.34noiembrie 2010<h3>Volum nominalizat la <a href="http://www.eminescuipotesti.ro/premnatdepoezie.htm" target="_blank">Premiul Național de Poezie</a> „Mihai Eminescu“ – Opera Prima, ediția XX, 2011</h3><p>Fuck Tense e un trip adolescentin în marginea ruinelor comuniste. Unii vor spune că nu e poezie. Altora li se va zbîrli părul pe ei de emoție. Am asistat la scene, ca prins în chihlimbar. Viața era acolo. Zațul epocii depus în amintirea unui copil.</p><h2>Bogdan Lipcanu</h2><p>Bogdan Lipcanu s-a născut la 13 iulie 1975, în Bistrița.</p><p>Studii nefinalizate de filosofie și regie de film.</p><p>A absolvit Universitatea Națională de Arte București, secția foto-video.</p><p>A publicat poezie și proză în antologiile <em>La Neagra</em>, 2007, și <em>Minimal</em>, 2009, ambele apărute la Editura Mirador, Arad.</p>145x20088Broșată
9
978-606-92711-2-4978-606-92711-3-1N/AN/Aaici nu mai locuiește nimeniPrecub, Evaprefață de George ChiriacOpera primaPoezie7.34noiembrie 2010<p>Volumul are o gradație ascendentă, pornind de la sentimentele naive ale unei adolescente, apoi mergând cu toată forța până la dramele emoționale ale unei femei desăvârșite. Totul poate fi o lectură necesară spre o explorare a limitelor dintre inocent și profan, un punct de vedere poate nu nou, dar inovativ prin expunerea sa de către o femeie. Nu există o catalogare a stărilor, nu există limite, nu există reguli. Sunt rădăcini înfipte adânc, invizibile sau nu, care leagă cele două lumi. (George Chiriac)</p><h2>Eva Precub</h2><p>Eva Precub este pseudonimul literar al Andreiei Precub, născută pe 5 iulie 1986, în Fălticeni.</p><p>A urmat între 2005-2008 cursurile Facultății de Litere (secția limbi moderne aplicate) și între 2007-2010 cursurile Facultății de Teatru și Televiziune (secția teatrologie), în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.</p><p>Volumul de poeme <a href="aici-nu-mai-locuieste-nimeni-eva-precub.html">aici nu mai locuiește nimeni</a> reprezintă debutul literar al autoarei.</p>145x20084Broșată
10
978-606-92711-6-2978-606-92711-7-9978-606-92741-0-1978-606-92741-1-8Cum ar arăta viața fără fotografie?Cucu, Ionvolumul I; prefață de un cristianPunctumInterviuri7.34noiembrie 2010<h3>volumul I dintr-un interviu de un cristian</h3><h3>Premiat cu titlul <a href="http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&amp;view=article&amp;id=1762" target="_blank"><em>ExperimenTiuk</em> – Premiile <em>Tiuk!</em></a> pentru anul cultural 2010</h3><p>Sunt un conglomerat de emoții, din mii de fațete de emoții, care nu se pot ordona, pentru că atunci s-ar anula reciproc. Emoțiile se pare că se nasc în continuare și nu se opresc niciodată. Când pun mâna pe un aparat fotografic, încă îmi tremură. Dar nu de vârstă, ci de emoție. Cum să ai îndrăzneala ca, dintr-o cutie din tablă, cu ciob puțin oval, puțin șlefuit în față, să recreezi lumea, cum credeam eu? Ce crezi că face acea lentilă? „Scoate“ imagine prin sufletul tău și „ia“ sufletul celui din fața ta. E clar că valoarea e și în cel care are cutia în mână și umblă cu ea prin lume. În cazul meu, prin lumea scriitorilor. (Ion Cucu)</p><h2>Ion Cucu</h2><p>Ion Cucu s-a născut în București, la 29 august 1937, și are studii de medicină neterminate. În anul 1960 a debutat cu fotoreportaje în cotidianul <em>Scânteia Tineretului</em>, unde a format și a coordonat o echipă de tineri fotoreporteri. În paralel, a colaborat cu Uniunea Scriitorilor din România și cu gazete literare din București și din țară.</p><p>Din 1975, la revista <a href="http://www.revistaluceafarul.ro/" target="_blank">Luceafărul</a>, a inițiat rubrica „O istorie a literaturii contemporane văzută de Ion Cucu“, unde a publicat săptămânal, timp de două decenii, fotografii din viața literară românească.</p><p>Din 1990 este colaborator permanent al revistei <a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a>. A ilustrat numeroase lucrări de specialitate, dicționare ale scriitorilor români și cele mai importante istorii literare, printre care <em>Dicționarul scriitorilor români</em> (M. Zaciu, M. Papahagi, Al. Sasu), <em>Dicționarul general al literaturii române</em> (coord. Eugen Simion),<em> Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000</em> (Alex Ștefănescu), <a href="http://www.edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=452" target="_blank">Istoria critică a literaturii române</a> (Nicolae Manolescu).</p><p>Expoziții personale: <em>Nichita Stănescu, 60 de ani de la naștere</em>, Ateneul Român, 1993; <em>Poeți contemporani</em>, în cadrul primului Festival de Poezie al Municipiului București, la Uniunea Scriitorilor din România, 2000; <em>Clipe de viață</em>, Club „Prometheus“, 2003; <em>Călătoria</em> (7 iunie-7 noiembrie 2006, Muzeul Național al Literaturii Române); <em>50 de ani de literatură</em> (mai și septembrie 2011, două expoziții „La Gard“, Parcul Copou, Iași).</p><p>În 2006, i-a apărut la editura Charmides albumul <em>O istorie literară a privirii</em>, o istorie în imagini a literaturii române postbelice. În mai 2010, Târgul Alternativ de Carte l-a avut invitat de onoare al primei ediții.</p><p>Fragmente din acest interviu au fost publicate în 2010 în <a href="http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/" target="_blank">Ziarul de duminică</a> și <a href="http://www.revisteaua.ro/" target="_blank">Steaua</a> și într-un supliment special al <a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observatorului cultural</a>.</p>145x20068Broșată
11
978-606-92741-2-5978-606-92741-3-2N/AN/ADrumul furnicilorAbăluță, ConstantinReedităriPoezie9.17februarie 2011<p>După treisprezece ani de la prima apariție, mă-ntreb unde-a ajuns oare <em>Drumul furnicilor</em>? Strada pe care plouă-ntotdeauna și-o fi luat un <em>new look</em>? Josefina, musca dintre ferestre, cum se adaptează la termopane? La baie apa continuă să curgă zi și noapte ca un fluviu particular? Colacul de sârmă ploioasă s-o fi dezrăsucit de tot, lăsând moartea pe dinafară? Vreun paparazzi o fi obținut vreo poză a păsării din pod pe care nimeni n-a zărit-o? Nu mă-ntrebați pe mine, eu n-am făcut altceva decât să bat la mașină litere unele după altele. Tot ce știu este că și după treisprezece ani norii și bețele de chibrit rămân cele mai frumoase lucruri de pe lume. (Constantin Abăluță, decembrie 2010)</p><h2>Constantin Abăluță</h2><p>Născut în 1938 la București. Arhitect diplomat. Scriitor liber-profesionist. Membru al Uniunii Scriitorilor. Vicepreședinte al PEN Club-ului Român. Scrie poezie, proză, teatru, critică literară (mai mult de 40 de volume publicate). Face traduceri (peste 30 volume, printre care titluri de Beckett, Vian, Michaux, Dylan Thomas, Wallace Stevens, Pessoa ș.a.). Traduceri din opera sa sunt publicate în edituri și reviste din Franța, Belgia, Olanda, Austria, Rusia, Macedonia etc. Burse, călătorii și premii în străinătate. Antologia comentată de poezie contemporană românească (2 volume însumând 1300 de pagini) care i-a apărut în 2000 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. În 2010 volumul de poeme <em>Iov în ascensor/Iov în funicular</em> a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 1969 Uniunea Scriitorilor a găzduit prima sa expoziție de pictură și desen.</p><h3>Dintre cele mai cunoscute titluri</h3><p><strong>Poezie:</strong><em>Aceleași nisipuri</em> (Premiul USR, 1995), <em>Drumul furnicilor</em>, <em>Cîrtița lui Pessoa</em> (Premiul USR, 1999), <em>Odăile</em>, <em>Despre viața și dispariția broaștelor mele țestoase</em> (Antologie în colecția „Ediții definitive“), <em>Intrusul</em>, <em>Statuia care vomită</em>, <em>Orașul marea</em>, <em>Cineva care nu mă cunoaște umblă pe străzi</em>, <em>Totul despre nimic</em>.</p><p><strong>Proză:</strong><em>Camera cu mașini de scris</em>, <em>Mic manual de tăcere</em>, <em>Groapa roșie</em>, <em>Grafferul din lift</em>, <em>Întâmplări imaginare pe străzile Bucureștiului</em>.</p><p><strong>Teatru:</strong><em>Terasa</em> (5 piese), <em>Calmania, patria mea</em>. La radio i s-au montat piesele <em>Terasa</em>, <em>Groapa cu orbi</em>, <em>Pâine pentru fratele meu</em>, precum și două adaptări după Samuel Beckett (<em>Mercier</em> și <em>Camier</em>) și după Bulgakov (<em>Inimă de câine</em>). Regizorul Gavriil Pinte este autorul scenariului și realizatorul spectacolului radiofonic <em>Drumul furnicilor</em>, după întreaga sa operă poetică.</p>145x20050Broșată
12
978-606-92741-4-9978-606-92741-5-6N/AN/APoeme de stângaȘoitu, GrigorePrezentPoezie9.17martie 2011<p><strong>Discursul poetic:</strong> Radical, direct, simplu...<br /><strong>Tema:</strong> Urmărită cu atenție din prima până-n ultima pagină.<br /><strong>Rețeta:</strong> Pentru o prăjitură care conține 80 la sută adevăr și 20 la sută ficțiune.<br /><strong>Nota explicativă cu numărul 43:</strong> „[...] Un om din clasa de mijloc nemulțumit de viața din țara sa și de clasa din care face parte, care și-a trădat principiile, își dorește cu ardoare emigrarea. Când ratează țelul propus sau obosește să fie un aspirant perpetuu la statutul de emigrant sfârșește prin a-și ucide președintele...“<br /><strong>P.S.:</strong> Nu am voie să vorbesc despre titlul cărții!</p><br /><p>Poezia lui Șoitu, oricât de dificil ar fi de acceptat de către obișnuiții (să zicem) rafinamentelor stilistice, este o poezie a prezentului, deloc comodă, deloc comod. (Xenia Karo)</p><p>Experimentul nu fuge de substanță, ci și-o asumă. Verva – inclusiv compozițională – nu se dispensează de melancolie, ci, într-o manieră inedită, și-o integrează. E, poate, nota cea mai personală a poetului, iar această modalitate dea fi melancolic cu vervă, cu fantezie și chiar cu iscusință îi deschide poezia deopotrivă spre confesiunea autentică și spre neastâmpărul experimental. (Al. Cistelecan)</p><p>Cu o bravadă de mușchetar, firească pentru un marțoliu tomitan, Șoitu „exasperează“ toate modurile (și modulele) poetice, tentând și el să sucească gâtul definitiv tuturor formelor retorice. (Marin Mincu)</p><h2>Grigore Șoitu</h2><p>Născut în 1972. Licențiat în drept administrativ (1999). Poet și publicist. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (membru în Consiliul Director al Secției de Poezie din cadrul Asociației Scriitorilor București). A publicat, în perioada 1994-2008, poeme, interviuri și recenzii în revistele: <a href="http://www.revista-tomis.ro/">Tomis</a>, <a href="http://www.revistavatra.ro/">Vatra</a>, <em>Poesis</em> și <a href="http://romlit.ro/">România literară</a>. Membru fondator al Asociației Arte&Litere ASALT din Constanța și membru fondator al <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_de_Marți">Cenaclului de Marți</a>, coordonat de criticul literar Marin Mincu. Face parte din Grupul de la Constanța, alături de Mircea Țuglea, Sorin Dinco, Ileana Bâja, Mugur Grosu, George Vasilievici, Dan Mihuț, Marius Pârlogea și Gili Mocanu. A mai publicat cronici literare și interviuri în <em>Suplimentul de Marți</em> al ziarului <a href="http://observator.ro/">Observator</a> din Constanța și articole pe teme economice în <a href="http://www.ziarulunu.ro/">Ziarul UNU</a> din București.</p><p>Volume publicate: <em>Anticulinare</em>, Editura Arhipelag, 1996, colecția „Ucenicul vrăjitor“ (Premiul POESIS pentru debut); <em>Addenda</em>, Editura Dacia, 2002, colecția „Poeții urbei“, seria „Poeții Constanței“; <em>Spam</em>, Editura Brumar, 2007 (nominalizat la Premiul „Avangarda 22“).</p><p>Texte selectate în antologii: <em>Poezia română actuală</em> de Marin Mincu, Editura Pontica, 1998, vol. 1; <em>Erotica2</em>, Editura Observator, 2002.</p>145x20058Broșată
13
978-606-92741-6-3978-606-92741-7-0N/AN/Ainstituția moartă a poșteiChiva, Ionuțprefață de Cosmin CiotloșPrezentPoezie11.01aprilie 2011<h3>Volum nominalizat la categoria „Poezie“ – Premiile <a href="http://www.radioromaniacultural.ro/mihai_sora_si_radu_mihaileanu_vor_fi_distinsi_la_gala_premiilor_rrc-1521" target="_blank">Radio România Cultural</a>, ediția a XII-a, 2012</h3><p>Să se scrie despre ce se află între doi prieteni cînd tac sau cînd vorbesc tîmpenii la o masă plină de coji de semințe și sticle goale. Să se scrie despre cum animalul de lîngă tine, cîine, pisică sau ce-o fi el, o să-ți lingă mîna cînd vei fi mort. Să se scrie despre tot conturul ăla tenebros dintre clișeele conversațiilor noastre de formă. Să se scrie că-s comunicări crude, de formă, dar să nu se oftice poetul contrakultural că-s de formă. Să le accepte și să le zîmbească senin ca un bătrîn maestru kung fu. Să se scrie despre cum și-ar dori poetul un copil care să recite poezii, care să fie reacționar, care să știe să facă demn lucruri împotriva lui. Îmi doresc de cînd mă știu să citesc chestii din astea, uneori le și găsesc. E ușor să ți le dorești. Ionuț le scrie. – Costi Rogozanu</p><h2>Ionuț Chiva</h2><p>născut 1978</p><p>făcut liceu arhitectură</p><p>făcut facultate litere</p><p>publicat roman picar interesant <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/69-1627/" target="_blank">69</a> – 2004, Editura Polirom</p><p>lucrat corector la ziar, apoi ziarist, în prezent traducător</p><p>plecat decembrie 2009</p><p>publicat volum poezii cronologic interesant <a href="institutia-moarta-a-postei-ionut-chiva.html">instituția moartă a poștei</a> – 2011, Editura Casa de pariuri literare</p><p>plăcut animalele, cîinii</p><p>plăcut țări terminale, belgia</p>145x20080Broșată
14
978-606-92741-8-7978-606-92741-9-4N/AN/AO zi. UltimaTorsan, CălinRomanProză16.51mai 2011<p>45.538 de cuvinte. Atâtea stau strânse în cartea asta. Așa îmi indică un contor al softului în care am editat textul. Ceea ce înseamnă că în această prezentare a ei, a cărții, trebuie să mă comport ca un gospodar care ar încerca să hrănească toată păsărimea satului cu o singură mână de grăunțe. N-am cum. Și nici n-aș vorbi despre ea așa cum o facem despre copiii noștri, care sunt mereu ăi mai deștepți, mai frumoși sau măcar mai înalți decât ai altora. În momentul ăsta, tot programul de editare mă salvează. Observ că are posibilitatea de a rezuma textul meu în numai zece sentințe: <em>De riduri. De paradigmă. Nu de om, ci de măgar [...] De necurăție. De școală. De efeminat. De care uitasem. De muncă. De butie. De păreri</em>. Îmi dau seama însă că posibilul cititor interesat, ori librarul care ar dori să vândă cartea, nu are cum să înțeleagă prea multe din asta. Nu pricep nici eu de unde apetența programului pentru prepoziția <em>de</em>. Sunt singur în casă, nimeni nu-și poate da cu părerea despre volumul ăsta, editorii mă sună rugând să le trimit acest sinopsis. În clipa aia, Cimbru, câinele meu, cel care mă înțelege mereu atât de bine, își fâlfâie coada pe lângă cracii pantalonilor mei. Îi pun manuscrisul în față și-l rog să mă ajute cumva. Îl miroase curios, de două, trei ori, până își dă seama că nu-i bun de mâncat. E clar, cartea asta nu este bună de mâncat! Poate o fi bună la altceva. Nu știu, măcar ca paletă de ping-pong.</p><h2>Călin Torsan</h2><p>De fiecare dată, atunci când trebuie să scriu despre mine, mă blochez pentru câteva clipe. Cu ce aș putea eu interesa pe cineva? Așa, otova, printr-un text care nici măcar miză literară pare să nu presupună. Ce aș putea adăuga celor două, trei chestii la care m-am scremut de-a lungul anilor, cu care am încercat să mă definesc, să mă explic, cu care mi-am putut crește toarta de care să fiu apucat și înălțat către buze sau trântit, cu ciudă, în uitarea pământului?De pildă, ce ar spune și ce ar crede cititorii mei, oamenii aceia care caută un amănunt despre mine printre aceste cuvinte, așa cum cauți boabele de mac pe cocoașa covrigului, spunându-le că scriu înfățișarea asta în timp ce ascult manele?</p><p><em>Când iubirea te lovește,<br />Nu contează cine e!<br />O iubești și te iubește<br />Și habar n-ai de ce.</em></p><p>Sunt sigur că adevărul se poate piti și în astfel de mizerii. Până la urmă, chiar nu contează cine e... Cine sunt. De fapt, habar n-am nici măcar eu cine sunt, dară să mai și adap la proiecțiile mele despre mine alte guri căutând răcoarea pe care o aduce o curiozitate împlinită... Confirmată...O sumă de condiționări, asta poate că da. Am fost născut într-un anumit loc, la o dată anume. Sunt bărbat și botezat ortodox. Asta dacă cineva ar putea îndrăzni să spună despre mine că sunt cumva o persoană liberă. Câteodată sunt fix ce vreau eu să fiu. Un dop de plută, să zicem. Sau o uzină termică. Din când în când, pare că mă comport în felul pe care îl așteaptă ceilalți de la mine. Pot fi complezent, amabil, bun sfătuitor, funcționar bugetar, scriitor chiar. <em>Un tânăr scriitor...</em> Asta mă-ntoarce cu cracii în sus când o aud: Călin Torsan, tânărul scriitor de la Muzeul Țăranului Român! :) Ce tânăr, ce scriitor, ce muzeu până la urmă?</p><p>Un slujbaș încâlcindu-se printre ițele așa-zisei lumi literare. Asta sunt.</p><p><em>Aseară mi-era dor,<br />Stăteam în dormitor<br />Și mă gândeam la tine.<br />După ce te-am sunat,<br />Nici somnul nu m-a mai luat...</em></p>110x180192Broșată
15
978-606-8342-00-9978-606-8342-01-6N/AN/ACasa scărilorBernic, Corinacu ilustrații de Anca Adina CojocaruOpera primaPoezie9.17iunie 2011<h3>Volum nominalizat la secțiunea „Debut“ – Premiile <a href="http://goo.gl/QynPm" target="_blank">„Observator cultural“</a>, ediția a VI-a, 2012</h3><p>Se poate locui în Casa scărilor, se poate citi, poți spiona vecinii de vizavi, trage cu urechea. Aici ai parte de mici revelații și înfiorări, filme, distracție și tristețe. Scris cu inteligență și umor – și încă ceva: o detașare caustică se simte pe tot parcursul lecturii –, volumul are toate atuurile să devină unul de referință. (V. Leac)</p><p>Corina Bernic scrie o „poezie de speriat copilul din tine“ (un copil al Epocii de Aur, desigur). Lucrurile se complică atunci când acesta se strecoară, ca un ilegalist, prin cotloanele de pe casa scării pe care o bântuie și, pe nepusă masă, se năpustește și te sperie la rândul lui, de ți se face părul măciucă. (Constantin Acosmei)</p><p>Corina Bernic își păstrează, în ciuda numeroaselor responsabilități, alura de puș­toaică nonșalantă, de zvârlugă pe cât de ingenuă, pe atât de afurisită. Am numit-o cândva „Gavroche“, cu simpatie, cucerit de vioiciunea, inteligența și – n-o să vă vină să credeți! – gravitatea și seriozitatea sa.<br /> Nu știam că scrie versuri. De fapt, nici nu scrie versuri, stihuri, poezii ș.a.m.d., ea scrie „poezele“, cum și le botezase mai demult. Autoironică, precum îi este firea, se distanțează de confesiunea directă, respinge patetismul, se abține de la efuziunile sentimentale. Volumul ei propune, aparent în joacă, un remember al copilăriei comuniste, cu șoimii, cireșarii, pistruiații, mieuneii și bălăneii ei. Joaca păstrează inocența, dar refuză naivitatea. Copilul și adolescentul au învățat să destructureze miturile entertainmentului „educativ“ și „multilateral dezvoltat“, încep să distingă realitatea cenușie din jur, privesc cu sarcasm „revoluția continuă“ propagată de la tribune, pe care o asociază, ricanând, dinamicii bufe a desenelor animate. „Poezelele“ rimează astfel cu vacuitatea unei lumi, fiind mai convingătoare, mai tușante și mai adecvate – ca expresie stilistică a candorii înșelate – decât o filipică explicită. „Poezeaua“ reabilitează, în felul acesta, poezia interzisă. Chiar și acum, după douăzeci de ani. (O. Nimigean)</p><h2>Corina Bernic</h2><p>Născută la Iași în 1981, Corina Bernic a lucrat din 2003 până în 2005 ca jurnalist TVR, din 2006 până în 2010 a ocupat funcția de șef de departament în cadrul <a href="http://www.cennac.ro/" target="_blank">Centrului Național al Cărții</a> al Institutului Cultural Român. În prezent este manager cultural al <a href="http://www.moe-kulturmanager.de/stipendiaten/jahrgang-2010-11/stipendiaten/corina-bernic/" target="_blank">Fundației Bosch</a>.</p><p>A publicat articole în diverse ziare și reviste (<a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a>, <a href="http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dilemateca" target="_blank">Dilemateca</a>, <a href="http://www.dilemaveche.ro/" target="_blank">Dilema veche</a>, <a href="http://www.contrafort.md/" target="_blank">Contrafort</a>, <a href="http://www.ofcorso.ro/" target="_blank">ofCorso</a>, <a href="http://www.timpul.ro/" target="_blank">Timpul</a>, <a href="http://www.ziaruldeiasi.ro/" target="_blank">Ziarul de Iași</a>), proză în diverse antologii, a editat antologia de proză scurtă <a href="http://librarie.carturesti.ro/primii-mei-blugi-236400" target="_blank">Primii mei blugi</a> (Editura Art, 2009) și antologia bilingvă a <a href="http://www.editura-art.ro/carte/festivalul-poezie" target="_blank">Festivalului Internațional de poezie „Oskar Pastior“, Sibiu 2007</a> (Editura Art, ed. I 2008, ed. a II-a, 2009).</p><p>Printre autorii traduși de ea se numără Herta Müller, Daniel Kehlmann, Peter Handke, Oskar Pastior.</p>145x20068Broșată
16
978-606-8342-04-7978-606-8342-05-4N/AN/AO sută cincizeci de mii la peluzeIepure, Dianaprefață de Nora Iuga; cu ilustrații de Laurențiu MidvichiPrezentPoezie11.01iulie 2011<p><em>O sută cincizeci de mii la peluze</em> e una dintre cele mai puternice cărți scrise în perioada postsocialistă. E o carte care, la fel ca și <em>Tratat de Tanatofobie</em> sau <em>Șoboloniada</em> (de Steliana Grama) va bulversa, cu siguranță, clasamentele literaturii contemporane. Doar că, spre deosebire de celelalte două cărți, tragem nădejdea că cei care fac critică literară nu vor strâmba din nas și o vor citi acum. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, suntem siguri că peste ani se va găsi cineva care o va descoperi și o va aprecia la justa valoare. (Dumitru Crudu)</p><p>Diana Iepure e o poetă matură și completă, textele ei sunt scrise bine și controlate, iar cartea unitară adună și formează o lume proprie, ceea ce e foarte important pentru un poet, o lume contradictorie în raport cu titlul cărții. Un experiment interesant, cu rădăcini adânci în .md, care mă face curios în legătură cu următorul proiect al Dianei Iepure. (Mihail Vakulovski)</p><p>Poezii ca niște scrisorele sau file de jurnal simulat adolescentin. Cele mai bune mostre, șlefuite și frizate exact cât să nu pară prea <em>aranjate</em>, sunt parcă inspirate de <em>noua sinceritate</em> sau, și mai bine, de experiențele holistice, intime ale performatismului. Diana Iepure este valoroasă pentru că reușește să scape influențelor. Uneori, e bine ca poeții să stea mai mult în casă, să cânte la pian, să vadă cât mai rar alți poeți. (Felix Nicolau)</p><h2>Diana Iepure</h2><p>M-am născut pe 20 noiembrie 1970, vizavi de <em>Moscova</em>, de cinematograful <em>Moscova</em>, la maternitatea nr. 1, pe când părinții mei erau studenți în anul patru la Universitatea „Vladimir Ilici Lenin“. Când au apucat-o pe mama durerile, tata, de emoție, i-a uitat pașaportul acasă. La maternitate, au tras repede concluzia că maică-mea naște de fată mare și-a venit intenționat fără „pasport“, să mă aducă pe fața pământului incognito. Așa că moașele n-au prea băgat-o în sân. Vorba aia, <em>homo sovieticus, oblico morale</em>. Necătând la acest mic incident, eu am fost mândră toată copilăria că m-am născut la Chișinău, și nu ca majoritatea colegilor mei de clasă în satul Cosăuți, raionul Soroca. Dacă nu mă credeau, la fel ca tata în noaptea aia de noiembrie, trăgeam o fugă până acasă și veneam cu dovada. În școală mi-a fost bine doar în clasele primare. Printr-a patra a ajuns tata director, iar mama îmi era dirigintă. Nu doresc nimănui să treacă prin așa experiență. Nici chiar copiilor foștilor mei colegi. În ciuda ostracizărilor, am absolvit fără sechele psihice (ori poate doar mi se pare că fără) școala medie și am intrat, în 1988, la Universitatea „V.I. Lenin“ din Chișinău. După vreo zece zile de „acomodare“ cu universitatea, am fost urcați în autobuze și duși la munci, la culesul poamei. Acolo ne-a cântat cucul până pe 7 noiembrie. Locuiam în niște căsuțe de lemn, într-o pădure de lângă Larga, Cahul, și făceam duș sub o țeavă, din care curgea apă fierbinte, în timp ce temperatura afară, la sfârșitul lui octombrie, o cam întindea spre zero. La facultate, am învățat di tăti. Și economie politică, și istoria pcus, și istoria urss. Am scandat „Limbă! Alfabet!“. Am stat la Krupskaia, B.P. Hasdeu și la biblioteca universității. Am umblat la mitinguri, filme, discoteci. Am avut mulți prieteni. Din fericire, tata nu era rector, nici mama decan. După absolvire, am rămas la Chișinău, muzeograf la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. La un moment dat, la îndemnul bunei mele prietene Vica, m-am aventurat să scriu pentru săptămânalul Centrului de Formare Europeană <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Democra%C8%9Bia_(s%C4%83pt%C4%83m%C3%AEnal)" target="_blank">Democrația</a> un fel de editoriale ori, cum le zicea directorul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Democrația_(săptămînal)" target="_blank">Democrației</a>, „eseuașe“. Așa am descoperit că cel mai mult în viață îmi place să scriu eseuașe și, în general, să scriu. Prin 2002, am avut norocul să-mi găsesc un job la BNM (Banca Națională a Moldovei). La bancă, aveam acces non-stop la internet. Bancher n-am mai devenit, însă de acolo mi se trag toate întâmplările legate nu numai de viața personală, de stabilirea mea la București, dar și de literatură.</p><p>Am debutat, în 2004, la editura <a href="http://www.edituravinea.ro/" target="_blank">Vinea</a>, cu volumul <em>Liliuța</em>, în urma căruia m-am ales cu vreo câteva cronici foarte pozitive, cu una foarte negativă și cu o scrisoare de protest, la adresa editurii, din partea unei tinere și promițătoare poete. Am mai publicat, sporadic sau sistematic, după caz, în <a href="http://www.contrafort.md/" target="_blank">Contrafort</a>, <a href="http://www.revistavatra.ro/" target="_blank">Vatra</a>, <a href="http://staredeurgenta.wordpress.com/" target="_blank">Stare de Urgență</a>, <a href="http://plic09.wordpress.com/" target="_blank">Revista la plic</a>, <a href="http://www.revistaorizont.ro/" target="_blank">Orizont</a>, <a href="http://convorbiri-literare.dntis.ro/" target="_blank">Convorbiri literare</a>, <em>Ziua literară</em> etc., pe câteva site-uri, bineînțeles, tot literare, precum și pe blogul meu (<a href="http://liliuta.blogspot.com/" target="_blank">liliuta.blogspot.com</a>). Am tradus din rusă, când de plăcere, când de nevoie, uneori am îmbinat utilul cu plăcutul. Din cele traduse, au apărut: <em>Tărâmul inaccesibil</em> de Sf. Nicolae Velimirovici la Editura <a href="http://cathisma.wordpress.com/" target="_blank">Cathisma</a>, în 2007; <a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/moartea-lui-ahile" target="_blank">Moartea lui Ahile</a> de Boris Akunin la Editura Humanitas, în 2008.</p><p>Prezentă în antologiile: <em>Noua poezie basarabeană</em>, Editura<a href="http://www.icr.ro/bucuresti/editura-icr/" target="_blank"> Institutului Cultural Român</a>, 2009, și <em>Iubirea e pe 14 februarie</em>, Editura <a href="http://www.edituravinea.ro/" target="_blank">Vinea</a>, 2010.</p><p>În 2009 m-am învrednicit de premiul „Grand Underground“ al revistei electronice <a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">TIUK!</a></p>145x20080Broșată
17
978-606-8342-06-1978-606-8342-07-8N/AN/ACinci minute pe ziBraniște, LaviniaMinutarProză16.51august 2011<h3>Volum nominalizat la categoria „Proză“ – Premiile <a href="http://www.radioromaniacultural.ro/mihai_sora_si_radu_mihaileanu_vor_fi_distinsi_la_gala_premiilor_rrc-1521" target="_blank">Radio România Cultural</a>, ediția a XII-a, 2012</h3><p>Lavinia, eroina din <em>Cinci minute pe zi</em>, a fost studentă la litere. S-a lăsat, pare-se, de facultate. S-a apucat să studieze horticultura, prilej cu care a învățat, printre altele, și nu temeinic, să conducă tractorul. Merge la sală, la interviuri pentru joburi despre care nu știe de fapt mare lucru, la reuniuni ale fanilor <a href="http://www.imdb.com/title/tt0411008/" title="Naufragiații (serial TV)" target="_blank">LOST</a> sau în tabere de fotografie și literatură. Se îndrăgostește de poeți și de alpiniști utilitari, povești care se termină nu prea bine. Își vizitează bunica la Brăila și mama în Spania. Se entuziasmează rapid și candid, dar își controlează autoironic efuziunile. Nu prea cunoaște sarcasmul. Circumstanțele vieții de zi cu zi, precum și propriul corp, o stingheresc aproape întotdeauna. Undeva între Bridget Jones și un personaj de-al lui Salinger, Lavinia încearcă tot timpul cu degetul o viață trendy care îi scapă mereu parcă în ultima clipă, și e, în fond, o inadaptată bonomă a cărei sinceritate cucerește.</p><p>Textele Laviniei Braniște, niște scurt-metraje <em>light</em> – în cel mai bun sens al cuvântului –, rulează fin pe coloana sonoră a unui <em>middle class blues</em>, în care nota veselă și cea tristă sunt adesea dificil de identificat. (Rareș Moldovan)</p><h2>Lavinia Braniște</h2><p>Lavinia Braniște s-a născut la 23 februarie 1983, la Brăila. A studiat Litere la Cluj. A debutat în 2006 cu volumul de versuri <a href="http://www.edituraparalela45.ro" target="_blank">Povești cu mine</a> (Editura Paralela 45). Tot din 2006 este membră a <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a>.</p>110x180164Broșată
18
978-606-8342-02-3978-606-8342-03-0N/AN/AClub A 42 de ani. Muzica tinereții taleIonescu, Doru-Emilprefață de Emil Barbu Popescu; conține opt pagini cu fotografii pe hârtie dublu cretatăPunctumPuzzle22.94august 2011<p>Firește că, de la schimbarea de paradigmă numită apariția genurilor rock și folk (precedate de jazz, dar mai cu seamă de blues... și în măsură covârșitoare de explozia beat!), în România comunistă (încercând mereu să fie sincronă cu voga occidentală), lucrurile n-au fost tocmai roz. Unii chiar se bat în piept că de la ei încoace se poate vorbi de...; alții (implicați direct) sunt scârbiți de ceea ce se întâmplă, mai cu seamă în lipsa unei istorii oficiale și documentate, și își văd de treabă. În era net/Wikipedia, oricine se poate da în stambă, se poate lua la trântă (sub pavăza anonimatului, implicit a nesimțirii) cu orice; cum anticipa parcă Andy Warhol, a venit vremea în care oricine va fi fost vedetă 15 minute.</p><p>Dar au existat și vedete reale, grei ai genurilor așa-zis ușoare, monștri sacri! Celor acum în umbră (citește underground) le este dedicat acest volum. Mărturii orale puse cap la cap despre aceia care au trecut și – iată – se întorc în Clubul Arhitecturii. Dacă un Cenaclu „Flacăra“, la început genial în scopuri, a fost mai apoi răstălmăcit ideologic și impus aproape cu forța până la implozie, clubul – recte pivnița – din strada Blănari nr. 14 a rezistat peste decenii intrinsec; pe temelia solidificată de la o zi la alta, de la un artist la altul, de la o bere la alta... Din student în student (dar nu numai prin ei), ștafeta a tot fost preluată de generațiile care s-au perindat, iar astăzi ne-am trezit cu o întreagă istorie care apasă pe fundațiile clădirii vechi..., dar fără bulină roșie! Nu, Club A nu va cădea, așa cum va exista în continuare și Casa Studenților din București (ca și cele din Timișoara, Iași, Cluj...), și Radioul, și Televiziunea, și Electrecordul...</p><p><strong>Din cuprins:</strong> Amintiri • Clubul de pariuri muzicale sau Cu... vânt înainte... din pupa! • A fost o dată... din 1969 • Primul Festival Național de Muzică Pop „Club A“ (16–22 decembrie 1969) • Roșu și Negru • Romanticii • Chromatic Grup • Sideral (Modal Quartet) • Olympic ‘64 • Phoenix • Coral... și Adrian Ivanițchi • Al doilea Festival Național de Muzică Pop „Club A“ (10–17 mai 1971) • Modern Grup • Metronom • Mondial • Timișoara, la vest de România • Carusel • Post-scriptum la al doilea festival • Folk în Club A • Mihai Munteanu „Michone“ • Dorin Liviu Zaharia „Chubby“ • Mircea „Ciocu“ Vintilă • Florian „Moțu“ Pittiș • Doru Stănculescu • Sorin Minghiat • Dan Oprina și Mircea Valeriu Popa • Nicu Vladimir • Marcela Saftiuc • Adriana Ausch • Anda Călugăreanu • Zoia Alecu • Catena • FFN • Valeriu Sterian (și Compania de Sunet) • Mircea Bodolan • Curtea Veche nr. 43 • Al treilea Festival „Club A“ (5–8 iunie 1979) • Metropol • Academica • Experimental Q • Modal Q • Mircea Florian (din Transilvania) • Al patrulea Festival „Club A“ (16–19 martie 1981) • Dan Andrei Aldea și Sfinx • Pro Musica • Accent • Redivivus • Basorelief • Gramophon/Post Scriptum și... Mircea Baniciu • Semnal M • Sorin Chifiriuc și Domino/Roata • Grup ‘74 • Club A – 15 ani (12–17 martie 1984) • Nicu Alifantis • Iris • Liviu Tudan &amp; Roșu și Negru • Al cincilea Festival „Club A“ (28 februarie–1 martie 1990) • Compact • Holograf • Celelalte Cuvinte • Gala „Club A – 30 de ani“ (18 iunie 1999) / „Club A – 34 de ani“ (4 iunie 2003) • Sfinx (Experience) • Alexandru Andrieș • Cargo • Timpuri Noi • Sfatul „bătrânilor“ • Al șaptelea Festival „Club A“ (13–18 mai 2011) • Imagini „necenzurate“</p><h2>Doru Ionescu</h2><h3>Oile albe, oile negre</h3><p>text publicat în <a href="http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/oile-albe-oile-negre" target="_blank">Dilema veche, nr. 266, 19 martie 2009</a>, dosar <em>Distracțiile în comunism</em> coordonat de Marius Chivu</p><p>Acasă, la Focșani, în primii ani ’70, îmi puneam scăunelul în fața camerei părinților și ascultam cu urechea lipită de ușă. Muzică rock. Aveam să aflu mult mai târziu că fusesem și eu o parte infimă din planul subversiv al lui Cornel Chiriac. Pentru că erau milioane de români care ascultau Radio „Europa liberă“ datorită DJ-ului transfug. Și de-atunci nici n-am mai putut fi în rând cu lumea; tot timpul profesorii m-au pârât la ședințele cu părinții ca „brânză bună în burduf de câine“. Umblam cu toți „golanii ăia pletoși“ la concerte: rock (cu niscaiva folk în deschidere, astea erau afișele), Cenaclul Flacăra (unde cântam în cor cu toată sala despre tricolor și arma Venus, dar, în primul rând, cu Pro Musica despre generația-n blugi, cu Iris despre valuri), „Cum se numeau cei patru Beatles“ cu Florian Pittiș (am dat mâna conspirativ și i-am strecurat o bandă de mag cu înregistrări de-ale formației mele din liceu).</p><p><em>„Bade, care oi dau lâna a mai mițoasă?“ „Păi, alea albe.“ „Dar cele negre?“ „Și alea...“</em></p><p>La concerte eram în stare să dau orice ca să ajung în culise, să stau printre cei cu „muzica tânără“, să le car boxele, să-i spionez până după spectacole, la hotel, la bairamuri prin oraș, oriunde erau invitați. Am prins inclusiv trupe din Germania Democrată: Prinzip, City, Elephant. Puiu Usturoi avea la Casa de Cultură trupa O.Z.I. (un fel de Savoy local), Nelu Mocanu avea, la fabrica de lemn, Tectonic (nu cel din București). Primul era prieten cu toate formațiile care veneau în Focșani, le împrumuta instalațiile de sunet și lumină, era celebru; cu toate acestea al doilea mă atrăgea mai mult cu riff-uri gen <em>Smoke on the Water</em>. Iar pe la Laris trecea toată mafia discurilor din Moldova, un Chiriac de Vrancea carevasăzică. La mare tot cu rockul: Costinești scria pe noi, da, Stațiunea Tineretului! Unde făceam joncțiunea cu bucureștenii, și nu numai cu ei, de aceeași generație: Sid, Mamutuă, Eva, Hipiotuă, Sebastian Americanu’ (se spunea că era securist, o pățiseră toți participanții la nu știu ce ceai, el fiind acolo singurul neinvitat). Ziua la nudiști, noaptea la Braseria (Terasa) Tineretului unde erau încartiruiți Compact (care nu cântau numai „Fata din vis“, ci și Clapton, și AC/DC, și Judas Priest, și Dire Straits), la Dacia – Roșu și Negru, la Forum – Holograf. Seară de seară, apoi noapte de noapte dormind într-un pod claie peste grămadă. Ziua adunam sticle goale să facem bani de bere și țigări (cu mâncarea ne descurcam la „împinge tava“, prin procedeul numit „bandă“ – ca și în studenția de mai târziu – și n-o să vă spun ce însemna asta, cei care au cunoscut urâtul obicei să știe doar ei).</p><p><em>„Dar laptele, bade, laptele cel mai gras de la care oi îl mulgi?“ „Apăi, de la cele albe.“ „Dar de la cele negre?“ „Și de la alea...“</em></p><p>Am fost și în tabere (plătite de părinți în anii ‘70, iar în anii ‘80 în cele zise P.T.A.P., adică de Pregătire a Tineretului pentru Apărarea Patriei) în care ba am cântat, ba am zburat. Era o lume în taberele acelea, tineri (dar parcă numai ei?) care nu semănau cu cei din sistem. Unii pasionați și talentați, alții tare-n-tați. Am așteptat clasa a XI-a ca pe nu-știu-ce, simțeam că va fi ultima oază de libertate înaintea examenelor serioase (ale vieții, dacă nu vă sună pompos ori lemnos). Și până la vacanța de vară a venit Canalul! Lunile de primăvară ale lui 1981, cu cazare în tabăra de la Cumpăna (denumire completă S.N.T.C.D.M.N., n-are sens să explic), în care a căzut pacostea și pe liceul nostru respectabil de mate-fizică (se întâmpla prin rotație cu fiecare liceu din județ). În primul week-end am prins un concert Iris la Polivalenta din Constanța. La ieșirea din sală nu mai auzeam sirenele mașinilor de Miliție, drept care am mărșăluit pe axul străzilor, în șir indian, până în tabăra de muncă, la vreo 10-12 km. Iar după ce, în postura de responsabil cu stația de radioficare pe toată tabăra, am provocat proteste în rândurile cătanelor, pușcăriașilor și ale altor categorii socio-profesionale cu care ne-nvecinam (manelele de-atunci se numeau <em>Prințișorul</em> sau <em>Cenușăreasa</em>, dar noi descoperiserăm <em>Back in Black</em>) și am fost expulzat, nu prea am mai dormit la Cumpăna. Pentru că începuse sezonul estival și la Aurora cântau Iris, mult în noapte; dimineața plecam direct la muncă. Și tot nu pot să uit că la Canal m-am împrietenit cu câțiva timișoreni care mi-au povestit de Celelalte Cuvinte și de târgul de discuri de pe Bega. Deocamdată am ajuns la talciocul din Constanța, bine și-așa.</p><p><em>„Dar, bade, carnea cea mai gustoasă care oi o dau?“ „Păi, cele albe.“ „Și cele negre?“ „Și alea...“</em></p><p>Am ajuns și la București, în Regie. Libertate maximă, că ăsta era marele avantaj al studenților din provincie. Discotecă nu, dar audiții rock cât cuprinde, ba chiar și concerte video, filme. La două-trei camere era un mag sau un casetofon și ditamai colecția de muzică. Discurile Phoenix se vindeau între coperți negre, cu 200 de lei; ăsta era prețul ca și pentru Purple, Zep, Floyd, Queen și atâtea altele. Un control al Miliției (care umbla cu câinii printre cămine) mi-a găsit pe buletin autografele Holograf (după ce Nuțu Olteanu venise de la Iris) și am stat o noapte întreagă la secția din spatele cantinei R2. Îmi crescuseră și pletele.</p><p>Mi-am făcut o nouă formație, care și-a câștigat ușor un loc de repetiție la Universitas, apoi la râvnita Casă de Cultură a Studenților. Și vecinătatea Song-ului, a jazzmanilor Tiberian, Simion, Bontaș, Bădilă, a cinematecii studențești, a teatrului Podul. Am prins concerte epocale la Preoteasa, Club Ing în Politehnică, Aula Facultății de Drept, dar și la Ecran, sala APACA (unde portretul tovarășului Ceaușescu fusese acoperit de o pânză neagră..., dar nu s-a întâmplat nimic rău), Înfrățirea între popoare, Modern, Casa de Cultură T4 („Turturele“), Teatrul Evreiesc de Stat, iar peste toate Polivalenta (Sala Palatului din ce în ce mai puțin) și Sala Teatrului „Tănase“ din Calea Victoriei nr. 174. Unul dintre prezentatorii-organizatori: însuși Stelian Tănase (la un moment dat oprit, odată cu interzicerea celor de la Iris). Drumuri la Timișoara pentru discuri (parcă Piața 700 se numea talciocul, sau Iosefini, cine mai știe) și la Costinești pentru un celebru festival. Ultimul a fost dureros de scurt: a ținut doar de la 6 dimineața până seara. Cu trupa mea am început să bat orașul, țara. Festivaluri-concurs: Buzău, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Tg. Mureș (finala pe țară a Cântării României), ce lume! La Câmpulung Muscel textele noastre (Esenin, plus unele originale cu subiecte istorice) n-au avut probleme. În schimb, formația instrumentală Numărul 1 (care trebuia să ia Marele Premiu) a fost pusă să-și schimbe titulatura. S-a tot gândit Adi Butoi și a scos-o: „Atunci Președintele să-i fie numele!“.</p><p><em>„Bade, atunci care-i diferența?“ „Păi, oile albe sânt ale mele.“ „Și alea negre?“ „Și alea...“</em></p><p>La Revoluție, cu toate zvonurile de la Timișoara, am pus pariu că Ceaușescu n-o să cadă; avusesem o viață călduță și nu-nțelegeam ce se întâmplă. Dar pe 22 m-a luat valul spre sediul Comitetului Central. Avansam prin mulțime ca prin brânză; cum ne vedeau pletoși sau bărboși, demonstranții făceau cărare în fața noastră. Un prieten basist de la alt grup al Preotesei, Interval, a fost printre primii, în 21 decembrie. Au trecut cu TAB-ul peste el, apoi l-au împușcat (sau invers), în față la Dalles. Lui Micky Gîtlan i se spunea „Rockerul“, așa am numit și eu revista în memoria lui. Una, apoi încă douăzeci, cu scopul de a ajuta trupele tinere, underground. Pentru mine n-a mai fost mult de cântat; rockul a făcut inflație, doar era libertate, apoi a așteptat altă generație cu plete, lanțuri și tricouri negre. A sărit prea tare, pasă-mi-te, și s-a lovit cu capul de tavan. Eu am ajuns la Radio, apoi la TVR, adresându-mă de fiecare dată unui target „de nișă“ – mi s-a spus. Departamentul se numește Muzică-Divertisment, iar postul, TVR Cultural, unde am ajuns să fac emisiuni despre rockerii din alt ev. Adică oile negre. „Dar despre oile albe?“, mă veți întreba. Și despre alea...</p>125x185410Broșată
19
978-606-8342-10-8978-606-8342-11-5N/AN/Agreva tăceriiCiochină, Ralucaprefață de Octavian Soviany; cu ilustrații de Laurențiu Midvichi; carte apărută cu sprijinul AFCNOpera primaPoezie1.44august 2011<p>I-am auzit textele prima dată la Bistrița în 2010 și mi s-au părut tot ce era mai bun și mai adevărat din atâtea poeme notabile, declamate pe scena aceea. Raluca Ciochină nu avea volum. Felicitări celui care a recomandat-o. <em>greva tăcerii</em> nu este titlul unei cărți de poezie, cu atât mai puțin o carte; este cea mai provocatoare mănușă aruncată literaturii. De când o aștept eu pe Raluca Ciochină, de când aștept eu o poezie în grevă, de când aștept eu s-aud marea tăcere urlând cu călușul în gură..., fără să știe, de fapt, dacă declicul s-a produs sau nu. Întocmai ca în viață. Mi-e frică de clipa când Raluca o să-și scoată călușul din gură. (Nora Iuga)</p><h2>Raluca Ciochină</h2><p>Raluca Ciochină s-a născut în Constanța la data de 28 septembrie 1983, într-o familie de ingineri.</p><p>A absolvit Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“, secția Informatică, însă în clasa a X-a a cotit-o brusc și fără întoarcere către literatură. A fost membru activ al cenaclului Pătratul literar, condus de Mircea Țuglea, în revistele căruia (Suplimentul de Marți al ziarului Observator de Constanța și <a href="http://www.marti.ro/" target="_blank">www.marti.ro</a>) a început să publice recenzii și diverse alte articole în 2002. A absolvit Facultatea de Litere (secția Română-Engleză Americană) de la Universitatea din București, masteratul Centrului de Excelență în Studiul Imaginii de la Universitatea din București, iar în prezent este doctorand la același Centru, sub coordonarea prof. univ. dr. Sorin Alexandrescu.</p><p>Din 2002, a colaborat cu revista Litere din Târgoviște, cu Observator cultural și cu România literară, scriind recenzii și articole de cultură. A lucrat ca redactor și traducător la câteva edituri (Polirom, Corint, Curtea Veche) și a predat în ultimii ani limbile engleză și germană în învățământul privat. Din luna martie 2011 a colaborat ca voluntar la ANCAAR, în prezent fiind angajată la acest ONG.</p><p>În 2005 a fost unul dintre membrii cenaclului 314 condus de Simona Popescu, iar în 2008 a debutat cu proză în romanul colectiv <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/rubik-roman-colecti-3093/" target="_blank">Rubik</a>, apărut la Editura Polirom (debut colectiv).</p><p>A publicat poezie pe <a href="http://www.marti.ro/" target="_blank">www.marti.ro</a> și <a href="http://www.liternet.ro/" target="_blank">www.liternet.ro</a>, iar în iulie 2010 a participat la Festivalul de poezie și muzică de cameră „Poezia e la Bistrița“, unde a citit fragmente din manuscrisul cărții <a href="greva-tacerii-raluca-ciochina.html">greva tăcerii</a>.</p><p>Blog: <a href="http://3zeci.blogspot.ro/" target="_blank">3zeci.blogspot.ro</a></p>145x20078Broșată
20
978-606-8342-12-2978-606-8342-13-9N/AN/Ațara transformată-n vîntAstner, Michaelcarte apărută cu sprijinul AFCNPrezentPoezie1.20septembrie 2011<h3>„O carte puternică – pentru cine e sensibil la ultrasunete.“ (O. Nimigean)</h3><p>„De scris poezii m-am apucat, ca să zic așa, tîrziu – abia pe cînd am decis pentru prima dată să nu mă duc în tradiționala tabără de schi organizată de Liceul de Matematică-Fizică Nr. 1 din Sibiu (Brukenthalul) în fiecare vacanță de iarnă la Cabana Prejba. Asta în ideea de-a învăța care-i treaba cu cromozomii&co. pentru admiterea la Facultatea de Silvicultură din Brașov. Dar gîndul nu prea mi-a stat la manualul de biologie din clasa a XII-a, iar gîndurile-mi fugeau care-ncotro – unele spre scris. Ajuns student la Iași (via Brașov, unde am studiat doar trei semestre, și Sibiu, unde am lucrat ca muncitor necalificat la B.A.T.M.A. 32 și am cunoscut-o pe scriitoarea Ricarda Terschak!), m-am apucat la un moment dat să-mi traduc poeziile – ca să le poată citi și colegii de la Filologie (printre care s-a aflat, evident, și Ovidiu Nimigean) și să putem discuta «cu textele pe masă».</p><p>Volumul conține, deci, poezii scrise mai întîi în germană, pe care le-am tradus apoi în limba română, și poeme scrise direct în română. Unele dintr-acestea chiar în anii studenției. Ca fapt foarte divers, dar cu tîlc, în 1988, aflîndu-mă în tabăra de presă de la Bușteni, m-am trezit înghiontit de amicii mei de la <em>Dialog</em> să mă duc și eu să citesc la cenaclul organizat de Laurențiu Ulici în cadrul taberei de creație ce se desfășura în paralel. «Băi, cum să mă duc eu să citesc acolo?!?» «De ce nu, hai, că, uite, de la Iași nu-i nimeni!» Pînă la urmă m-au convins. Și uite așa am ajuns eu, sas din Sibiu, să reprezint la acel cenaclu tot Iașul universitar! Și-am citit vreo cinci texte, printre care <em>drum de țară</em> și <em>despre Veneția</em>. Și mi le-a făcut unul negricios și cu mustață bogată zob. Și m-am trezit apărat de o studentă din București (din păcate, nu i-am reținut numele) și de Andrei Bodiu. <em>drum de țară</em> chiar a și apărut apoi în <em>Amfiteatru</em>, într-o selecție făcută de Constanța Buzea. <em>despre Veneția</em>, desigur, n-avea cum să apară.“ (Michael Astner)</p><h2>Michael Astner</h2><p>Michael Astner (născut pe 1 septembrie 1961, la Apoldu de Sus, județul Sibiu) a studiat germanistică și anglistică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași și a debutat ca poet în <em>Neue Literatur</em> (1985, în limba germană) și în <em>Dialog</em> (1987, în limba română).</p><p>I-au apărut poeme în <em>Contrafort</em>, <em>Dialog</em>, <em>Neue Literatur</em>, <em>manuskripte</em> (Graz), <em>Orizont</em>, <em>Südostdeutsche Vierteljahresblätter</em> (München), <em>Symposion</em> (Freiburg im Breisgau), <em>Timpul</em>, <em>Vatra</em>, <em>Wienzeile</em>. A debutat editorial ca poet cu volumul <em>despre calitatea unui timp</em> (Outopos, Iași, 1999).</p><p>Prezent cu versuri în antologiile: <em>Europa erlesen: Siebenbürgen</em> (Klagenfurt, 1999), <em>Viele... file</em> (Arcuș, 2000), <em>CLUB 8. poetry</em> (Iași, 2001), <em>oZone friendly</em> (coord. O. Nimigean, Iași, 2002) și <em>hat jemand etwas gefragt?</em> (<em>a întrebat cineva ceva?</em>, coord. O. Nimigean, Iași, 2003, antologie de poezie a Clubului 8 în traducerea sa). Coautor la <em>Cartea roz a comunismului</em> (coord. G.H. Decuble, Iași, 2004).</p><p>A tradus în limba germană, printre altele, romanul Marianei Codruț <em>Casa cu storuri galbene</em><em>(Das Haus mit den gelben Gardinen</em>, Polirom, 1998) și cartea de memorialistică <em>Pătimiri și iluminări în captivitatea sovietică</em> a lui Radu Mărculescu <em>(Leid und Offenbarung in der sowjetischen Gefangenschaft</em>, C&amp;N, Berlin, 2008), iar în limba română antologia de proză tînără austriacă <em>Stromabwärts / Pe fluviu în jos</em> (Wieser, Klagenfurt, 2005) și romanul <em>Catrafuse</em> de Richard Wagner (Polirom, 2006).</p><p>A fost finalist al concursului literar <em>Open Mike</em> (Berlin, 1995) și a susținut lecturi cu poezie în Austria, Germania și România. Trăiește ca traducător și publicist liber-profesionist la Iași.</p>145x200126Broșată
21
978-606-8342-19-1978-606-8342-20-7N/AN/AViseptolVasilievici, Georgeredactor Dan Mihuț; ilustrații de Florin PetcuRomanProză16.51septembrie 2011<h3><a href="http://www.viseptol.ro" target="_blank">viseptol.ro</a></h3><p>La scurt timp după publicarea primului roman (YoYo, Editura Tomis, 2008), George Vasilievici a început să lucreze la un alt roman, care avea deja un nume, <em>Viseptol</em>, și care a fost publicat pe fragmente în revista <a href="http://www.revista-tomis.ro/" target="_blank">Tomis</a>. Încercând să treacă peste aventura primului roman, George vorbea despre <em>Viseptol</em> ca despre un roman în care-și punea multe speranțe. Deseori, în redacția revistei <a href="http://www.revista-tomis.ro/" target="_new">Tomis</a>, se adâncea în scriere și realitatea dispărea brusc, nici nu mai auzea dacă îl striga cineva. Intrase într-o febrilitate pe care el însuși o analiza cu fascinație, era un munte de bucurie când vorbea despre extazul scrisului. Îi sfătuia pe toți să se apuce să scrie proză. Când ieșea din patima scrisului, devenea foarte preocupat de părerea celor care îi citeau fragmentele romanului, păreri pe care le cerea de la toți, mai ales de la cei care nu scriau, voia să știe cum se văd lucrurile din postura Cititorului. Spre sfârșitul anului 2009 romanul era gata și a început să circule prin lumea literară. George l-a trimis la câteva edituri, dar nu a primit răspuns, lucru care l-a descumpănit și l-a făcut să creadă că <em>Viseptolul</em> va avea aceeași soartă ca și romanul de debut, YoYo, primit cu circumspecție de mai toți editorii. Oscilând între diferite posibilități de publicare, chiar dorind la un moment dat să facă el o editură, George își pierduse entuziasmul, dar n-a încetat niciodată să creadă în soarta unei cărți, a Cărții. În cele din urmă, <em>Viseptolul</em> „a apărut“ la începutul lui martie 2010 la o editură fictivă, editura TA, într-un număr de treisprezece exemplare, o idee năstrușnică, prin care parcă voia să scape de povara romanului și să se apuce de altceva. Să trăiască. Sau să devină taximetrist în rai, cum a spus la un moment dat. Ceea ce s-a și întâmplat, în cele din urmă. Și sunt convins că pasagerii din raiul lui George sunt mult mai atenți decât am fost noi, cei care am călătorit o vreme în mașina lui de scris. (<a href="http://dannish.wordpress.com/" title="Blog Dan Mihuț" target="_blank">Dan Mihuț</a>)</p><h2>George Vasilievici</h2><h3><a href="http://www.vasilievici.ro" target="_blank">vasilievici.ro</a></h3><p>George Vasilievici s-a născut pe 3 iunie 1978, la Constanța. A absolvit Facultatea de Științe Economice, din cadrul Universității „Ovidius“, Constanța. Poet și prozator, membru al Cenaclului de Marți din Constanța și al Asociației Arte / Litere ASALT, a fost redactor și redactor-șef al revistei <a href="http://www.revista-tomis.ro/" target="_blank">Tomis</a>, publicând frecvent în mediul on-line literar (<a href="http://hyperliteratura.reea.net/" target="_blank">Hyperliteratura</a>, <a href="http://www.clubliterar.com/" target="_blank">Club literar</a>, <a href="http://chiustenge.go.ro/" target="_blank">Hotel Chiustenge</a>) și realizând înregistrări și experimente alături de <a href="http://mugurgrosu.blogspot.com/" target="_blank">Mugur Grosu</a>. A debutat cu poemul <em>Emilia se povestește</em>, apărut inițial în antologia <em>EroTICA</em> și reluat în primul său volum, <em>Gabi78</em>.</p><p>Volume publicate: <em>Gabi78</em> (Editura Vinea, 2001); <em>Featuring</em> (Editura Vinea, 2004), volum colectiv realizat alături de Ștefan Caraman și Ondine Dietz; <em>Cerneală</em> (Editura Pontica, 2004); <em>Camera cu două camere</em> (Editura Tomis, 2006); <em>W.C.rul</em> (Editura Vinea, 2007); <em>YoYo</em> (Editura Tomis, 2008).</p><p>Texte în antologii: <em>Erotica1</em> (American Research Press, 2001); <em>Erotica2</em> (Editura Observator, 2002); <em>Generația 2000</em> (Editura Pontica, 2004); <em>Days of Poetry and Wine</em> (Medana, 2006).</p><p>Poezia sa a fost tradusă în engleză, franceză, arabă, slovenă, germană și sârbă.</p><p>A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu participări la edițiile din 2006 (București), 2007 (Cluj-Napoca) și 2009 (Alba Iulia) ale Colocviului Tinerilor Scriitori.</p><p>Fragmente din romanul <a href="http://www.cdpl.ro/viseptol-george-vasilievici.html">Viseptol</a> au fost publicate în <a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">Tiuk!</a>, în rubrica omonimă lunară din revista <a href="http://www.revista-tomis.ro/" target="_blank">Tomis</a>, în <a href="http://noualiteratura.wordpress.com/" target="_blank">Noua literatură</a>, pe blogul personal (<a href="http://vasilievici.blogspot.com/" target="_blank">vasilievici.blogspot.com</a>) și, după moartea autorului (10 aprilie 2010), în diferite publicații și pe site-uri cu specific literar.</p>110x180220Broșată
22
978-606-8342-14-6978-606-8342-15-3N/AN/Africa circulă prin subteranChiriac, GeorgePrezentPoezie11.01septembrie 2011<p>Cînd toți văd un iepure izbit de tramvai, George vede iepurele trecînd prin tramvai. Alice zîmbește cu o mie de păianjeni între dinți și sîntem în wonderland, la Bellu. Primim scrisori din subteran. „Să ai încredere, George, în fotoliu scheletul tău se vede ca-n radiografie“, îi spune „fata ciudată/împăturită în sîrmă ghimpată“. (Ada Milea)</p><p>Continui să cred că poezia adevărată e cea care se scrie singură; e o frică aici, circulă prin subteran, cum aflăm chiar din titlul volumului de poeme al foarte tînărului George Chiriac, o călătorie continuă cu stații, un vehicul „ca un cîine pentru orbi/credincios și bezmetic și rătăcitor“, de unde vine, dintr-o Rusie veche a lui Chagall sau dintr-un night-club american, unde se întîlneau Ginsberg și Kerouac; mereu e o femeie acolo, stranie, schimbă chipuri prin orașe, de care știi fără să știi, puburi, mese, tramvaie, oglinzi, trupuri îmbrăcate în sîrmă ghimpată, parcă pășești într-un tablou suprarealist și totuși atît de realist, ca un cimitir sub zăpadă... „mă uit la ea/înghețată și blestemată și tristă/sîntem în piața roșie cîteva/degete subțiri/ies din mînecă răscolind zăpada în cercuri/rusul îmi izbește pumni în gură/parcă sînt un tonomat ruginit care/a uitat să toarne ceai“. George Chiriac e la răsăritul soarelui pe o zăpadă încă necălcată, strălucitoare. (Nora Iuga)</p><h2>George Chiriac</h2><p>George Chiriac s-a născut pe 28 septembrie 1990, la Onești.</p><p>În prezent este student în anul III la Facultatea de Biologie din cadrul Universității „Vasile Alecsandri“ din Bacău.</p>145x20078Broșată
23
978-606-8342-16-0978-606-8342-17-7N/AN/AInevitabilDoboș, AndreiPrezentPoezie9.17septembrie 2011<p>Andrei Doboș are ochiul celui care respiră nemișcat, dar imers într-o <em>complicatio</em> cosmică. Personajul poemelor e lumea deja dintotdeauna trecută, „cu ramuri mici și strîmbe“. Însă trucurile acesteia – cinematice, dereglante nu au cum să țină căci în inima ei, inevitabil, se întinde <em>the view from nowhere</em>. (Vlad Moldovan)</p><p><em>Inevitabil</em>, Andrei Doboș este printre cei mai buni poeți ai momentului: bucolic într-o epocă tehno, diarist conștiincios într-un timp al sincopei. Eroul poemelor sale – și îmi convine asta – are grația unui prof de științe naturale altoită cu înțelepciunea unui mandarin. (Ștefan Manasia)</p><p>Înarmat cu o cameră video sofisticată, Andrei Doboș transpune noaptea pe hîrtie ceea ce filmează: scene uimitoare din acest uriaș decor urban pe lîngă care noi, oamenii grăbiți, trecem zilnic uitînd pe ce lume trăim. Citind <em>Inevitabil</em> ai senzația că deasupra ta planează primejdia, că acum-acum o să ne ia tornada pe toți și-o să ne arunce undeva departe. Este inevitabil că apocalipsa ne poate surprinde – pe unii, pe cei mai norocoși – întinși în pat, ascultînd Philip Glass și citind poeme de Andrei Doboș. (V. Leac)</p><h2>Andrei Doboș</h2><p>Născut pe 6 august 1984 în Turda. Studiază Litere la Cluj, iar în timpul studenției este redactor al revistei <a href="http://revistaechinox.ro/" target="_blank">Echinox</a>.</p><p>Debut editorial cu volumul de versuri <em>mănăștur story</em> (Editura <a href="http://www.edituravinea.ro/" target="_blank">Vinea</a>, 2007 – premiul „Iustin Panța“ pentru debut, 2008).</p><p>În 2009 îi apare carnetul <em>Apă tulbure, antifoane etc.</em> (Biblioteca de poezie).</p><p>Este membru al clubului de lectură <a href="http://www.facebook.com/pages/Clubul-de-lectură-NEPOTU-LUI-THOREAU-Cluj-Napoca-România/121777711170957" target="_blank">„Nepotu’ lui Thoreau“</a> și al <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a>.</p><p>Blogul său: <a href="http://andreidobos.wordpress.com/" title="ANDREIDOBOS’S WEBLOG" target="_blank">http://andreidobos.wordpress.com/</a></p>145x20062Broșată
24
978-606-8342-27-6978-606-8342-28-3N/AN/ARezervațiaIspas, Cristinaprefață de Bogdan-Alexandru Stănescu; carte apărută cu sprijinul AFCNPrezentPoezie1.43septembrie 2011<h3>Volum nominalizat la secțiunea „Poezie“ – Premiile <a href="http://goo.gl/QynPm" target="_blank">„Observator cultural“</a>, ediția a VI-a, 2012</h3><p>Nu e important ce și cum se filmează, ci cum se montează, aici e marele talent al regizorului. <em>rezervația</em> e un documentar poetic despre viața noastră deloc simplă, despre mecanismele și psihozele secolului, despre ceea ce se merită păstrat din ea. Un aparent sinopsis al volumului e chiar textul de început, o hartă care face uneori posibilă orientarea în această sofisticată rezervație; locuri interzise și locuri deschise publicului. Citește – și te cutremură. (V. Leac)</p><p>Despre ce vorbim când vorbim despre oboseală. În momentele sale neputincioase, omul contemporan se conectează la filmul din laptop, la muzica din căști, în fine, la orice aparat la îndemână, care – aparent, desigur – îi continuă vorbirea și face apropierea de celălalt imposibilă. Discursul poetic din <em>rezervația</em> încetinește timpul, înregistrează atât mișcările stranii și, mai ales, fragile ale orașului, cât și suprapunerea plăcilor interioare ale ființei, care, atâta vreme cât vorbește, cât nu face nicio pauză pentru a tresări, căci a tresări înseamnă a ceda, își asigură supraviețuirea. (Diana Geacăr)</p><p>Ce se întâmplă dacă cineva are răbdare cu sine? Începe să dea o mărturie tot mai precisă despre ce se întâmplă de jur împrejur și înăuntru și deasupra și dedesubt. Precizia limbajului se înfiletează ușor și fără scăpare în mecanismele de recepție ale străinilor și creează falsa senzație de familiaritate. Falsa senzație de familiaritate ne înlesnește nouă, străinilor, accesul la centrul de comandă și control al poetului. Și de acolo, în sfârșit, putem privi lumea cu alți ochi. Și dintr-odată totul pare mult mai interesant. Palpitant, emoționant și ne place. (HitGirl)</p><h2>Cristina Ispas</h2><p>Cristina Ispas s-a născut la 29 august 1979, în Corabia.</p><p>A absolvit Facultatea de Litere și Masteratul de Literatura Română Modernă și Contemporană la Universitatea din București. Doctor în filologie, din 2008, cu o teză despre poezia postdecembristă.</p><p>A debutat în volum în 2007, la <a href="http://www.edituravinea.ro/" target="_blank">Editura Vinea</a>, cu <em>fetița. mixaj pe vinil</em>.</p><p>Prezentă în antologiile <em>La Neagra</em> (Editura Mirador, 2007), <em>Nasturi în lanul de porumb</em> (<a href="http://www.brumar.ro/" target="_blank">Editura Brumar</a>, 2008), <em>poate ne vedem</em> (Editura Mirador, 2010) și <em>Antologia <a href="http://revistaechinox.ro" target="_blank">Echinox</a> – literatură română contemporan</em>ă (2010).</p>145x200102Broșată
25
978-606-8342-29-0978-606-8342-30-6N/AN/Ape datorieKhasis, T.S.prefață de Oana Cătălina Ninu; carte apărută cu sprijinul AFCNPrezentPoezie1.90octombrie 2011<p><em>pe datorie</em> nu este o antologie poetică, pentru că nu selectează anumite poeme din primele două volume ale autorului. Este, mai degrabă, un volum integrator, în sensul că reușește să grupeze toate poemele din <em>arta scalpării</em> (considerat debut, în 2005, datorită faptului că primul volum, <em>Farmacia cuvintelor</em>, nu ajunsese în librării) și încă o serie de poeme care ar putea alcătui un volum individual (ciclurile <em>date personale</em> și <em>robinson</em>). Există, în poezia ultimilor ani, un celebru precedent al edițiilor „revăzute și adăugite“ la care se pretează T.S. Khasis. Este vorba de <em>Jucăria mortului</em> de Constantin Acosmei, care a văzut tiparul cu același titlu, dar cu un conținut îmbogățit, în trei ediții (și la trei edituri) distincte (mai exact în 1995, în 2002 și în 2006). Dar de ce autorul alege această formulă prin care al doilea volum se amplifică, astfel, la nesfîrșit? În primul rînd, pentru că volumul care l-a „consacrat“ pe T.S. Khasis a fost greu de găsit chiar la puțin timp după publicare. Și, în al doilea rînd, pentru că <em>arta scalpării</em> se citește și acum, ca și în anul apariției, cu sufletul la gură, aproape ca o poveste la care aștepți, cutremurat, finalul. (Oana Cătălina Ninu)</p><h2>T.S. Khasis</h2><p>T.S. Khasis este pseudonimul lui Sergiu-Tudor Cașiș, născut pe 22 ianuarie 1975, la Lipova, în județul Arad. A absolvit Liceul Industrial „Atanasie M. Marinescu“ din Lipova, în 1992. De cîțiva ani trăiește în Chesinț, comuna Zăbrani din Arad.</p><p>A debutat în <a href="http://www.revistaarca.ro/" target="_blank">Arca</a>, în anul 2002 cu un grupaj de trei poeme. În 2003 debutează editorial cu placheta <em>Farmacia cuvintelor</em>, la Editura Viața Arădeană.</p><p>Publică versuri în <a href="http://www.revistaarca.ro/" target="_blank">Arca</a>, ca și cum, <a href="http://www.revistaverso.ro/" target="_blank">Verso</a>, <a href="http://www.revistatribuna.ro/" target="_blank">Tribuna</a>, <a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk!</a>.</p><p>În 2005 îi apare <em>arta scalpării</em> (Editura Vinea), volum nominalizat la Marele Premiu Prometheus – Opera Prima. Este laureat al premiului Euridice (2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pentru Debut. În același an este invitatul numărului unsprezece al revistei on-line <a href="http://egophobia.ro/" target="_blank">EgoPhobia</a>.</p><p>În noiembrie 2008, autorul primește o bursă de creație de un an din partea revistei <a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a>. În același an îi apare carnetul gratuit <em>petea la prînz</em>, colecția ISBN, 500 ex distribuite gratuit.</p><p>În 2009 Editura <a href="http://www.cdpl.ro/" target="_blank">Ninpress</a> îi scoate ediția sonoră, la reportofon, a artei scalpării.</p><p>În februarie 2010 are un supliment de autor la <a href="http://bibliotecadepoezie.wordpress.com/" target="_blank">Biblioteca de poezie</a> și în același an devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad.</p>145x200116Broșată
26
978-606-8342-31-3978-606-8342-32-0N/AN/AOameniMateiu, MihaiMinutarProză13.76octombrie 2011<p>Una dintre cele mai mari virtuți scriitoricești este o frazare în care intenția nu e fățișă, explicită. Altfel spus: autorul reușește crearea unui întreg univers atât de firesc precum respiră. În ceea ce mă privește, nu încape nicio îndoială că volumul <em>Oameni</em> al lui Mihai Mateiu posedă această virtute. Pur și simplu îi cred fiecare rând scris, îl cred pe cuvânt. Desigur, amândoi provenim din lumi similare, dar nu acest fapt conjunctural mă face să simt și eu, asemenea autorului, însemnătatea ca atare a povestirilor de față, aceasta fiind acoperirea în aur a literaturii. (Bartis Attila)</p><p>O colecție de portrete puternice, luminate în mare măsură de aura unei izolări atent construite, o mână de oameni ajunși cu toții la câte-o experiență limită, acesta e în câteva cuvinte nucleul volumului de debut al lui Mihai Mateiu. Un jurnalist de succes își descoperă nemulțumirea față de propria viață în urma unui interviu luat unui excentric. Un adolescent învață să vâneze cu arcul, dar e pus în fața unui brutal atac surpriză. Un tip între două vârste e tulburat inexplicabil de o vizită la grădina zoologică. Un bărbat vorbește despre propria rutină de fier care a devenit cel mai important lucru din viața sa. Doi bătrânei au un secret și își petrec viața uitându-se la televizor. Dincolo de aparența calmă a „oamenilor“ imaginați de Mihai Mateiu se cască hăuri neliniștitoare, frici nerostite, frustrări chinuitoare, obsesii și dorințe de nemărturisit. E vorba de o carte curajoasă, nu doar pentru că îți trebuie curaj să debutezi cu un volum de povestiri de câteva zeci de pagini, ci mai ales pentru că <em>Oameni</em> propune o scriitură care sună altfel decât cea mai mare parte a prozei tinerilor scriitori în vogă. Limpezimea, concizia, precizia, acestea sunt principalele sale calități. (Rareș Moldovan)</p><h2>Mihai Mateiu</h2><p>Născut în 1976 la Târgu-Mureș.</p><p>De 13 ani trăiește în Cluj-Napoca. Pentru a reuși asta, a făcut diverse munci: casier-încasator la o companie energetică, gestionar al unui magazin de panificație, muncitor într-un atelier de înrămare, librar, lipitor de afișe, coordonator de relații publice și evenimente.</p><p>În 2003, <a href="http://www.revistatribuna.ro/" target="_blank">Tribuna</a> i-a publicat primele două povestiri. De atunci, textele lui au apărut în diverse reviste: <a href="http://www.revistafamilia.ro/revistafamilia.html" target="_blank">Familia</a>, <a href="http://www.revista-apostrof.ro/" target="_blank">Apostrof</a>, <a href="http://noualiteratura.wordpress.com/" target="_blank">Noua literatură</a>, <a href="http://www.revistatribuna.ro/" target="_blank">Tribuna</a>, <a href="http://www.magyarnaplo.hu/" target="_blank">Magyar Napló</a>, <a href="http://www.helikon.ro/" target="_blank">Helikon</a>, <a href="http://egophobia.ro/" target="_blank">EgoPHobia</a>. Câteva proze scurte au ajuns în antologiile <em>Az ev muforditasai 2008</em> (Magyar Napló, 2008), <em>The Aesthetica Creative Works Annual 2009</em> (Aesthetica Magazine, 2009), <em>Minimal</em> (Mirador, 2009) și <em>Echinox</em> (<a href="http://revistaechinox.ro/" target="_blank">Echinox</a>, 2011).</p><p>Are câțiva prieteni scriitori, dar nu aparține vreunui grup literar.</p><p>Ține mult la simplitate, la bunul simț, la integritate.</p><p>E dependent de mișcare, de activitatea fizică.</p><p>Site: <a href="http://mihaimateiu.ro/" target="_blank">mihaimateiu.ro</a></p>110x180102Broșată
27
978-606-8342-37-5978-606-8342-39-9978-606-92741-0-1978-606-92741-1-8Sala OglinzilorCucu, Ionvolumul al II-lea; prefață de un cristianPunctumInterviuri12.84noiembrie 2011<h3>volumul al II-lea dintr-un interviu de un cristian</h3><p>Ce noroc a avut Generația noastră, Generația ‘60, că a fost contemporană, că a avut în mijlocul ei în permanență un artist ca Ion Cucu, un om în stare să fixeze imaginea ei într-o vreme în care nu puteau să rămână niciun fel de alte imagini, pentru că televiziunea era dedicată exclusiv perechii conducătoare, pentru că la un moment dat nici măcar pe cărțile proprii nu puteau să apară fotografii. Dacă n-ar fi existat Cucu în mijlocul scriitorilor și dacă n-ar fi fost într-o măsură aproape magică – aș zice – prieten cu ei și nu i-ar fi intuit, această generație importantă a literaturii române n-ar fi existat vizual. Nu s-ar fi știut cum eram. Răsfoind albumul lui, concluzia mea e că eram frumoși. Senzația e că ne făcea mai frumoși decât eram. Întotdeauna când văd o fotografie a mea făcută de Ion Cucu, mă întreb „oare chiar așa arătam în realitate?“. Senzația este că prietenia cu care ne privea făcea să apărem mai frumoși. (Ana Blandiana)</p><h2>Ion Cucu</h2><p>Ion Cucu s-a născut în București, la 29 august 1937, și are studii de medicină neterminate. În anul 1960 a debutat cu fotoreportaje în cotidianul <em>Scânteia Tineretului</em>, unde a format și a coordonat o echipă de tineri fotoreporteri. În paralel, a colaborat cu Uniunea Scriitorilor din România și cu gazete literare din București și din țară.</p><p>Din 1975, la revista <a href="http://www.revistaluceafarul.ro/" target="_blank">Luceafărul</a>, a inițiat rubrica „O istorie a literaturii contemporane văzută de Ion Cucu“, unde a publicat săptămânal, timp de două decenii, fotografii din viața literară românească.</p><p>Din 1990 este colaborator permanent al revistei <a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a>. A ilustrat numeroase lucrări de specialitate, dicționare ale scriitorilor români și cele mai importante istorii literare, printre care <em>Dicționarul scriitorilor români</em> (M. Zaciu, M. Papahagi, Al. Sasu), <em>Dicționarul general al literaturii române</em> (coord. Eugen Simion),<em> Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000</em> (Alex Ștefănescu), <a href="http://www.edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=452" target="_blank">Istoria critică a literaturii române</a> (Nicolae Manolescu).</p><p>Expoziții personale: <em>Nichita Stănescu, 60 de ani de la naștere</em>, Ateneul Român, 1993; <em>Poeți contemporani</em>, în cadrul primului Festival de Poezie al Municipiului București, la Uniunea Scriitorilor din România, 2000; <em>Clipe de viață</em>, Club „Prometheus“, 2003; <em>Călătoria</em> (7 iunie-7 noiembrie 2006, Muzeul Național al Literaturii Române); <em>50 de ani de literatură</em> (mai și septembrie 2011, două expoziții „La Gard“, Parcul Copou, Iași).</p><p>În 2006, i-a apărut la editura Charmides albumul <em>O istorie literară a privirii</em>, o istorie în imagini a literaturii române postbelice. În mai 2010, Târgul Alternativ de Carte l-a avut invitat de onoare al primei ediții.</p><p>Fragmente din acest interviu au fost publicate în 2010 în <a href="http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/" target="_blank">Ziarul de duminică</a> și <a href="http://www.revisteaua.ro/" target="_blank">Steaua</a> și într-un supliment special al <a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observatorului cultural</a>.</p>145x20088Broșată
28
978-606-8342-35-1978-606-8342-36-8N/AN/ABlogstoryIuga, Noracarte apărută cu sprijinul AFCNJurnalMemorialistică1.38noiembrie 2011<p>La Zürich, când intri într-un magazin, spui „Grüetzi“, la Berlin, „Hallo“, la Buenos Aires, „Ola“, un „Hallo“ întors pe dos, poate unde-i pe emisfera cealaltă, la Viena, „Grüss Gott“, dar și la Sibiu, acum 60 de ani, se spunea tot „Grüss Gott“. Timișoara nu cred că făcea opinie separată, că unde-i unu’ nu-i putere, o știe tot românu’, dar nici Budapesta n-avea de ce să facă mofturi, de vreme ce Sisi, superba împărăteasă a Austriei, devenise regina Ungariei, datorită unui foarte cool conte maghiar... cam așa se încrucișează și limbile. „Grüss Gott“ înseamnă: „Salută-l pe Dumnezeu“ sau „Domnul să te aibe în pază“. Din binecuvântare a ajuns marcaj de graniță a fostului imperiu habsburgic. Gata. Mi-am făcut intrarea în scenă. De fapt n-am vrut decât să vă spun „Bună ziua“. (Nora Iuga 29 decembrie 2009)</p><h2>Nora Iuga</h2><p>Nora Iuga, pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, București), poetă, prozatoare și traducătoare, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.</p><p>Volume publicate: <em>Vina nu e a mea</em> (Editura Pentru Literatură, 1968); <em>Captivitatea cercului</em> (Editura Cartea Românească, 1970); <em>Scrisori neexpediate</em> (Editura Cartea Românească, 1978); <em>Opinii despre durere</em> (Editura Cartea Românească, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor din România); <em>Inima ca un pumn de boxeur</em> (Editura Cartea Românească, 1982); <em>Piața Cerului</em> (Editura Cartea Românească, 1986); <em>Cîntece</em> (Editura Cartea Românească, 1989); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/sapunul-lui-leopold-bloom-2592/" target="_blank">Săpunul lui Leopold Bloom</a> (ediția I, Editura Cartea Românească, 1993; ediția a II-a, Editura Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din România); <a href="dactilografa-de-noapte-nora-iuga.html">Dactilografa de noapte</a> (ediția I, Editura Cartea Românească, 1996; ediția a II-a, Casa de pariuri literare, 2010; Premiul Asociației Scriitorilor din București); <a href="spitalul-manechinelor-nora-iuga.html">Spitalul manechinelor</a> (ediția I, Editura Universal Dalsi, 1998; ediția a II-a, Casa de pariuri literare, 2010); <em>Capricii periculoase</em> (Editura Vinea, 1998); <em>Inima ca un pumn de boxeur </em>(Antologie – Ediții definitive, Editura Vinea, 2000); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/sexagenara-si-tinarul-1566/" target="_blank">Sexagenara și tânărul</a> (ediția I, Editura Albatros, 2000; ediția a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei <a href="http://www.cuvantul.ro" target="_blank">Cuvântul</a>); <em>Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin</em> (Editura Vinea, 2001); <em>Autobuzul cu cocoșați</em> (ediția I, Editura Vinea, 2001; ediția a II-a, Editura Charmides, 2010); <em>Lebăda cu două intrări</em> (Editura Vinea, 2003); <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/fetita-cu-o-mie-de-riduri-34/" target="_blank">Fetița cu o mie de riduri</a> (Editura Cartea Românească, 2005; Premiul revistei <a href="http://www.cuvantul.ro" target="_blank">Cuvântul</a>); <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/hai-sa-furam-pepeni-3338/" target="_blank">Hai să furăm pepeni</a> (Editura Polirom, 2009); <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/berlinul-meu-e-un-monolog-248/" target="_blank">Berlinul meu e un monolog</a> (Editura Cartea Românească, 2010); <a href="blogstory-nora-iuga.html">Blogstory</a> (Editura Casa de pariuri literare, 2011).</p><p>În 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. În perioada 15 mai 2009–15 mai 2010, a beneficiat de cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD).</p><p>A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Friedrich Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müller, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi ș.a. I s-au tradus douăsprezece cărți în șapte țări europene (Germania, Franța, Italia, Elveția, Spania, Bulgaria și Slovenia).</p><p>Blogul autoarei – <a href="http://noraiuga.wordpress.com/" target="_blank">noraiuga.wordpress.com</a></p>145x200124Broșată
29
978-606-8342-08-5978-606-8342-09-2N/AN/AZece basarabeni pentru cultura română (interviuri cu tinerii dintre milenii)Vakulovski, Mihailcu ilustrații de Dan Perjovschi; carte apărută cu sprijinul AFCNPunctumInterviuri2.36noiembrie 2011<p><a href="http://www.cdpl.ro/zece-basarabeni-pentru-cultura-romana-mihail-vakulovski.html">Zece basarabeni pentru cultura română</a> face parte dintr-un proiect mai amplu numit <em>Interviuri cu tinerii dintre milenii</em>. Anul 2000 era considerat unul mistic și chiar apocaliptic, s-a vorbit și s-a scris foarte mult despre această cifră plină de simboluri, oricum, atunci treceam nu doar dintr-un secol în altul, ci și dintr-un mileniu în altul. Cum erau tinerii care au trăit aceste momente, ce făceau, cum gândeau, ce proiecte de viitor aveau? – cartea aceasta ne răspunde la aceste întrebări-stări. Tinerii aleși pentru dialoguri erau în focul acțiunii, în vârf, iar acum fiecare e o certitudine, nici unul nu a trădat speranța investită în ei, chiar dacă soarta lor – inevitabil – s-a schimbat de atunci.</p><p>Dumitru Crudu nu mai scrie poezie, în schimb, acum a debutat și ca romancier și e unul din cei mai apreciați dramaturgi contemporani, piesele sale fiind puse în scenă pe toate continentele, ceea ce se întâmplă și cu piesele Nicoletei Esinencu, care atunci încă nu debutase în volum, deși textele ei erau jucate pe scena unor teatre de prestigiu atât din România, cât și din Rusia, SUA, Germania, iar acum are cărți publicate și aici, și peste hotare. Ștefan Baștovoi a devenit ieromonahul <a href="http://savatie.wordpress.com/" target="_blank">Savatie</a>, poetul deosebit de talentat dintre milenii s-a călugărit, și-a făcut <a href="http://cathisma.wordpress.com/" target="_blank">o editură</a> și a înființat și o revistă, iar cărțile sale de după călugărire, romane și eseuri existențiale, sunt poate cele mai citite cărți, cel puțin asta spun vânzările. Alexandru Vakulovski nu mai e debutantul furios care demonstrează prin cărțile sale de debut (3!) că se poate scrie și altfel, revoluționând limbajul în literatura română. Între timp, trilogia <em>Letopizdeț</em> a fost publicată, scriitorul editând și câteva cărți de poezie, iar piesele sale de teatru au fost traduse și editate în antologii din străinătate, unde au fost dramatizate, poeziile sale fiind selectate și pentru antologia de poezie din SUA, <em>New European Poets</em>, cea mai recentă carte a sa fiind romanul <a href="http://www.cartier.md/carti/157-de-trepte-spre-iad/884.html" target="_blank">157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană</a> (Editura Cartier, 2010). <a href="http://www.ernu.ro" target="_blank">Vasile Ernu</a> a lucrat la una dintre cele mai mari edituri din România, a editat o carte de mare succes (<a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/nascut-in-urss--2586/" target="_blank">Născut în URSS</a>, Editura Polirom, 2007), tradusă în mai multe limbi, iar pe a doua a publicat-o direct în străinătate. Pavel Păduraru își continuă lupta ziaristică, dar între timp s-a afirmat ca poet și a publicat și un roman destul de controversat, care a provocat multe discuții. Mitoș Micleușanu este, alături de Florin Braghiș, fondatorul și realizatorul „<a href="http://www.planetamoldova.net/" target="_blank">Planetei Moldova</a>“. Între timp, Florin s-a concentrat pe munca de designer, iar Mitoș pe literatură, editând trei cărți și devenind una dintre cele mai sigure voci literare. <a href="http://www.romantolici.ro/" target="_blank">Roman Tolici</a> este unul dintre cei mai apreciați artiști plastici tineri, expunând mai mult în străinătate decât acasă – la Praga, Strausberg, Celje, Berlin. Super-boxerul Octavian Țâcu a devenit un om de știință la fel de stăpân pe noile instrumente de muncă, care scrie cărți de istorie și lucrează la multe proiecte valoroase. Iar <a href="http://www.zdob-si-zdub.com/" target="_blank">Zdob și Zdub</a> este una dintre cele mai populare și mai originale formații de limbă română, cântând la prestigioase festivaluri europene, în turnee de promovare a albumelor sau pur și simplu în concerte, purtând marca unui nou stil: <em>hardcore moldovenesc</em>.</p><p>Ce-i unește pe acești artiști încă tineri? În primul rând, locul nașterii, toți fiind români basarabeni, apoi limba în care creează, toți cei „zece“ intervievați trecând Prutul și activând în cultura română. Interviurile sunt splendide, Mihail Vakulovski fiind un maestru în domeniu, iar răspunsurile sunt deschise, directe, lipsite de orice fel de inhibiții. O carte cu siguranță interesantă și pentru cititorii dintre mileniile trei și patru. Lectură plăcută!</p><p><strong>Mihail Vakulovski</strong> s-a născut pe 10 august 1972 în URSS, într-o familie de filologi (tatăl, Alexei, și fratele, Alexandru, sînt scriitori, iar mama, Sofia, este profesoară, ca și bunicii). În 1994 absolvă Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București (conducător științific: Nicolae Manolescu).</p><p>Volume publicate: <em>Nemuritor în păpușoi</em> (poezie, Editura Arc, Chișinău, 1997; ediția a II-a, Editura Vinea, București, 2006) • <em>Nicolae Manolescu</em> (monografie, Editura Aula, Brașov, 2000) • <em>Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodată nici măcar în copilărie</em> (poezie, cu un comentariu grafic de Dan Per­jovschi, Biblioteca de Poezie, București, 2002) • <em>TU</em>, cu Alexandru Vakulovski (Biblioteca de Poezie, București, 2002) • <em>Tatuaje</em> (poezie, Editura Vinea, București, 2003) • <em>odada</em> (poezie, Editura Vinea, București, 2004; ediția a II-a, 2009) • <em>Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supraviețuitorilor</em> (în colab., istorie, Editura Polirom, Iași, 2004) • <em>Piatra lui Sisif sub limba lui Demostene</em> (poezie, Editura Pontica, București, 2005) • <em>ИЛЬ ПЛЁ</em> (poezie, Biblioteca Argeș, Pitești, nr. 12, aprilie, 2006) • <em>Autobiografie</em> (poezie, Biblioteca Stare de Urgență, Chișinău, 2009) • <em>nEUROCHIRURGIE</em> (teatru, Editura Vinea, București, 2010) • <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Poezia)</em> (critică literară, Editura Tracus Arte, București, 2010) • <em>Tiuk! antologie de proză KLU</em> (în colab. cu Alexandru Vakulovski, Biblioteca Revistei la Plic, București–Chișinău, 2010) • <em>Tovarăși de cameră. Student la Chișinău</em> (rockman, Editura Cartea Românească, București, 2011) • <em>Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii</em> (Editura Casa de pariuri literare, București, 2011) • <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Interviuri)</em> (Editura Tracus Arte, București, 2011) • <em>Biblidioteca</em> (Editura Casa de pariuri literare, București, 2012).</p><p>Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate. Traducător din literatura rusă (Vladimir Vîsotski, Bulat Ocudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock ș.a.). Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Soros pentru <em>Nemuritor în păpușoi</em> (1997); Marele Premiu Underground Literar pentru Management Cultural Performant (2001); Premiul Underground „Zona alternativă“ pentru „Biblioteca Tiuk!“ (2002); Premiul pentru Traducere (Tomis, 2009); Premiul „Timpul“ (Chișinău) pentru cartea de critică literară a anului (2010); Premiul de critică la Salonul Internațional de Carte de la Biblioteca Națională din Chișinău (2011) pentru <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Poezia)</em>; Premiul Interviuri culturale al Salonului Interna­țional de Carte din Chișinău 2012 pentru <em>Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii</em>; Premiul Proză – <em>Noii Barbari</em> pentru <em>Biblidioteca</em> (2012).</p><p>Fondator al revistei web <em>Tiuk! k-avem kef</em> (<a href="http://tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk.reea.net</a>) pe care-o realizează de peste zece ani împreună cu Alexandru Vakulovski, Carmina Vakulovski și Dan Perjovschi. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului <em>TIUK!</em>.</p><p>Blog: <a href="http://vakulovski.livejournal.com/" target="_blank">vakulovski.livejournal.com</a></p>145x200140Broșată
30
978-606-8342-38-2978-606-8342-40-5978-606-92741-0-1978-606-92741-1-8Fotograf la zece președințiCucu, Ionvolumul al III-lea; prefață de un cristian; carte apărută cu sprijinul AFCN; conține zece pagini cu fotografii pe hârtie dublu cretatăPunctumInterviuri2.04noiembrie 2011<h3>volumul al III-lea dintr-un interviu de un cristian</h3><p>Trilogia lui Ion Cucu este, deopotrivă, o construcție editorială și o demonstrație personală. Ion Cucu nu e, cum s-a crezut, doar un fotograf, iar opera lui capătă o cu totul altă dimensiune dacă iese din tiparul unui album oarecare sau al unei expoziții, fie ea și permanentă.</p><p>Interviul și portretele spun mai mult decât povestea unor fotografii – împreună, acestea dezvăluie talentul, forța, patimile și dăruirea fotografului celor zece președinți. Ai Uniunii Scriitorilor. Pentru că prin această instituție s-a legitimat și se regăsește, ca artist fotograf, scriitorul Ion Cucu.</p><p>Trilogia s-a sfârșit, de-acum urmează Istoria. (un cristian)</p><h2>Ion Cucu</h2><p>Ion Cucu s-a născut în București, la 29 august 1937, și are studii de medicină neterminate. În anul 1960 a debutat cu fotoreportaje în cotidianul <em>Scânteia Tineretului</em>, unde a format și a coordonat o echipă de tineri fotoreporteri. În paralel, a colaborat cu Uniunea Scriitorilor din România și cu gazete literare din București și din țară.</p><p>Din 1975, la revista <a href="http://www.revistaluceafarul.ro/" target="_blank">Luceafărul</a>, a inițiat rubrica „O istorie a literaturii contemporane văzută de Ion Cucu“, unde a publicat săptămânal, timp de două decenii, fotografii din viața literară românească.</p><p>Din 1990 este colaborator permanent al revistei <a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a>. A ilustrat numeroase lucrări de specialitate, dicționare ale scriitorilor români și cele mai importante istorii literare, printre care <em>Dicționarul scriitorilor români</em> (M. Zaciu, M. Papahagi, Al. Sasu), <em>Dicționarul general al literaturii române</em> (coord. Eugen Simion),<em> Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000</em> (Alex Ștefănescu), <a href="http://www.edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=452" target="_blank">Istoria critică a literaturii române</a> (Nicolae Manolescu).</p><p>Expoziții personale: <em>Nichita Stănescu, 60 de ani de la naștere</em>, Ateneul Român, 1993; <em>Poeți contemporani</em>, în cadrul primului Festival de Poezie al Municipiului București, la Uniunea Scriitorilor din România, 2000; <em>Clipe de viață</em>, Club „Prometheus“, 2003; <em>Călătoria</em> (7 iunie-7 noiembrie 2006, Muzeul Național al Literaturii Române); <em>50 de ani de literatură</em> (mai și septembrie 2011, două expoziții „La Gard“, Parcul Copou, Iași).</p><p>În 2006, i-a apărut la editura Charmides albumul <em>O istorie literară a privirii</em>, o istorie în imagini a literaturii române postbelice. În mai 2010, Târgul Alternativ de Carte l-a avut invitat de onoare al primei ediții.</p><p>Fragmente din acest interviu au fost publicate în 2010 în <a href="http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/" target="_blank">Ziarul de duminică</a> și <a href="http://www.revisteaua.ro/" target="_blank">Steaua</a> și într-un supliment special al <a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observatorului cultural</a>.</p>145x200100Broșată
31
978-606-8342-22-1978-606-8342-25-2978-606-8342-21-4978-606-8342-24-5Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală. Volumul I. Lirica ultimelor decenii de comunismSoviany, Octavianredactor Silvia Dumitrache; carte apărută cu sprijinul AFCNEseuCritică literară2.37noiembrie 2011<h3>Volum nominalizat la secțiunea „Critică. Istorie și Teorie Literară“ – Premiile <a href="http://goo.gl/QynPm" target="_blank">„Observator cultural“</a>, ediția a VI-a, 2012</h3><p>Lucrarea de față pleacă de la ideea că, odată cu sfârșitul anilor ‘60/începutul anilor ‘70, se configurează, în context românesc, o mișcare poetică cu caracter experimentalist, care se îndepărtează de paradigmele modernismului, urmând modelul avangardelor interbelice. Principiul fundamental al unei asemenea poezii trebuie căutat în pragmatica științei contemporane, căci ea presupune elaborarea unor „axiomatici“ (concretizate în abordări teoretice, programe și manifeste artistice), urmată apoi de investigarea, printr-o mișcare de extensie, a limitelor, de căutarea obstinată a noului, care se raportează la propria sa „axiomatică“ în calitate de diferență, de „paralogie“, extinzându-i limitele, dar și problematizând-o, printr-un demers care e constructiv și deconstructiv totodată, contestatar și autocontestatar în același timp.</p><h2>Octavian Soviany</h2><p>Octavian Soviany (născut la 23 aprilie 1954 în Brașov) a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj și a făcut parte din redacția revistei <a href="http://revistaechinox.ro/" target="_blank">Echinox</a>. Debutează în 1983 la Editura Dacia cu volumul de versuri <em>Ucenicia bătrânului alchimist</em>.</p><p dir="ltr">A colaborat de-a lungul anilor la principalele reviste din România cu poezie, proză și critică literară. Este membru al <a href="http://www.uniuneascriitorilor.ro/" target="_blank">Uniunii Scriitorilor din România</a> din 1995.</p><p>Printre volumele sale de versuri se numără: <em>Cartea lui Benedict</em> (Editura Vinea, 2002), <em>Alte poeme de modă veche</em> (Editura Pontica, 2004), <em><a href="http://www.edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=673" target="_blank">Scrisori din arcadia</a></em> (Editura Paralela 45, 2005), <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/dilecta-63/" target="_blank"><em>Dilecta</em></a> (Editura Cartea Românească, 2006) și <em>Marii oameni ai revoluțiilor</em> (ediție samizdat, seria <em>no name</em>, 2009).</p><p>A mai publicat romanul <em>Textele de la Monte Negro</em> (Editura Pontica, 2003), teatru (<em>Cinci poeme dramatice</em>, Editura Palimpsest, 2005) și critică (<em>Textualism, postmodernism, apocaliptic</em>, vol. I, 2000, vol. II, 2001, Editura Pontica; <em>Apocaliptica textului</em>, Editura Palimpsest, 2008).</p><p>A obținut trei premii ale Asociației Scriitorilor din București pentru poezie și critică (1994, 2001, 2008). A fost tradus în franceză, spaniolă, engleză, germană, maghiară, polonă, italiană, slovenă.</p><p>În 2010 îi apare <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/viata-lui-kostas-venetis-250/" target="_blank"><em>Viața lui Kostas Venetis</em></a> (Editura Cartea Românească), roman nominalizat la Cartea Anului a <a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank"><em>României literare</em></a>.</p><p>Blog: <a href="http://octaviansoviany.wordpress.com/" target="_blank">octaviansoviany.wordpress.com</a></p>145x200270Broșată
32
978-606-8342-23-8978-606-8342-26-9978-606-8342-21-4978-606-8342-24-5Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală. Volumul al II-lea. Lirica epocii postcomunisteSoviany, Octavianredactor Silvia Dumitrache; carte apărută cu sprijinul AFCNEseuCritică literară1.88noiembrie 2011<h3>Volum nominalizat la secțiunea „Critică. Istorie și Teorie Literară“ – Premiile <a href="http://goo.gl/QynPm" target="_blank">„Observator cultural“</a>, ediția a VI-a, 2012</h3><p>Acest al doilea volum abordează, tot din perspectiva experimentalismului, care suferă în contextul postdecembrist anumite „radicalizări“, poezia autorilor intrați în literatură după 1990. Asemenea „radicalizări“ (care pot fi subordonate unei ideologii/retorici a excesului) sunt privite din perspectiva conceptului de „hiper­modernitate“ teoretizat de Gilles Lipovetsky, pe care autorul îl propune în locul celui (consacrat) de postmodernism. Plecând de aici, sunt luate în discuție abordările teoretice ale ultimelor două promoții poetice, ca și „manifestele literare“ (fracturist, utilitarist etc.) ale acestora și sunt analizate câteva direcții poetice, situate în continuitatea experiențelor experimentaliste discutate în volumul anterior.</p><h2>Octavian Soviany</h2><p>Octavian Soviany (născut la 23 aprilie 1954 în Brașov) a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj și a făcut parte din redacția revistei <a href="http://revistaechinox.ro/" target="_blank">Echinox</a>. Debutează în 1983 la Editura Dacia cu volumul de versuri <em>Ucenicia bătrânului alchimist</em>.</p><p dir="ltr">A colaborat de-a lungul anilor la principalele reviste din România cu poezie, proză și critică literară. Este membru al <a href="http://www.uniuneascriitorilor.ro/" target="_blank">Uniunii Scriitorilor din România</a> din 1995.</p><p>Printre volumele sale de versuri se numără: <em>Cartea lui Benedict</em> (Editura Vinea, 2002), <em>Alte poeme de modă veche</em> (Editura Pontica, 2004), <em><a href="http://www.edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=673" target="_blank">Scrisori din arcadia</a></em> (Editura Paralela 45, 2005), <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/dilecta-63/" target="_blank"><em>Dilecta</em></a> (Editura Cartea Românească, 2006) și <em>Marii oameni ai revoluțiilor</em> (ediție samizdat, seria <em>no name</em>, 2009).</p><p>A mai publicat romanul <em>Textele de la Monte Negro</em> (Editura Pontica, 2003), teatru (<em>Cinci poeme dramatice</em>, Editura Palimpsest, 2005) și critică (<em>Textualism, postmodernism, apocaliptic</em>, vol. I, 2000, vol. II, 2001, Editura Pontica; <em>Apocaliptica textului</em>, Editura Palimpsest, 2008).</p><p>A obținut trei premii ale Asociației Scriitorilor din București pentru poezie și critică (1994, 2001, 2008). A fost tradus în franceză, spaniolă, engleză, germană, maghiară, polonă, italiană, slovenă.</p><p>În 2010 îi apare <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/viata-lui-kostas-venetis-250/" target="_blank"><em>Viața lui Kostas Venetis</em></a> (Editura Cartea Românească), roman nominalizat la Cartea Anului a <a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank"><em>României literare</em></a>.</p><p>Blog: <a href="http://octaviansoviany.wordpress.com/" target="_blank">octaviansoviany.wordpress.com</a></p>145x200218Broșată
33
978-606-8342-43-6978-606-8342-44-3N/AN/AMețeriașii (foae cu mîini)Supuran, Răzvan (coord.)antologie etnografică cu și despre meșteșugari autentici; carte apărută cu sprijinul AFCNEseuEtnografie1.40noiembrie 2011<h3>Volum coordonat de Răzvan Supuran</h3><p>Antologia de față reunește texte apărute în revista <em><a href="http://meteriasii.blogspot.com/" target="_blank">Mețeriașii</a></em>, publicație de circulație limitată, fabricată pe hârtie meșteșugită și tipărită manual în cadrul <a href="http://atelieruldecarte.blogspot.com/" target="_blank">Atelierului de Carte</a> de la <a href="http://www.muzeultaranuluiroman.ro/" target="_blank">Muzeul Țăranului Român</a>.</p><h2>Răzvan Supuran (coord.)</h2><p>Seara bună, bătrâne prieten!<br />— No, bună seara, măi băiete. A, ce mai faci tu?<br />— Iaca, m-am întors acasă.<br />— Da’ ai umblat ceva.<br />— Mda... douăzeci de ani, am tot avut vreme să mă-nvârt.<br />— Da-ți pare rău amu’?<br />— Îs unele de care-mi pare.<br />— No, șezi colea și zi-mi, mă’ copchile, să vedem ce-o mai fi.<br />— Păi, bunule, ce să știu să zic, așa, dintr-odată... Stai s-aprinz o țigară și ți-oi povesti.<br />Bunicul intră în cămăruță cât trag io liniștit câteva fumuri. Iese-n tindă c-o cană de lapte acru.<br />— Da’ știu că mi-o fo’ dor de-așa ceva.<br />— No, bea o gură de te răcorește și zi.<br />— Mulțam fain.<br />Mă șterg pe gură și încep să-i deapăn:<br />— Știi, bunule, când am rămas io singur, pe la paișpe ani?<br />— Da, mă’ copile, îmi amintesc.<br />— No, atunci n-am știut cum să fac. M-o luat unchiu’ Deci și-am tras la instalații cu el de-am câștigat un ban. Mâncam la ei și aveau grijă de mine. Vara mergeam la buna s-o ajut la câmp și-mi dădea mâncare și bani de țigări. La școală tot mai rar umblam, da’ n-am avut probleme cu asta. Că mai tot citeam și mai scriam. Dup-aia, m-am dus la școală la Cluj, de-i zice filosofie și îi cu lucruri la care s-or tăt gândit oamenii și-n loc să le spună simplu s-or apucat să le complice de-ți prinzi urechile cu ele. Ei nu zic meștereală, ei zic techné. Nu-i dar ori dare, că-i cine știe ce ecuație psiho-gândiristă ce-o ține de patologia vreunui vis nebun. Numai’ că deh, dacă nu să gândeau ăștia, lumea nu arăta așa amu’. Numa’ zeii or ști de-o fi bine, de-o fi rău.<br />— Și dup-aia, ce-ai mai făcut?<br />— Păi, am stat la Cluj, după vrun an m-am băgat la un ziar și pierdere de vreme mare acolo, numai își bat joc ăștia de tine și te pun să-i minți pe sărmanii oameni și ei nici măcar nu știu pentru cine ori de ce, că măcar de-ar ști, poate că unii ar încerca să facă ceva, numai că tuturor li-i teamă și nimeni nu vrea să-și pună în joc salariu’ sau sănătatea copiilor pentru niște proști. No, și când am terminat școala la Cluj, am zis că nu vreau să ies la pensie de acolo și mi-am luat rucsacu-n spate și am ajuns la București. Aci, m-am însurat, că am zis că trebe să-mi fac și io casă și masă și când or auzit de la televiziune că-s aci, m-or chemat și am lucrat vro doi ani și la ei, în minciună mai mincinoasă și în rău mai rău. Când mi-am dat io seama și am zis că plec, o trebuit să mă ascund într-o cameră vreo juma’ de an și am lăsat-o și pe muierea aia, că nu era de treabă. Și m-am apucat să fac hârtie, că văzusem la Cluj și am zis ca ăsta ar fi un lucru cinstit. Amu’, că m-am întors, cine știe ce-oi mai face, numai că am grijă de iubită și de prunc, că ei îs lumina mea și oameni ca dumneata, bunule cu barbă albă.</p>145x200116Broșată
34
978-606-8342-41-2978-606-8342-42-9N/AN/Ala pierderea speranțeiPrelipceanu, NicolaePrezentPoezie9.17ianuarie 2012<p>Nu sunt obișnuit să-mi prezint singur cărțile. Nu se obișnuia asta pe când publicam și eu mai des. Oricum, <em>la pierderea speranței</em> n-a fost concepută ca atare, o carte cu o structură de rezistență, așa cum se fac azi, și cărțile, și casele. Au fost notații disparate, iar dacă există, totuși, o aparență de unitate, atunci asta vine de altundeva decât din intenția de construcție. Din constanța obsesiilor mele și a celor ce-mi trec prin cap, fie și întâmplător.</p><p>Poate părea o carte tristă sau demobilizatoare (Doamne ferește!), deși sunt momente când e <em>dă râs</em>, ca la <em>Ion de la gară</em>, mai ales în cele două pasaje cu sexul, cu toate că nu pentru ele am scris-o, ele sunt doar niște accesorii, așa cum e și sexul prea adesea... Mă grăbesc să vă spun că accesoriile nu sunt, chiar întotdeauna, inutile.</p><p>Toată viața, încă de acum 45 de ani, când am publicat prima carte a mea de versuri, din care azi nu mai pot păstra decât titlul, <em>Turnul înclinat</em>, am fost... înclinat spre partea neagră a existenței. Așa că nu pot da vina pe bătrânețe că mi-am pierdut cu totul speranțele. Ele erau cam pierdute încă de atunci, de la Cluj, demult. Acum doar pierderea lor a ieșit în pagină, și chiar pe o copertă. (Nicolae Prelipceanu)</p><h2>Nicolae Prelipceanu</h2><p>Născut demult (1942). Redactor la revista <a href="http://www.revistatribuna.ro/" target="_blank"><em>Tribuna</em></a> din Cluj (1969–1986), redactor la <a href="http://www.viataromaneasca.eu/" target="_blank"><em>Viața Românească</em></a> (1987–1990), redactor-șef adjunct la <a href="http://www.revistaluceafarul.ro/" target="_blank"><em>Luceafărul</em></a> (1990), secretar al <a href="http://www.uniuneascriitorilor.ro/" target="_blank">USR</a> (1990–1992), redactor-șef al revistei <em>Alianța Civică</em> (1991-1992), consilier șef la Inspectoratul pentru cultură București (1992–1993), ziarist la <a href="http://www.cotidianul.ro/" target="_blank"><em>Cotidianul</em></a> (1991–1992), <a href="http://www.romanialibera.ro/" target="_blank"><em>România liberă</em></a> (1993–2006), director de programe la televiziunea independentă SOTI (1994), consilier de stat la Guvernul României (1996–1997). În prezent, redactor-șef la revista <em>Viața Românească</em>, membru în Consiliul și Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor.</p><p>A publicat volume de poezie, proză, interviuri: <em>Turnul înclinat</em> (1966), <em>13 iluzii</em> (1971), <em>Arheopterix</em> (1973), <em>Întrebați fumul</em> (1975), <em>De neatins, de neatins</em> (1978),<em> Jurnal de noapte</em> (1980), <em>Un civil în secolul douăzeci</em> (1980), <em>Fericit prin corespondență</em> (1982), <em>Degetul de gheață</em> (antologie, 1984), <em>Arma anatomică</em> (1985), <em>Mașina de uitat</em> (1990), <em>Binemuritorul</em> (1996), <em>Ce-ai făcut în noaptea Sfântului Bartolomeu</em> (antologie, 1999), <a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/un-teatru-de-alta-natura-80/" target="_blank"><em>un teatru de altă natură</em></a> (2006), <em>portret sumar al unui necunoscut de altădată</em> (2011), versuri; <em>Vara unui fost campion de pian</em> (1973), <em>Tunelul norvegian</em> (1979), <em>Zece minute de nemurire</em> (1983), <em>Scara interioară</em> (1988), proză; <em>Dialoguri fără Platon</em>, (1976), interviuri; <em>Odioseea. Un jurnal pe sărite</em>, 2011, articole.</p><p>Volume de poezie traduse în maghiară și germană, apărute în anii ‘80. Prezențe în reviste și antologii în: Franța, Polonia, SUA, Spania, Columbia, Mexic, Ungaria, Bulgaria, Rusia, Italia, Portugalia etc.</p><p>Premiul Uniunii Scriitorilor pentru publicistică cu volumul <em>Dialoguri fără Platon</em> (1976). Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pentru volumele: <em>De neatins, de neatins</em>, <em>Fericit prin corespondență</em> și <em>Binemuritorul</em>. Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj pentru volumele <em>13 iluzii</em> și <em>Tunelul norvegian</em>. Și altele...</p>145x20062Broșată
35
978-606-92711-8-6978-606-92711-9-3N/AN/AMorții Mă-tiicristian, uncu ilustrații de Laurențiu MidvichiRomanProză22.94februarie 2012<h3>Volum premiat la secțiunea debut în cadrul <a href="http://www.blog.cdpl.ro/07-05-2012-mortii-ma-tii-de-un-cristian-premiat-la-sectiunea-debut-in-cadrul-colocviului-romanului-romanesc-contemporan/" target="_blank">Colocviului romanului românesc contemporan</a>, ediția a V-a, Alba Iulia, 5-6 mai 2012</h3><p>„Pe morți să-i astupi cu pămînt, pe vii să-i îngropi în hîrtii!“. Cam asta e povestea pregătită de un personaj literar auxiliar.</p><p>În România, așa ceva nu putea să apară decât la o editură care nu are prejudecăți. Cum n-am vrut să modific sau să mă văd cu titlul modificat, regretul este că apare la propria editură (altfel, cine o putea pagina mai bine ca Jalbă-Șoimaru?)</p><p>Avem aici scandal, mafie, impostură, comunism, subcultură și underground. Într-o istorie personală. Sau... Mizerabilism, s-a spus pe alocuri. Oricum, n-am vrut să scriu această carte, cu-atât mai puțin ca ea să apară. De-asta am și amânat-o atât. Acum, că e gata, măcar să-i fac despărțirea frumoasă. Despre morți numai de bine!</p><h2>un cristian</h2><p>un cristian (pseudonimul lui Cristian Cosma, n. 1977, Buzău) este personal literar auxiliar, editor la <a href="index.html">Casa de pariuri literare</a>, redactor la <em><a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a></em> și consilier de proiecte la <a href="http://www.uniuneascriitorilor.ro/" target="_blank">Uniunea Scriitorilor din România</a>.</p><p>Între 1997–2007 a teoretizat și a pus în practică un parodic sistem editorial underground prin colecțiile <em>etc.</em>, <em>carmen</em> și <em>no name</em>. Co-fondator al revistei de literatură <em><a href="http://pm.ablog.ro" target="_blank">Pana mea</a></em> (2008), a semnat interviuri și a realizat suplimente în <em><a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a></em>, <em><a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a></em>, <em>Fracturi </em>(ambele serii), <em><a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk!</a></em> și <em><a href="http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/" target="_blank">Ziarul de duminică</a></em>.</p><p>A coordonat <em>Biblioteca de poezie</em> (lansat ca proiect în 2001 în Facultatea de Litere a Universității din București, din 2007 pe <a href="http://bibliotecadepoezie.wordpress.com/" target="_blank">bibliotecadepoezie.wordpress.com</a>), rețeaua de bloguri <a href="http://miculftiriadi.wordpress.com/" target="_blank">Micul Ftiriadi</a> (fototecă, videotecă) și blogul Norei Iuga (<a href="http://noraiuga.wordpress.com/" target="_blank">noraiuga.wordpress.com</a>).</p><p>A inițiat „Formula 1–Chat cu scriitori români“ (<em>Observator cultural</em>), a fost co-organizator de program la <em>NoNameFest</em> (2007, Club A) și al <a href="http://colocviu2011.wordpress.com/" target="_blank">Colocviului Tinerilor Scriitori </a>(2009–2011, Alba Iulia).</p><p>A participat ca <em>spectator</em> la Cenaclul Litere (condus de Mircea Cărtărescu) și ca <em>fotograf</em> la Cenaclul Fracturi (condus de Marius Ianuș). Nu e fracturist, nu e scriitor și nici nu crede că a trișat ideea de promovare a autorului român. În acest sens, a protestat împotriva organizațiilor reprezentative (2003, protest public alături de Marius Ianuș față de neincluderea unor volume de debut la premiile USR) și a editurilor „binefăcătoare“ (2003, protest la Bookarest față de „Editura“ Vinea).</p><p>A realizat numeroase materiale video cu scriitori români (mini-interviuri și documentare) și <a href="http://2010tac.blogspot.com/" target="_blank">Târgul Alternativ de Carte</a> (ediția I, mai 2010). A coordonat colecția „Biblioteca de poezie“ în proiectul editorial Ninpress–Charmides.</p><p>Din 2011 se ocupă de cea mai importantă filmofototecă literară, a lui Ion Cucu, editând și realizând interviul din <a href="http://www.cdpl.ro/ion-cucu.html" target="_blank">Trilogia Ion Cucu</a> (<em>Cum ar arăta viața fără fotografie?</em>, <em>Sala Oglinzilor </em>și <em>Fotograf la zece președinți</em>).</p><p>Anunțat inițial în 2010, romanul <em><a href="http://www.cdpl.ro/mortii-ma-tii-un-cristian.html" target="_blank">Morții Mă-tii</a></em> a fost retras după ce organizatorii <a href="http://www.gaudeamus.ro" target="_blank">Târgului Internațional Gaudeamus</a> au cenzurat titlul în revista program (titlul apărea <em>Morții Mă-...).</em></p><p>Fragmente din carte au fost citite în Cenaclul Euridice (condus de Marin Mincu) și au fost publicate în <em><a href="http://www.revistaparadigma.ro/" target="_blank">Paradigma</a></em>, <em><a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk!</a></em> și <em><a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a></em>, dar și în antologiile <em>Poate ne vedem</em> (2010) și <em>Deranj</em> (2011).</p>110x180316Broșată
36
978-606-8342-52-8978-606-8342-53-5N/AN/ADespărțiriSârbu, GeorgianaRomanProză18.35martie 2012<p>Îmi place proza Georgianei Sârbu, acolo unde frazele ei sunt elaborate și sofisticate. (Angela Marinescu)</p><p>O iubire aproape incestuoasă, singura posibilă prin irealitatea ei, străbate cartea de la un capăt la celălalt și devine motorul nevăzut, ce împinge prin existență un personaj feminin extraordinar, ascuns în spatele unei femei obișnuite. (Iulia Militaru)</p><p>Dintotdeauna mi-am dorit să scriu un roman despre o fată care vrea să se mărite. Cred că m-a ținut în loc o vastă panoplie de mituri-prejudecăți, dintre care cel mai îndărătnic înrădăcinat ar fi acela că toate fetele vor să se mărite. Grație unui instinct artistic foarte sigur pe sine, Georgiana Sârbu reușește prin romanul său să spulbere și totodată să restructureze pe baze noi, originale, miturile-prejudecăți cu privire la măritiș și la aspirația spre diverse forme de fericire conjugală. (Radu Aldulescu)</p><h2>Georgiana Sârbu</h2><p>Georgiana Sârbu s-a născut pe data de 30 decembrie 1979, la Giurgiu. După ce a urmat cursurile Liceului Economic din Giurgiu și a reușit să treacă de examenul de bacalaureat (căci a picat proba de matematică), a absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 2003 (fără nici o restanță!).</p><p>În 2005 este admisă la Școala de Studii Doctorale București, pregătind lucrarea de doctorat cu titlul <em>Mahalaua în romanul românesc al secolului al XX-lea</em>, coordonată de prof. univ. dr. Nicolae Manolescu.</p><p>A debutat în 2008 cu volumul <em><a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/istoriile-periferiei-mahalaua-in-romanul-romanesc-de-la-g-m-zamfirescu-la-radu-aldulesc-207/" target="_blank">Istoriile periferiei</a></em> (Editura Cartea Românească), nominalizat la premiile revistelor <em><a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a></em> și <em><a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a></em>, secțiunea debut.</p><p>A publicat articole în <em><a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a></em>, <em><a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a></em> și <em><a href="http://revistacultura.ro/" target="_blank">Cultura</a></em>.</p><p>Câteva pagini ale romanului de față au fost publicate în revista <em><a href="http://www.revistavatra.ro/" target="_blank">Vatra</a></em>.</p>110x180228Broșată
37
978-606-8342-50-4978-606-8342-51-1N/AN/Ate aștept ca pe un glontePușcașu, AnaOpera primaPoezie9.17martie 2012<p>Un caleidoscop în care se rotesc încet imagini din copilăria cu mineri, decantoare și benzi care transportă cărbunele sau din adolescența într-o uniformă albastră. Textele astea spun, în fond, povești despre oameni dragi. (Ana Pușcașu)</p><p>Ce-ți rămâne de făcut atunci când ești numărat „după gloanțe“, când ajungi să asociezi cele mai bune vremuri cu „primele defilări“, prin fața ochilor ți se derulează „toate marile filme ale indiferenței“, iar în loc de cer nu mai reușești să vezi decât „sute/de mii de cămăși albastre cu epoleți“? Nu-ți rămâne altceva decât să ratezi „tot ce se putea rata“, asta e lecția pe care o învață atât de bine și o predă, iată, mai departe, fără greșeală, fosta elevă a L(iceului) M(ilitar). Deși pare imprimat pe o bandă magnetică, iar limbajul este în esență unul sever, discursul „pedagogic“ din <em>te aștept ca pe un glonte</em> lasă să se strecoare printre rânduri suficient din emoțiile, respirațiile sau ezitările instanței emitente, astfel încât abilitatea celei aflate la pupitru să devină de necontestat. Pentru că, da, Ana Pușcașu convinge fără probleme, indiferent dacă scrie despre identități furate, manevre sterile, război, iubire sau ratare. (Cristina Ispas)</p><p>Un spațiu disciplinar, depresiv, amenințat de gloanțe, pândit de moarte – o zonă biografică marcată de absolvirea LM-ului. Prezența semnificativă a conjunctivelor și condițional-optativelor mă face să cred că totul ar putea fi întocmai, iar rezultatul, exact cel bănuit, că oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pușcașu. Concretețea spațiilor nu se dezminte nici un moment, poeta rămânând fidelă geografiei și istoriei imediate, realizând astfel un sumbru decor al lumii la început de mileniu; cu fabrici dezafectate, baruri, camioane și, de ce nu, cu Bosnia sau Basarabia. Teama care străbate volumul, ca o venă subțire, trădează fragilitatea de care literatura ultimelor decenii are atâta nevoie. Debutul poetic al Anei Pușcașu este – probabil – cel mai așteptat (și mai reușit) din zona Timișoarei, în ultima vreme. (Moni Stănilă)</p><h2>Ana Pușcașu</h2><p>Ana Pușcașu s-a născut pe 1 iunie 1988, la Petroșani. A absolvit Liceul Militar la Alba Iulia și Facultatea de Litere a Universității de Vest din Timișoara. În prezent, urmează masteratul de Comunicare Interculturală al Facultății de Litere din Timișoara.</p><p>A publicat texte în antologiile <em>Pavel Dan 50</em> și <em>Orbitorul din oglindă</em>, dar și în reviste literare: <em><a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a></em>, <em><a href="http://www.revistaorizont.ro/" target="_blank">Orizont</a></em>, <em><a href="http://staredeurgenta.wordpress.com/" target="_blank">Stare de urgență</a></em>, <em><a href="http://www.revistaluceafarul.ro/" target="_blank">Luceafărul</a></em>, <em><a href="http://www.revista-discobolul.ro/" target="_blank">Discobolul</a></em>, <em><a href="http://plic09.wordpress.com/" target="_blank">Revista la plic</a></em>.</p>145x20052Broșată
38
978-606-8342-33-7978-606-8342-61-0N/AN/Are.volverȘtefan, LiviaOpera primaPoezie11.01aprilie 2012<p>La început o poetă nervoasă, disperată și agresivă – o Medeea a Giurgiului –, <a href="livia-stefan.html">Livia Ștefan</a> a tot scris, deși nu a debutat nici de-al naibii, oricât trăgeau amicii de ea. Peste ani, în urma unei (auto)selecții dure, a răsărit o poetă complexă, exactă și minuțioasă. În versurile ei, urâtul și răul, mereu prezente, rezultă invariabil în bine, chiar dacă prea târziu. Bineînțeles, fericirea nu-și are rostul aici. Când apare riscul fericirii, poeta scoate mănușile de dantelă, devine sarcastică. Și e minunat că ea nu face parte dintre acei dezamăgiți care scriu cu uriașe speranțe narcisiste. Textele sunt îndelung pritocite, șlefuite și lăcuite – greu să mai schimbi ceva în ele. Clasicismul acesta face bine oricărui naturalism ori idealism. <a href="re-volver-livia-stefan.html"><em>re.volver</em></a> e și o armă, dar și o reîntoarcere constantă la matca suferinței. Și abia suferinzii au dreptul să râdă și să-și bage picioarele în diversele happy-end-uri. (Felix Nicolau)</p><p>L-am citit aseară dintr-un foc și ăsta e primul gând care mi-a venit: dintre noi toți, Livia ar fi meritat cel mai mult să se nască în Buenos Aires. (Ilieș Gorzo)</p><h2>Livia Ștefan</h2><p>Livia Ștefan s-a născut pe 17 octombrie 1982 în Giurgiu.</p><p>A plecat din Giurgiu în 2007.</p><p>Scrie și face fotografie.</p><p>Bloguri: <a href="http://buggerit.wordpress.com/" target="_blank">buggerit.wordpress.com</a>, <a href="http://liviastefanphotography.blogspot.com/" target="_blank">liviastefanphotography.blogspot.com</a></p>145x20070Broșată
39
978-606-8342-62-7978-606-8342-63-4N/AN/AgringoNițescu, Raducu desene de Anita ComanOpera primaPoezie11.01mai 2012<p>Cu câteva luni în urmă, apărea în revista <a href="http://www.revisteaua.ro/" target="_blank"><em>Steaua</em></a> un grupaj dedicat poeziei tinere. Erau antologați acolo nu mai puțin de douăzeci și doi de autori. Dintre cei născuți după 1990, Radu Nițescu este primul care face pasul în față, debutând editorial. Cel dintâi lucru care atrage atenția în <em><a href="gringo-radu-nitescu.html">gringo</a></em> e acela că pune în scenă o poezie incomparabil de carismatică. Restul calităților sunt, s-ar zice, independente de aceasta. Sarcasmul, patosul reținut, inteligența de construcție, echilibrul melodic, toate își au, desigur, locul lor. Dar carisma, care e a lui Nițescu și numai a lui, rămâne, dincolo de acestea. La un moment dat, un poem vorbește despre anul în curs ca despre anul unei totale explozii de erotism: „în două mii doișpe o să ne iubim grozav“. Sunt mari șansele ca versul să fie unul vizionar în felul lui, iar 2012 să devină anul lui Radu Nițescu.</p><h2>Radu Nițescu</h2><p>Radu Nițescu (n. 1992, București) este absolvent al Colegiului Național „Sf. Sava“, în prezent student la Facultatea de Litere a Universității din București.</p><p>Poezii publicate în revistele <em><a href="http://poesisinternational.blogspot.com/" target="_blank">Poesis Internațional</a></em>, <a href="http://subculturaonline.net/" target="_blank"><em>Subcultura</em></a>, <a href="http://www.ziarulactualitatea.ro/tag/actualitatea-literara/" target="_blank"><em>Actualitatea Literară</em></a>, <em><a href="http://www.vorbavine.ro/" target="_blank">Vorba Vine</a></em>, <em><a href="http://www.revisteaua.ro/" target="_blank">Steaua</a></em> și <a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank"><em>România literară</em></a>.</p><p>Premii la diverse concursuri și festivaluri, între care: Marele Premiu al Festivalului Național „Nicolae Labiș“ (2011) și Premiul pentru volum în manuscris (<em><a href="gringo-radu-nitescu.html">gringo</a></em>) la Festivalul Național „Tudor Arghezi“ (2012).</p><p>Blog: <a href="http://lungimeadeunda.wordpress.com/" target="_blank">lungimeadeunda.wordpress.com</a></p>145x20076Broșată
40
978-606-8342-46-7978-606-8342-64-1N/AN/Ajucăria mortuluiAcosmei, Constantinediția a IV-a, revăzută; prefață de Daniel Cristea-EnacheReedităriPoezie13.76iunie 2012<h3>palinodie</h3><p>(nu sînt curios să trăiesc<br />nici să mor –<br />decît să ridic două degete<br />ca să răspund corect<br />la „întrebările profunde<br />ale existenței“<br />mai bine – două degete<br />să mi le bag pe gît)</p><p>„Acosmei a rămas (ca și Ruxandra Novac) autorul unei singure cărți. Majuscula se subînțelege. Și totuși, avem în ecuație un element nou: apariția într-o ediție revăzută, la o editură, Casa de pariuri literare, care se bate pentru drepturile și pentru vizibilitatea scriitorilor ei. Cei care nu l-au citit pe Acosmei îl vor citi acum; cei care l-au citit îl vor reciti. Dacă e să aleg două nume de poeți profund diferiți care să ducă mai departe partiția Mircea Cărtărescu-Ion Mureșan și Cristian Popescu-Ioan Es. Pop, voi opta pentru Constantin Acosmei-Marius Ianuș: iată fața cu două obraze și structura de rezistență a poeziei de azi.“ (Daniel Cristea-Enache, selecție din prefață, mai 2012)</p><h2>Constantin Acosmei</h2><p>n. 1972, Tîrgu Neamț.</p><p>Volum de poezie: <em>jucăria mortului</em> (Editura Pan, 1995; ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Vasiliana, 2002; ediția a III-a, Editura Vinea, 2006; ediția a IV-a, revăzută, Editura Casa de pariuri literare, 2012).</p><p> Prezent în antologiile: <em>Club 8 – Poetry</em>, trad. Adam J. Sorkin și Radu Andriescu, Editura T, 2001; <em>oZone Friendly. Ia</em>ș<em>i. Reconfigurări literare. O antologie</em>, coord. O. Nimigean, Editura T, 2002; <em>Hat jemand etwas gefragt?</em>, trad. Michael Astner, Editura Versus, 2003; <em>Cartea roz a comunismului</em>, coord. Gabriel H. Decuble, Editura Versus, 2004; <em>Nasturi în lanul de porumb</em>, coord. V. Leac, Editura Brumar, 2008; <em>Balkanische Alphabete: Rumänien</em>, coord. Ernest Wichner, Wunderhorn, 2009; <em>Prima mea be</em><em>ție</em>, coord. Gabriel H. Decuble, Editura ART, 2009; <em>Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc</em>, coord. Daniel D. Marin, Editura Paralela 45, 2010; <em>Compania poeților tineri în 100 de titluri</em>, coord. Dan Coman și Petru Romoșan, Editura Compania, 2011; <em>Noua poezie nouă. O antologie a poeziei române postmoderne</em>, coord. Dumitru Chioaru, Editura Limes, 2011; <em>Of Gentle Wolves: An Anthology of Romanian Poetry</em>, trad. Martin Woodside, Calypso Editions, 2011; <em>The Vanishing Point that Whistles. An Anthology of Contemporary Romanian Poetry</em>, ed. Paul Doru Mugur, Adam J. Sorkin și Claudia Serea, Talisman House, 2011.</p><p>Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași, 1996; Premiul Euridice pentru poezie, 2008.</p>145x200144Broșată
41
978-606-8342-60-3978-606-8342-65-8N/AN/ASînge albastruMarinescu, Angelaediția a II-a, revăzutăReedităriPoezie9.17iulie 2012<p><em><a href="singe-albastru-angela-marinescu.html">Sînge albastru</a></em> nu mai există pe piața de carte de zeci de ani. De fapt, de la debut, din 1969. Cînd scriu aceste rînduri, încă nu mi-am revăzut și recitit cartea. Aproape că pot spune că nu am habar ce am scris în <em><a href="singe-albastru-angela-marinescu.html">Sînge albastru</a></em>. Și nici nu cred că aș putea fi obiectivă față de valoarea estetică a cărților mele de început. Nu-mi amintesc să fi scris cineva, vreun critic, cît ar fi fost el de neverosimil, despre carte. Eșecul a fost total. Toți colegii de vîrsta mea debutaseră deja, cu brio. Pentru ei începuseră vremurile recunoașterii și ale privilegiilor. Eu săpam, ca o cîrtiță kafkiană, bolnavă și oarbă, prin pămîntul poeziei din capul meu. Știu, doar, că n-am putut dintr-o pudoare (ne)verosimilă să-mi exhib sentimentele legate de boala care nu mă lăsa să respir. Aveam tuberculoză pulmonară severă. Am fost inocentă. Sînt și acum, dar altfel. A venit Alex Goldiș, un tînar critic de aproximativ treizeci de ani, care a readus în scenă <em><a href="singe-albastru-angela-marinescu.html">Sînge albastru</a></em>, un gest exorbitant și riscant din partea lui, pentru care îi mulțumesc. (Angela Marinescu)</p><p>De peste patru decenii, Angela Marinescu a rămas una dintre cele mai excentrice figuri ale poeziei românești, de neîncadrat în nici o poetică generaționistă. În <em><a href="singe-albastru-angela-marinescu.html">Sînge albastru</a></em>, excelentul volum de debut din 1969 (care mă face să mă întreb unde sînt strălucitele debuturi de altădată), tînăra poetă răsturna abstractismul panteist și livresc à la Nichita Stănescu sau Ana Blandiana într-un imaginar dens și grav, încărcat de fantasme sexuale și funerare. Simbolurile ascensiunii, ale tinereții și ale purității, tipic șaizeciste, făceau loc unui conținut poetic ponderabil și impudic. Ce împărtășea poezia Angelei Marinescu cu versurile colegilor de generație era, poate, doar o anumită calofilie barbiană a formei, la care va renunța pe parcurs. Cu optzeciștii are autoarea <em>Blindajului final </em>și mai puține lucruri în comun, căci formula ei poetică e tot ce poate fi mai străin înscenărilor textuale. E explicabil, așadar, faptul că tocmai postura de <em>outsider</em> o recomandă pe Angela Marinescu drept mamă absolută a autenticismului românesc. (Alex Goldiș)</p><h2>Angela Marinescu</h2><p>Angela Marinescu (Basaraba-Angela Marcovici) s-a născut pe 8 iulie 1941 în Arad. La vîrsta de cincisprezece ani se îmbolnăvește grav de tuberculoză pulmonară. Se vindecă, după mulți ani petrecuți prin spitale, la douăzeci și șase de ani.</p><p>Absolventă a Liceului „Moise Nicoară“ din Arad și a patru ani de medicină la I.M.F. Cluj. Licențiată a Facultății de Psihologie a Universității din București.</p><p>La începutul lui decembrie 1989, după ce amenință Securitatea cu posibilitatea de a trimite peste hotare un memoriu, poeta reușește să plece în Franța, transmițînd la postul de radio Europa Liberă, prin mijlocirea Monicăi Lovinescu, Scrisoarea celor 18 – protest al unui grup de intelectuali români împotriva regimului Ceaușescu.</p><p>Din 1990 pînă în 1996 lucrează ca redactor corespondent la revista <em>Vatra</em>.</p><p>Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.</p><p>A debutat publicistic în 1965 cu poeme în revista clujeană <em>Tribuna</em>.</p><p>A publicat volumele: <em><a href="singe-albastru-angela-marinescu.html">Sînge albastru</a></em> (ediția I, Editura pentru Literatură, 1969; ediția a II-a, revăzută, Editura Casa de pariuri literare, 2012), <em>Ceară </em>(semnat ca Basaraba Matei, Editura Cartea Românească, 1970), <em>Poezii </em>(Editura Cartea Românească, 1974), <em>Poeme albe </em>(Editura Cartea Românească, 1978), <em>Structura nopții</em> (Editura Cartea Românească, 1979), <em>Blindajul final </em>(Editura Cartea Românească, 1981), <em>Var </em>(Editura Cartea Românească, 1989), <em>Parcul</em> (Editura Pontica, 1991), <em>Cocoșul s-a ascuns în tăietură</em> (Asociația Scriitorilor din București, 1996, Premiul USR pentru Poezie), <em>Satul prin care mă plimbam rasă în cap </em>(Editura Cartea Românească, 1997), <em>Evanghelia după Toma</em> (Editura Anastasia, 1997), <em>Skanderbeg </em>(antologie, Editura Vinea, 1999), <em>Fugi postmoderne</em> (Editura Vinea, 2000, Premiul USR pentru Poezie), <em>Jurnal scris în a treia parte a zilei</em> (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003), poeme de sus în jos (Editura Cartea Românească, 2003), <em>Îmi mănînc versurile</em> (Editura Vinea, 2003), <em>Limbajul dispariției</em> (Editura Vinea, 2006), <em>Întîmplări derizorii de sfîrșit</em> (Editura Vinea, 2006), <em><a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/probleme-personale-208/" target="_blank">Probleme personale</a></em> (Editura Cartea Românească, 2009),<em><a href="http://www.edituratracusarte.ro/magazin/detalii/blindajul_final" target="_blank">Blindajul final. Opere I</a></em>, Editura Tracus Arte, București, 2010), <em><a href="http://www.edituraparalela45.ro/titlu_detaliu.php?idtitlu=1193&amp;cosid=47602" target="_blank">Probleme personale</a></em> (antologie, Seria Premiul „Mihai Eminescu“, Editura Paralela 45, 2010).</p><p>În 2003, îi apare, în colecția <em>carmen</em>, carnetul underground <em>Tăcere sexuală</em>, distribuit gratuit în cinci sute de exemplare. În același an, un juriu prezidat de Mircea Martin și format din Alexandru Călinescu, Nicolae Manolescu, Ion Pop și Cornel Ungureanu i-a acordat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru Opera Omnia.</p><p>Poezia Angelei Marinescu a fost tradusă în engleză, franceză, germană, poloneză.</p>145x20042Broșată
42
978-606-8342-66-5978-606-8342-67-2N/AN/AAer în iarbăVieru, MihaiPrezentPoezie11.01iulie 2012<p><em>Aer în iarbă</em> este o poezie a ciclicității. Anotimpuri și anotimpuri ale inimii. Toposuri și locașuri ale refugiului în bucurii simple. Regenerarea prin elemente găsite în colțurile altor inimi. O poezie filmică. O dinamică cinematică a cuvintelor și a surprizelor prinse de suflet și redate în pixelii colorați ai fericirilor neașteptate. <em>Aer în iarbă</em> este și în „note de mare“ și în „primăvara la cheie“ un ciclu care mimează numai aparent dicteul automat. <em>Aer în iarbă</em> este momentul cînd treci pe stradă și scapi de lume, este spațiul gol dintre cuvintele care își rostesc viața ca să dea propulsie maximă.</p><p>„Cu totul remarcabilă este, în poemele lui Mihai Vieru, capacitatea autorului de a descoperi, în spatele spectacolului cotidian, prezența miraculosului, a misterului, cîteodată feeric, altădată terifiant. Poetul e un spirit fantast, înzestrat cu niște antene extrem de sensibile la partea de umbră a existenței, și un vizionar apt să surprindă spectacularul banalului și să transforme, așa cum își dorea pe vremuri Rimbaud, o fabrică oarecare într-o moschee.“ (Octavian Soviany)</p><h2>Mihai Vieru</h2><p>Mihai (Miki) Vieru s-a născut în 1974 la Ploiești. A urmat cursurile Facultății de Litere și Științe din aceeași urbe X, <em>endroit</em> social care i-a potențat apetitul pentru literatura citită și destul de tîrziu și pentru cea scrisă. La întrebarea „De unde ești?“ preferă să răspundă zen: „De pe drum.“</p><p>În prezent este asistent doctor la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte, Departamentul de Muzică, unde predă limba engleză.</p><p>A debutat în revista de cultură <em>Familia</em> de la Oradea în anul 2000.</p><p>Volume de poezie: <em>Thermidor@Ketamidor</em> (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003), <em>Leul Greu </em>(Editura Brumar, 2005), <em>Hai-ku Miki</em> (Editura Brumar, 2007), <em>ShiNoBi </em>(Editura Brumar, 2008).</p><p>A participat la antologiile Colocviilor tinerilor scriitori din 2006 pînă în 2012, cu excepția anului 2008. A participat la tabăra de creație de la Săvîrșin și a publicat în antologiile taberei, <em>Poate ne vedem </em>(Editura Mirador, 2010), <em>Deranj</em> (Editura Nigredo, 2011).</p>145x20084Broșată
43
978-606-8342-58-0978-606-8342-68-9N/AN/AÎmblânzitorul apelorDeleanu, A. R.postfață de Mihail Vakulovski; carte apărută cu sprijinul AFCNOpera primaProză4.77iulie 2012<p>„E o carte absolut atipică pentru literatura actuală, și nu numai, din România; asta e un risc, dar poate fi și un mare atu. Cartea, în ansamblul ei, după lectură, îți lasă un sentiment de apăsare, ceea ce demonstrează că atinge zone foarte profunde pe care le face să vibreze; asta e mult, asta e enorm. E vină, e spaimă, e pedeapsă, e purificare, e crimă... și revenirea foamei aceleia încă de la începutul textului, care se acumulează treptat pe parcurs, te face să reflectezi mult.“ (Nora Iuga)</p><p>„Inventiv, atent la stil, pasionat de povestea bine articulată, cu tâlc, având știința complicată a dozării misterului, A.R. Deleanu este, fără putință de tăgadă, unul dintre cei mai interesanți tineri scriitori care au apărut în ultimii ani. Toate atributele anterioare sunt dublate la el de o rigoare pe care am întâlnit-o la foarte puțini dintre scriitorii români, iar asta mă face să-mi pariez – deloc orbește! – bruma de arginți pe succesul său. <em>Îmblânzitorul apelor</em> îmi dă dreptate.“ (Mircea Pricăjan)</p><p>„Cred că tânărul A.R. Deleanu este cea mai mare surpriză din ultima vreme, despre el neștiindu-se aproape nimic în lumea literară până la acest volum. Vă spun doar că A.R. Deleanu vine din zona muzicală și că <em>Îmblânzitorul apelor</em> este debutul lui literar, un debut care sunt sigur că nu va trece neobservat – nu are cum! <em>Îmblânzitorul apelor </em>este o poveste existențială în care încap și iubirea, și familia, o carte foarte bine scrisă care te pune serios pe gânduri. Pentru A.R. Deleanu, scrisul este ca respirația, iar literatura este viața. Un debut remarcabil, un text plin de substanță, un scriitor energic, vivace și surprinzător de interesant.“ (Mihail Vakulovski)</p><h2>A.R. Deleanu</h2><p>A. R. Deleanu s-a născut la Brașov în 1985.</p><p>Este colaborator al revistelor <em><a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk!</a></em> și <em><a href="http://suspans.ro/" target="_blank">Suspans</a></em>. A publicat proză, articole și poezie în <em><a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk!</a></em>, <em><a href="http://suspans.ro/" target="_blank">Suspans</a></em>, <em><a href="http://egophobia.ro/" target="_blank">Egophobia</a></em>, <em><a href="http://www.revistafamilia.ro/" target="_blank">Familia</a></em>, <em><a href="http://dilemaveche.ro/" target="_blank">Dilema Veche</a></em> etc.</p><p>A. R. Deleanu este un pseudonim literar.</p><p>Blog: <a href="http://deleanu.weebly.com/" target="_blank">deleanu.weebly.com</a></p>110x180174Broșată
44
978-606-8342-55-9978-606-8342-57-3N/AN/ARoșu, roșu, catifea. Povestiri cu î din iNiculescu, Veronica D.MinutarProză18.35iulie 2012<p>Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul <em>Grișa</em> al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă.</p><p>Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă <em>Calvarul</em>, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului.</p><p>Amintiri din Epoca de Aur? Și da, și nu. Sînt întîmplări domestice dintr-o epocă sălbatică, cioburi de viață, uneori schițate în dialoguri repezi, alteori alcătuite din fraza lungă a unui singur gînd, povești cu decreței, cu frați, părinți sau bunici ai acestor copii. Între întîmplările atît de firești pe atunci, ce pot părea atît de absurde acum, se strecoară, nepusă, veșnica întrebare: cum de-a fost posibil?</p><p><strong>Veronica D. Niculescu</strong> (n. 4 mai 1968, Pitești) a debutat în 2004 cu volumul de proză scurtă <em>Adeb</em>, Editura Limes (Premiul de Debut al USR Sibiu; ediția a II-a, 2005, Editura LiterNet). În 2008 a publicat volumul de proză <em>Orchestra portocalie</em>, Editura Cartea Românească, iar în 2009, <em>Basmul Prințesei Repede-Repede</em>, Editura Polirom (în colaborare cu poetul Emil Brumaru). Volumul de povestiri <em>Roșu, roșu, catifea</em> a apărut în 2012 la Casa de Pariuri Literare (nominalizare la Premiile Radio România Cultural; nominalizare la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași“; premiul revistei <em>Tiuk! </em> pentru proză scurtă – ScurTiuk; dramatizare în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, 2013). Antologie de autor: <em>Floribunda</em>, povestiri, Editura TipoMoldova, 2012. A câștigat Concursul Național de Scenarii HBO, la TIFF 2010, cu scenari-ul de scurtmetraj <em>Curierul</em>.</p><p>Din opera lui Samuel Beckett a tradus, în premieră în limba română, toată proza scrisă în limba engleză, și anume: proza scurtă cuprinsă în volumul <em>Opere I – Integrala prozei scurte</em> (Nominalizare pentru Cea mai bună traducere la Gala Bun de Tipar 2012); romanele <em>Murphy</em>, <em>Watt</em> și <em>Vis cu femei frumoase și nu prea</em>, alcătuind volumul <em>Opere II</em> (Premiul USR Sibiu pentru traducerile din opera lui Samuel Beckett, 2012). Din Vla-dimir Nabokov a tradus romanele <em>Ochiul</em>, <em>Disperare</em>, <em>Rege, damă, valet</em>, <em>Originalul Lau-rei</em>, <em>Darul</em>, <em>Foc palid</em> și o parte dintre <em>Povestiri</em>. De asemenea, a tradus romane de Don De-Lillo, Siri Hustvedt și Eowyn Ivey. Toate traducerile, în premieră în limba română, au apărut la Editura Polirom.</p><p>Prezențe în antologii: <em>Proza.ro</em>, Editura Paralela 45, 2006; <em>Sibiu/Hermannstadt în scrisori sentimentale</em>, Editura Imago, 2007; <em>Cele 4 dimensiuni ale feminității românești</em>, Editura Neverland, 2010; <em>Eternități de o clipă. Prozatori sibieni</em>, Edi-tura InfoArt Media, 2010; <em>Kikinda Short 06</em>, antologie internațională de proză scurtă, Serbia, 2012; <em>Antologia pieselor prezentate în secțiunea „Spectacole-lectură“ – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu</em>, 2013; <em>Scräpliv</em>, antologie de nuvele românești, Editura 2244/Bonnier, Suedia, 2013; <em>10+, Antologie de proză Tiuk!</em>, Editura Tracus Arte, 2013; <em>Best of – proza scurtă a anilor 2000</em>, Editura Polirom, 2013.</p><p>În septembrie 2012, a beneficiat de programul Writers in Residence, fiind găzduită la House of Čolović, în Mala Vrbica, Kragujevac, la invitația Ministerului Culturii din Serbia și a Bibliotecii „Vuk Karadzic“ din Kragujevac. Volumul <em>Simfonia animalieră</em> a fost încheiat în cadrul acestei rezidențe.</p>110x180222Broșată
45
978-606-8342-56-6978-606-8342-59-7N/AN/ABiblidioteca (istorie)Vakulovski, MihailRomanProză22.94august 2012<p>Au început să curgă cititorii, sînt prezenți și Sandra Brown, și varianta brașoveană a lui Zenga în costum, în adidași și cu șapcă, și bătrîna care comandă numai cărți foarte vechi, și grupurile de tineri rockeri și hip-hopiști, și grupurile de studenți și studente, și profu’ zen, care a intrat vorbind la telefon, apar și cîteva colege care vor să le împrumut cărți de la sala de lectură, și femeia de la xerox, veselă și haioasă, nu lipsesc nici cei doi tineri iubiți care învață arta fututului la bibliotecă, comandînd cînd cărți cu poziții yoga, cînd Kamasutra, cînd <em>Cum să ajungeți mai ușor la orgasm</em> și <em>O cale sigură de a-ți satisface partenerul</em>, chestii din astea, comandă amîndoi, amîndoi vin după carte, pleacă și vin împreună.</p><p><strong>Mihail Vakulovski</strong> s-a născut pe 10 august 1972 în URSS, într-o familie de filologi (tatăl, Alexei, și fratele, Alexandru, sînt scriitori, iar mama, Sofia, este profesoară, ca și bunicii). În 1994 absolvă Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București (conducător științific: Nicolae Manolescu).</p><p>Volume publicate: <em>Nemuritor în păpușoi</em> (poezie, Editura Arc, Chișinău, 1997; ediția a II-a, Editura Vinea, București, 2006) • <em>Nicolae Manolescu</em> (monografie, Editura Aula, Brașov, 2000) • <em>Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodată nici măcar în copilărie</em> (poezie, cu un comentariu grafic de Dan Per­jovschi, Biblioteca de Poezie, București, 2002) • <em>TU</em>, cu Alexandru Vakulovski (Biblioteca de Poezie, București, 2002) • <em>Tatuaje</em> (poezie, Editura Vinea, București, 2003) • <em>odada</em> (poezie, Editura Vinea, București, 2004; ediția a II-a, 2009) • <em>Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supraviețuitorilor</em> (în colab., istorie, Editura Polirom, Iași, 2004) • <em>Piatra lui Sisif sub limba lui Demostene</em> (poezie, Editura Pontica, București, 2005) • <em>ИЛЬ ПЛЁ</em> (poezie, Biblioteca Argeș, Pitești, nr. 12, aprilie, 2006) • <em>Autobiografie</em> (poezie, Biblioteca Stare de Urgență, Chișinău, 2009) • <em>nEUROCHIRURGIE</em> (teatru, Editura Vinea, București, 2010) • <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Poezia)</em> (critică literară, Editura Tracus Arte, București, 2010) • <em>Tiuk! antologie de proză KLU</em> (în colab. cu Alexandru Vakulovski, Biblioteca Revistei la Plic, București–Chișinău, 2010) • <em>Tovarăși de cameră. Student la Chișinău</em> (rockman, Editura Cartea Românească, București, 2011) • <em>Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii</em> (Editura Casa de pariuri literare, București, 2011) • <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Interviuri)</em> (Editura Tracus Arte, București, 2011) • <em>Biblidioteca</em> (Editura Casa de pariuri literare, București, 2012).</p><p>Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate. Traducător din literatura rusă (Vladimir Vîsotski, Bulat Ocudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock ș.a.). Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Soros pentru <em>Nemuritor în păpușoi</em> (1997); Marele Premiu Underground Literar pentru Management Cultural Performant (2001); Premiul Underground „Zona alternativă“ pentru „Biblioteca Tiuk!“ (2002); Premiul pentru Traducere (Tomis, 2009); Premiul „Timpul“ (Chișinău) pentru cartea de critică literară a anului (2010); Premiul de critică la Salonul Internațional de Carte de la Biblioteca Națională din Chișinău (2011) pentru <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Poezia)</em>; Premiul Interviuri culturale al Salonului Interna­țional de Carte din Chișinău 2012 pentru <em>Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii</em>; Premiul Proză – <em>Noii Barbari</em> pentru <em>Biblidioteca</em> (2012).</p><p>Fondator al revistei web <em>Tiuk! k-avem kef</em> (<a href="http://tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk.reea.net</a>) pe care-o realizează de peste zece ani împreună cu Alexandru Vakulovski, Carmina Vakulovski și Dan Perjovschi. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului <em>TIUK!</em>.</p><p>Blog: <a href="http://vakulovski.livejournal.com/" target="_blank">vakulovski.livejournal.com</a></p>110x180292Broșată
46
978-606-8342-18-4978-606-8342-34-4N/AN/ACombinațiaSociu, DanRomanProză13.76august 2012<p>Mai avem chef și timp de fițe literare arhaice, de estetisme inutile, de autorlîc? Sociu, nu. Sociu e din generația-criză (criză postcomunistă, criză capitalistă) mai mult decît orice altceva: adică supraviețuire, realism frust, intuiții corecte în mersul apocaliptic-mediatic al lucrurilor și încercare de transmitere fără „floricele“ a urgențelor. Un tip din est cu chef de ceva sînge. Într-o astfel de epocă, mizele artistice se schimbă, cine nu are nas pentru asta e pierdut. Sociu ia la grămadă realitățile imediate politice, sociale și le sintetizează cu tupeu, grăbit, fără scrupule într-un text intens care ar putea trece rapid în film sau chiar într-un clip pe YouTube. Sociu face ca un analist bancar (neplătit) simulări de prăbușire socială, caută să vadă încotro merg naționalismele, extremismele creștinoide, ezitările <em>middle-class</em>-ului de azi, le pune într-un viitor apropiat și obține un efect Houellebecq într-un București extrem de autentic. Cum se face trecerea de la extremismul de terasă, de la îmbenzinarea retorică, la fapte, la omor, la organizare, aici joacă tare Sociu și cîștigă cu o poveste credibilă, cu o construcție solidă. Știe că ce produce ca scriitor mai poate avea putere doar dacă recîștigă ceva capital din angoasa politică de azi, loc pierdut complet de literatura contemporană. Acesta nu e un text de rezervație culturală. Sociu vrea putere literară. Nu pot decît să fiu alături de el. (Costi Rogozanu)</p><p>Dan Sociu s-a născut în Botoșani, la 20 mai 1978.</p><p>A publicat: <em>borcane bine legate, bani pentru încă o săptămînă </em>(Editura Junimea, 2002, Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu“ – debut);<em> fratele păduche</em> (poezie, Editura Vinea, 2004); <em><a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/cintece-excesive-59/" target="_blank">cîntece eXcesive</a></em> (Editura Cartea Românească, 2005, Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România); <em><a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/urbancolia-2962/" target="_blank">Urbancolia</a></em> (proză, Editura Polirom, 2008); <em><a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/nevoi-speciale-3222/" target="_blank">Nevoi speciale</a></em> (proză, Editura Polirom, 2008);<em><a href="http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/pavor-nocturn-252/" target="_blank">Pavor nocturn</a></em> (poezie, Editura Cartea Românească, 2011);<em> Mouths Dry with Hatred </em>(Longleaf Press, 2012);<em> P<a href="http://www.cartearomaneasca.ro/ultimele-aparitii/carti-in-pregatire/pagina_01.html" target="_blank">oezii naive și sentimentale</a></em> (2012, Editura Cartea Românească).</p><p>În prezent este redactor la <a href="http://totb.ro/" target="_blank">Think Outside the Box</a>.</p>110x180102Broșată
47
978-606-8342-47-4978-606-8342-48-1N/AN/Atrei mese pe ziMihuț, Danredactori volum: Andrei Dósa, Alice DrogoreanuPrezentPoezie11.01august 2012<p>Dan Mihuț revine, după debutul din 2008 (<em>AutoDaFé</em>, Editura Pontica, 2008), cu un nou volum de poezii. Cu o scriitură mai densă decât cea a multor colegi de generație ai autorului, <em>trei mese pe zi</em> se mănâncă în porții mici, cu lingurița.</p><p>Volumul, secționat în trei părți (micul dejun, prânzul și cina), este istoria unei zile dilatate, în care un turbion amestecă totul: stări, idei și mai ales oameni, personaje. Rar se întâmplă ca după citirea unor poezii să te simți ca și cum ai fi citit un roman. De parcă ai fi urmat un tratament, hălăduiești pe străzi mai ușor, cu trupul slăbit, plutind într-un amestec de tristețe și bucurie, oboseală și efervescență.</p><p>Discursul, centrat pe ideea de consistență existențială, de hrană, livrează lucid un „fir narativ“ în care biograficul se împletește cu prelungirile sale ficționale și cu zona conceptuală a poeziei care se scrie azi. (Andrei Dósa)</p><p>Dan Mihuț, născut pe 23 aprilie 1973, Drobeta-Turnu Severin.</p><p>În anul 2001 a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității „Spiru Haret“, București ; în 2003 este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea „Ovidius“, Constanța.</p><p>Între 2001 și 2008 a lucrat ca profesor de limba și literatura română și de limba și literatura engleză la Colegiul Agricol „Poarta Albă“, Grupul Școlar „Dimitrie Leonida“ și la Colegiul Național „Mihai Eminescu“, Constanța.</p><p>Din 2007 a fost redactor, redactor-șef și director interimar al revistei<em><a href="http://www.revista-tomis.ro/" target="_blank">Tomis</a></em> din Constanța.</p><p>Este membru al portalului de literatură <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a>, editor și administrator al site-ului Fabrica de Literatură (<a href="http://fdl.ro/" target="_blank">fdl.ro</a>) și moderator al întâlnirilor <a href="https://www.facebook.com/FDLLive" target="_blank">FDL.Live</a>.</p><p>În 2006 a debutat în revista<em><a href="http://www.revista-tomis.ro/" target="_blank">Tomis</a></em>, unde a continuat să publice frecvent articole, proză și poezie. Debut editorial cu volumul <em>AutoDaFé</em> la Editura Pontica din Constanța în 2008, volum nominalizat la Premiile Euridice. A mai apărut în antologia Taberei de creație de la Săvârșin, <em>Poate ne vedem</em>, Editura Mirador, Arad, 2010 și în volumul antologic <em><a href="http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/miez-opt-scriitori-la-sebes" target="_blank">Miez</a> – opt scriitori la Sebeș</em>, Editura Altip, Sebeș, 2012. </p>145x200108Broșată
48
978-606-8342-49-8978-606-8342-69-6N/AN/Alovitura de capVăsieș, AlexOpera primaPoezie11.01septembrie 2012<p>Nu atît o carte de poezie cît o permanentă stare de confort. Pentru că <em>lovitura de cap</em> nu vine cu pretenția șocului, ci cu decența secvențelor limbo. De fapt, K.O.-ul pe care îl speră Alex este bine exersat în ritmul separatist al noului „puci“ literar, care vede în discreție – paradoxal – ustensila optimă. Și pentru că nu întotdeauna cine țipă mai tare are automat dreptate, Alex Văsieș se așază discret în zona de control. Și tace. (Ștefan Baghiu)</p><p>Cînd l-am citit prima dată, în urmă cu doi ani, pe Alex Văsieș, m-a uimit poezia lui, încă de atunci matură și bine închegată. Ăsta nu se joacă, mi-am zis. Între timp, Alex a trecut prin toate etapele necesare formării lui și vine acum cu o carte care, sînt convins, va lăsa urme adȃnci. „Odată cu timpul voi ieși de după perdea,/voi fi ofensiv ca Eric Cantona“ – iată două versuri în care își simte viitorul. Într-o piesă de pe albumul <em>Sindromul Tourette</em>, Cheloo zice „<a href="http://www.youtube.com/watch?v=ezmiiqtJSwo" target="_blank">E momentul critic/Literar lovesc la cap ca bîta-n neolitic</a>“. Despre asta e vorba. (Radu Nițescu).</p><p>Să înaintezi într-un ritm care să fie numai al tău. Să punctezi cu inteligență și răceală, frazînd, ca Zidane, numai din încheietură, aproape imperceptibil. Să taci brusc, să se audă pentru cîteva secunde rumoarea. Apoi să ataci, construind în viteză și cu precizie Schweinsteigeriană. Asta e <em>lovitura de cap</em>. De la <em>anul cîrtiței galbene</em> nu știu un alt debut mai percutant. (Dan Coman)</p><p>Alex Văsieș s-a născut la Bistrița, în 1993.</p><p>A făcut cîteva sporturi și a terminat liceul.</p><p>A scris cîteva poezii.</p><p>A acceptat o soră.</p><p>După 19 ani, s-a mutat la Cluj.</p><p>Blog: <a href="http://alexvasies.wordpress.com/" target="_blank">alexvasies.wordpress.com</a>.</p>145x20064Broșată
49
N/A978-606-8342-54-2N/AN/AmandalaNinu, Oana CătălinaeBOOKPoezie#VALUE!octombrie 2012<p>Debutând cu volumul <em>Mandala</em> (Editura Vinea, 2005), Oana Cătălina Ninu n-a ratat aproape niciunul dintre premiile care i-au ieșit in cale. O recunoaștere, fără îndoială, meritată, întrucât vorbim despre cel mai semnificativ debut liric din anul respectiv. [...] Oricât de rebele, reprezentările se topesc într-o sintaxă aluvionară, corodată prin dialogism și nivelată prin directețe. De altfel, în <em>Mandala</em>, fracturat nu e atât discursul, care se derulează lent și fără interstiții vizibile, cât universul reprezentărilor, care suportă o macerație organizată din partea unei viziuni schizoide. Poemele Cătălinei Ninu descriu, cu o fervoare incandescentă, cele mai diverse forme de mutilare, în slujba cărora eul liric pune la bătaie un arsenal impresionant (foarfece, ace, șurubelnițe, colți, unghii, bricege, lame, epilatoare, vătraie etc.), care l-ar face să pălească de invidie pe un anumit conte austriac. Și nu e de mirare, de vreme ce figura centrală a <em>Mandalei</em> se prezintă, încă din primul text al volumului, drept „femeia foarfecă“. (Andrei Terian, în <em>Ziarul de duminică</em>)</p><p>„Fuga de feminitate“, exorcizarea umorilor feminine și a corporalității maligne devine miza actului poetic, prin care femeia reală e înlocuită prin „femeia inscripționată“. El are însă caracterul unei vivisecții, presupune scormonirea nemiloasă a fibrelor și a țesuturilor, e o autotortură aproape cu neputință de îndurat, astfel încât privirea introspectivă, care scormonește ca un bisturiu în profunzimea plasmei organice cunoaște momente de relaxare, deplasându-se (ca in ciclul <em>Nu e timpul,fato</em>) de la spectacolul visceralității în criză la filmul cotidianului. Acum, Oana Cătălina Ninu abordează reportajul autenticist, care capătă însă aspectul „picturilor metafizice“, unde realul e „textualizat“, realcătuit, devenind suportul reveriei thanatice, căci poeta descrie „cetăți ale morților“, evocă ritualuri funerare grotești sau sortilegii sanguinare. (Octavian Soviany în <em>Luceafărul</em>)</p><p>Mandala este și una dintre figurile inițierii. Poezia se scrie împotriva limbajului dat, împotriva sensului uzat, cu sufletul, dar împotriva lui, cu trupul, dar ca mortificare a trupului, cu durere, ca singur vaccin al durerii prin smulgerea ei din trup și așezarea ei în pagină. (Alex Matei în <em>Observator cultural</em>)</p><p>Poemele se susțin unele pe altele într-o ordine nu mecanică, de domino, ci subversivă: „povestea“ înaintează exclusiv de la un ciclu la altul. În interiorul secvențelor, numai discurs: fragmentele narative sunt sincopate ori deturnate. O anume urgență a durerii, o panică reverberată fiziologic în prima parte a volumului (<em>mandala</em>) cedează locul unei aluviuni de reproșuri distante mimând refrenul (<em>nu te mai preface ana</em>), apoi unei terapii solitare, cu oscilații și indecizii (<em>nu e timpul fato</em>). Iată o radiografiere parțială a zonelor liminare. Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă atmosfera coșmarescă, comparabilă aceleia din <em>Capriciile</em> lui Goya. (Cosmin Ciotloș în <em>România literară</em>).</p><p>Oana Cătălina Ninu s-a născut la 2 mai 1985, în localitatea Mangalia.</p><p>A obținut mai multe premii literare înainte de debutul editorial, printre care premiul I la Festivalul de Poezie „Prometheus“ (2004), organizat de Fundația <em>Anonimul</em> în colaborare cu revista <em><a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a></em>.</p><p>Este inclusă în antologiile: <em>Generația 2000</em> (Pontica, 2004), <em>Nasturi în lanul de porumb</em> (Brumar, 2008), <em>Poate ne vedem</em> (Mirador, 2010), <em>Deranj</em> (Nigredo, 2011).</p><p>A debutat cu volumul de poezie <em><a href="mandala-oana-catalina-ninu.html">Mandala</a></em> (Editura Vinea, București, 2005; Editura Casa de pariuri literare, 2012), care a obținut Premiul Național de Poezie <em>Mihai Eminescu</em> pentru debut, Premiul <em>Iustin Panța</em> pentru debut, Premiul de debut în poezie al filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România și Premiul de debut al Colocviilor Revistei <em>Tomis</em>.</p><p>În 2009, a publicat carnetul de poezie <em>stările intense</em> (distribuit gratuit), în colecția „Biblioteca de poezie“, coordonată de <a href="un-cristian.html">un cristian</a>.</p><p>A colaborat cu texte literare și articole în numeroase publicații culturale. A fost redactor al revistei <em>Pana mea</em> (2007), iar din 2008 colaborează cu articole la revista <em><a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a></em>.</p><p>În prezent este doctorand al Facultății de Litere, Universitatea din București. Poeziile ei au fost traduse în franceză, engleză, cehă, spaniolă, catalană.</p><p>Pe blogul autoarei <a href="http://oananinu.wordpress.com/category/videobook-mandala-2007/" target="_blank">oananinu.wordpress.com/category/videobook-mandala-2007</a> se poate vedea videobook-ul experimental al volumului (underground, 2007)</p>N/AN/AN/A
50
978-606-8342-74-0978-606-8342-77-1N/AN/As-a zis cu noiChiriac, Georgeprefață de A.R. DeleanuPrezentPoezie13.76noiembrie 2012<p>„Cei care credeau că materialul poetic din <em><a href="http://www.cdpl.ro/frica-circula-prin-subteran-george-chiriac.html">frica circulă prin subteran</a></em> nu-și putea găsi continuarea dincolo de lumea tenebroasă a cimitirului văzut prin ochii și călcat cu bocancii lui George Chiriac au în volumul <em>s-a zis cu noi</em> aprofundarea unui univers absolut original în literatura română. Dacă în primul volum calea de acces către o lume a beznei, a cărnurilor deformate și a animalelor-mesager era cimitirul Bellu, în volumul <em>s-a zis cu noi</em> George Chiriac despică lumea din jurul nostru pentru a releva în lumea ascunsă rădăcinile infirmităților din lumea văzută“ – A.R. Deleanu</p><p>Născut pe 28 septembrie 1990 în Onești, jud. Bacău. Din 2012 locuiește în Cluj.</p><p>Absolvent al Facultății de Biologie din cadrul Universității „Vasile Alecsandri“ din Bacău. În prezent masterand în anul I la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie.</p><p>În 2011 a publicat volumul de poeme <em>frica circulă prin subteran</em> la editura Casa de pariuri literare.</p><p>Lucrează la un roman intitulat momentan <em>Mașinăriile</em>.</p>145x20076Broșată
51
978-606-8342-76-4978-606-8342-79-5N/AN/Apăpădia electricăAxinte, Șerbanprefață de Radu VancuPrezentPoezie13.76noiembrie 2012<p>„Ceea ce surprinde și fascinează din capul locului în <em>Păpădia electrică</em> este naturalețea cu care Șerban Axinte își transcrie viziunile. Discursul său nu are nimic contrafăcut, strident, «literar»; din contră, poetul lasă impresia că nu face decât să repertorieze cât mai neutru, cu o precizie de grefier, o lume care i se oferă de-a gata și care, în ultimă instanță, îl cuprinde. E drept că asemenea fotograme, care nu pot fi captate decât în stări liminale, precum visul, hipnoza, beția sau demența, au un aspect halucinant și misterios, de <em>underworld</em> răsărit parcă din aburii alcoolului ori cufundat într-o memorie lichefiată. Numai că acest efect nu provine din anularea, ci tocmai din dilatarea percepției comune, din celulele surescitate ale retinei care descoperă nu atât o irealitate imediată, cât o realitate remixată, în care lucrurile pot fi și așa, și altminteri. N-aș putea băga mâna-n foc că lumea i-a mai ieșit și de această dată lui Șerban Axinte așa cum a vrut. Poezia, însă – cu siguranță.“ – Andrei Terian</p><p>„Șerban Axinte este, după cum știe toată lumea, unul dintre cele mai bune produse ale criticii literare din ultimul deceniu. Cronicar la <em>Observator cultural</em>, el este și autorul uneia dintre cele mai ambițioase sinteze recente – <em>Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu</em>, o morfologie istorică a romanului românesc care merită cu prisosință o receptare <em>en fanfare</em>.</p><p>Însă, pe de altă parte, taman faptul că toată lumea știe cine e criticul literar Șerban Axinte nu-i face un PR prea grozav poetului Șerban Axinte, cu toate că cel din urmă e egalul absolut în drepturi al celui dintâi. Lucrul s-a văzut și la precedenta sa carte de poezie, <em>Lumea ți-a ieșit cum ai vrut</em> (Vinea, 2006) – recomandat de prefața empatică a lui Doris Mironescu, volumul n-a avut totuși receptarea pe care ar fi meritat-o. Iar acum, după cum se vede, scriu la rândul meu o prefață empatică, sperând din toată inima că <em>Păpădia electrică</em> va fi o carte mai norocoasă.</p><p>(...)<em>Păpădia electrică</em> e construită din trei cicluri (ca și <em>Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut</em>, de altfel – ceea ce poate să sugereze un anumit <em>pattern</em> arhitectural urmărit cu schepsis), intitulate <em>decoct</em>, <em>bulb</em> și <em>acele electrice</em>; ei bine, poemele tuturor acestor trei cicluri sunt inervate de imagini remarcabile, deseori de-a dreptul memorabile – citez aproape la întâmplare: «să ni se ridice din inimă o lumină atât de puternică încât cusătura lumilor să nu se mai vadă» (<em>acele electrice</em>), «ceva crește acum din mine, / cineva suflă asupra mea / cu miliarde de fotoni. // aura / înflorește din bulbul creștetului meu / într-o uriașă păpădie electrică» (<em>păpădia electrică</em>), «de ce îți este frică, atâta timp cât stai acolo, / nimic nu te poate atinge. // ce văd în tine, ce văd în tine, // un cimitir în care toți dumnezeii pământului / și-au lăsat morții să înflorească» (<em>de ce îți este frică</em>) ș.a.m.d. Sunt, toate, imagini de o mare frumusețe, cu care empatizezi instantaneu și te fac să stabilești cu textul de sub ochi acel contract de încredere despre care vorbea cândva Borges ca de o condiție <em>sine qua non </em>a lecturii de poezie.</p><p>(...) Așadar, dacă ținem să-l etichetăm generaționist pe Șerban Axinte, nu putem decât conchide că e cel mai atipic douămiist. Cu excepția obsesiei pentru <em>hapax</em>-ul existențial, nimic nu-l leagă de generația sa: nici poetica, nici maniera, nici tehnica. O atipie profundă transpare din tot scrisul lui poetic; or, după cum se știe, atipicii sunt întotdeauna câștigători pe termen lung.“ – Radu Vancu</p><p>Șerban Axinte s-a născut la 27 iulie 1976 la Iași. Este cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române – Filiala Iași, redactor al publicației cu profil academic <em>Philologica Jassyensia</em> și colaborator la mai multe reviste culturale, printre care <em><a href="http://www.observatorcultural.ro/" target="_blank">Observator cultural</a></em>, <em>Bucureștiul cultural</em>, <em><a href="http://convorbiri-literare.dntis.ro/" target="_blank">Convorbiri literare</a></em>, <em><a href="http://www.revistatransilvania.ro" target="_blank">Transilvania</a></em>. A fost secretar general de redacție al revistei culturale <em><a href="http://www.timpul.ro/" target="_blank">Timpul</a></em> (2004-2007).</p><p>A publicat volumele de versuri <em>Starea balanței</em>, Editura Eurocart, Iași, 1996; <em>Pragurile Apeiron</em>, Editura ouTopos, Iași, 1999; <em>Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut</em>, Editura Vinea, București, 2006 și studiul <em>Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu</em>, Editura Timpul, Iași, 2011.</p><p>Prezent în antologiile <em>oZone friendly. Iași. Reconfigurări literare</em> (coord. O. Nimigean), Editura T, Iași, 2002; <em>Antologie de la poésie roumain contemporaine</em>, în „Confluences poétiques“, nr. 3. (Anthologie établie par Magda Cârneci et Linda Maria Baros); <em>Nasturi în lanul de porumb</em> (coord. V. Leac), Editura Brumar, Timișoara, 2008; <em>Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc</em> (coord. Daniel D. Marin), Editura Paralela 45, Pitești, 2010 și <em><a href="http://www.hergbenet.ro/ziua-cea-mai-lunga-antologie-de-poezie-contemporana.html" target="_blank">Ziua cea mai lungă</a></em> (coord. Aleksandar Stoicovici), Editura Herg Benet, București, 2011. Coautor al <em>Dicționarului general al literaturii române</em>, vol. I-VII (coord. Eugen Simion), Univers Enciclopedic, București, 2004-2009.</p><p>Doctor în filologie din ianuarie 2010. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației de Literatură Generală și Comparată.</p><p>Site personal: <a href="http://www.serbanaxinte.com" target="_blank">serbanaxinte.com</a></p>145x20078Broșată
52
978-606-8342-72-6978-606-8342-73-3N/AN/AȘoricelul din Kitej-Grad (povestiri)Bădică, MihaiMinutarProză16.51februarie 2013<p>„L-am citit mai întâi pe Mihai Bădică în excelenta revistă <em><a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk!</a></em>, cu niște povestiri care mi-au atras atenția în primul rând printr-o vervă epică debordantă. Sunt foarte bucuros acum că-l pot citi cu un număr mult mai mare de texte, și felicit revista cu pricina și Casa de pariuri literare că au decis să colaboreze la editarea acestui foarte atractiv volum. Cu acest prilej, atenția mea asupra tânărului autor pare să se stabilizeze definitiv.</p><p>Un volum de proze scurte, chiar foarte scurte, dar atât de pline de «carne» și de miezoase! Aceeași vervă epică ce mă atrăsese de la prima lectură, fără de care nu putem vorbi despre o proză de calitate și, poate, nici despre proză în general. Și să nu uit – fraza concisă, dar bogată în sugestii, iar din loc în loc, exact atunci când trebuie, replici memorabile. Să tot citești! Păcat că se termină prea repede...“ – Liviu Antonesei</p><p>Mihai Bădică e tulcean când vrea și oltean când i se cere buletinul. După o lungă devenire, învață să fie bucureștean. Fumător, heterosexual și carnivor, în lunga trecere de la provincial la bucureștean, învață multe, iubește o femeie, face doi copii cu ea, își ia un câine albastru cu ochii galbeni, face tot posibilul să își păstreze locul de muncă, dar nu reușește să scape de sentimentul că viața nu e altceva decât o reverie hieroglifică. Deși îl încearcă ambiții necontrolate, reușește să închirieze un apartament în București și să își cucerească astfel, puțin câte puțin, teritoriul interior. Bravează marginal, în cercuri în care nu îl bagă nimeni în seamă. Accidental, întâlnește literatura, desigur fără să știe că o întâlnește, dar i se pare că ea îl bagă în seamă.</p><p>Vârsta adultă îi face o mare surpriză. Debutează literar, cu seninătate, câștigând un premiu de proză scurtă. De fiecare dată când se gândește serios la asta, nu poate îndura gândul că se expune public prin scrierile sale. Deși știe că este un miracol să găsești un <em>singur</em> cititor adevărat, viața de după publicare îl înspăimântă.</p><p>Crede că debutul lui se poate asemăna lejer cu descărcarea accidentală a unei puști de vânătoare, după care singurul lucru recognoscibil din ceea ce a fost odată vânătorul rămâne o aluniță rătăcită inghinal.</p><p>Mihai Bădică s-a născut pe 7 aprilie 1978, la Craiova. A studiat Psihologia la București. A publicat în diferite reviste, precum <em><a href="http://www.catavencii.ro/" target="_blank">Academia Cațavencu</a></em>, <em><a href="http://www.tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk!</a></em>, <em><a href="http://totuldespremame.ro/" target="_blank">Totul despre mame</a></em>, la întâmplare pe net.</p>110x180128Broșată
53
978-606-8342-84-9978-606-8342-85-6N/AN/APlastercaTorsan, Călineditor: Cristina ȘtefanRomanProză18.35mai 2013<p>„Acestea-s cuvintele, Petra. Am așternut copertele peste ele, lăsându-le să se limpezească. Timpul trecea, cartea nu-mi mai încăpea în trup. Într-o zi, îmi plimbam ochii peste literele ei. După aceea, am răspuns câtorva e-mailuri. Printre știrile care însoțesc în mod obișnuit o căsuță electronică, mi-a atras atenția una. Plasa păianjenului se lăsa peste mine, dar cui să-i strig mirarea și bucuria mea? Eram singur și înghețat, în biroul pustiu. Atunci, m-am repezit să-ți aștern aceste nimicuri despre Shaun Higgins, specialistul ce a reușit să rezolve misterul «insulei-fantomă» din Pacific. Apărea pe mai toate hărțile, dar nu a fost găsită de cercetătorii care au plecat să o caute cu vreo lună în urmă. Din 1876 s-a strecurat eroarea. Atunci, comandantul balenierei Velocity a raportat în jurnal o serie de stânci mari și niște insulițe de nisip, marcând porțiunea de pământ pe o hartă. Informațiile lui au tot fost copiate și recopiate, postulând drept insulă un probabil și posibil recif. Cineva din lumea aceasta, cu un veac în urmă, s-a mai gândit la Plasterca. Îți dai seama ce lucru minunat? Și s-ar putea ca lumea despre care am zis odată că nu am găsit-o, aceea ce spuneam că ți se cuvine, alături de această carte care abia mai încape în colivie, să se afle undeva, pe-aproape.“ – Călin Torsan</p><h2>Călin Torsan</h2><p>De fiecare dată, atunci când trebuie să scriu despre mine, mă blochez pentru câteva clipe. Cu ce aș putea eu interesa pe cineva? Așa, otova, printr-un text care nici măcar miză literară pare să nu presupună. Ce aș putea adăuga celor două, trei chestii la care m-am scremut de-a lungul anilor, cu care am încercat să mă definesc, să mă explic, cu care mi-am putut crește toarta de care să fiu apucat și înălțat către buze sau trântit, cu ciudă, în uitarea pământului?De pildă, ce ar spune și ce ar crede cititorii mei, oamenii aceia care caută un amănunt despre mine printre aceste cuvinte, așa cum cauți boabele de mac pe cocoașa covrigului, spunându-le că scriu înfățișarea asta în timp ce ascult manele?</p><p><em>Când iubirea te lovește,<br />Nu contează cine e!<br />O iubești și te iubește<br />Și habar n-ai de ce.</em></p><p>Sunt sigur că adevărul se poate piti și în astfel de mizerii. Până la urmă, chiar nu contează cine e... Cine sunt. De fapt, habar n-am nici măcar eu cine sunt, dară să mai și adap la proiecțiile mele despre mine alte guri căutând răcoarea pe care o aduce o curiozitate împlinită... Confirmată...O sumă de condiționări, asta poate că da. Am fost născut într-un anumit loc, la o dată anume. Sunt bărbat și botezat ortodox. Asta dacă cineva ar putea îndrăzni să spună despre mine că sunt cumva o persoană liberă. Câteodată sunt fix ce vreau eu să fiu. Un dop de plută, să zicem. Sau o uzină termică. Din când în când, pare că mă comport în felul pe care îl așteaptă ceilalți de la mine. Pot fi complezent, amabil, bun sfătuitor, funcționar bugetar, scriitor chiar. <em>Un tânăr scriitor...</em> Asta mă-ntoarce cu cracii în sus când o aud: Călin Torsan, tânărul scriitor de la Muzeul Țăranului Român! :) Ce tânăr, ce scriitor, ce muzeu până la urmă?</p><p>Un slujbaș încâlcindu-se printre ițele așa-zisei lumi literare. Asta sunt.</p><p><em>Aseară mi-era dor,<br />Stăteam în dormitor<br />Și mă gândeam la tine.<br />După ce te-am sunat,<br />Nici somnul nu m-a mai luat...</em></p>110x180202Broșată
54
978-606-8342-80-1978-606-8342-81-8N/AN/Azoom. gaura de viermeGeacăr, GeorgePrezentPoezie13.76mai 2013<p>„ficțiune înseamnă <em>poate că</em>.</p><p>poate că o <em>gaură de vierme</em> este și existența umană.</p><p>măcar pentru că omul o resimte ca parcurs, mai rapid decât ar fi de dorit, dintr-o zonă necunoscută în alta la fel de necunoscută.</p><p>poate că într-o gaură de vierme prezentul e singurul timp posibil.</p><p>ce este prezentul fără conștiință? nimic.</p><p>conștiința? o amprentă de identificare pe care sinele o numește <em>eu</em>, iar ceilalți <em>el</em>.</p><p>criminaliștii presară peste amprente un praf, o substanță destinată scoaterii lor în relief. poezia lucrează și ea cu asemenea <em>prafuri</em>, limbajul expresiv sau alte trucuri.</p><p>trebuie să se poată și altfel.</p><p>personajul volumului <strong>gaura de vierme</strong> transferă materialul livrat de conștiință printr-un loc îngust, o fantă. timpul prezent din gaura de vierme: oameni, lucruri și întâmplări la care, din motivele lui, <em>eu</em> nu a renunțat, care sunt vii, active.</p><p>trecerea prin fantă presupune comprimare și tensiune și totuși proba trecerii trebuie să fie firescul, normalitatea spunerii. există un punct unde sunetul nu e alterat de efectele distanței în timp sau spațiu.</p><p>ce spunem firesc poate fi important, poate interesa cel puțin.“ – g.g.</p><p><strong>George Geacăr</strong> s-a născut la 3 februarie 1953 în satul Produlești, Dâmbovița.</p><p>A absolvit Facultatea de limba și literatura română din București, locuiește în Târgoviște și este profesor la școala Răzvad.</p><p>A frecventat cenaclurile <em>Amfiteatru</em> și <em>numele poetului</em>. A citit în cenaclul Euridice. A condus Cenaclul din Târgoviște.</p><p>Publică texte literare pe <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a> (pe care l-a administrat între 2007-2009).</p><p>A debutat în <em>Amfiteatru</em> și <em>Luceafărul</em>, în ianuarie 1979.</p><p><strong>Cărți publicate:</strong> <em>întâmplări cu creierul meu</em>, poeme, editura Cartea Românească, 1997 (premiul de debut în poezie al Asociației Scriitorilor din București); <em>concert pentru coarde vocale și nervi</em>, poeme, editura Cartea Românească, București, 2002; <em>Marin Preda și mitul omului nou</em>, eseu critic, editura Cartea Românească, 2004; <em>eu. zise el</em>, poeme, editura Vinea, 2005; <em>zoom. gaura de vierme</em>, poezie, editura Casa de Pariuri Literare, 2013; <em>foarte foarte aproape</em>, poezie, editura Casa de Pariuri Literare, 2014.</p>145x20084Broșată
55
978-606-8342-86-3978-606-8342-87-0N/AN/A3ml de KonfidorBuzu, IonOpera primaPoezie13.76mai 2013<p>vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,</p><p>nimeni din cei prezenți nu am mai văzut așa ceva –</p><p>un tractor care să planteze cartofi,</p><p>ne apropiem cu frică de el,</p><p>femeile se tem să urce în locurile de unde să pună cartofii într‑un tub,</p><p>le apucă panica, iau în mîini cîte o sapă</p><p>și zic că mai bine plantează cu propriile mîini,</p><p>e prea periculos acest tractor,</p><p>nu știe nimeni cum merge,</p><p>e dintr-un alt viitor,</p><p>tractorul ăsta e un fel de monstru Frankenstein,</p><p>îl atingem și apoi fugim de lîngă el speriați</p><p>Ion Buzu este născut în anul 1990, în satul Ratuș, Republica Moldova.</p><p>În anul 2013 absolvă facultatea de Marketing și Logistică al Academiei de Studii Economice din Moldova, secția frecvență redusă.</p><p>A mai lucrat printre altele ca operator de sondaje, copywriter, software tester.</p><p>Are în proprietate 22 de ari de pămînt arabil.</p>145x20062Broșată
56
978-606-8342-89-4978-606-8342-82-5N/AN/AUn american la ChișinăuCrudu, Dumitruprefață de Liviu AntoneseiRomanProză22.94iunie 2013<p>Acțiunea romanului <em>Un american la Chișinău</em> are loc la sfârșitul anilor ‘90 în Craiova, Brașov, Bran, Pitești, Câmpulung, Iași, Vaslui, Todirești, Ungeni, Flutura, Chișinău. Personajele principale ale cărții sunt un tânăr gazetar de la un cotidian din Brașov, basarabean de origine, Anton Șleahtițchi, și un american din Chicago, care ține neapărat să ajungă la Chișinău. Cel care-l conduce, Anton Șleahtițchi, nu o rupe deloc în engleză, iar americanul, în română. <em>Un american la Chișinău</em> mai e și un roman plin cu securiști, kaghebiști, mafioți, poeți ratați și curve, în care se ciocnesc mentalitățile și în care destinul zbuciumat al unor tineri e proiectat pe un fundal neorealist.</p><p>Alături de Marius Ianuș, în 1998, <strong>Dumitru Crudu</strong> a întemeiat mișcarea fracturistă printr-un manifest publicat în ziarul <em>Monitorul de Brașov</em>. Dumitru Crudu a publicat cinci volume de poezie, cel mai nou dintre ele, <em>Eșarfe în cer</em> (Editura Cartier, Chișinău), în 2012.</p><p>În 2003, a obținut Premiul UNITER pentru Cea mai bună piesă de teatru a anului din România. Piesele sale sunt jucate în România, Republica Molodova, Germania, Italia, Franța, Haiti, Camerun, Bulgaria. După unele dintre piesele sale s-au turnat filme în Italia, România și Republica Moldova.</p><p>În 2008, Dumitru Crudu a publicat romanul <em>Măcel în Georgia</em> la Editura Polirom din Iași și, în 2011, romanul <em>Oameni din Chișinău</em> la Editura Tracus Arte din București. Unele fragmente din romanele sau povestirile sale au fost traduse în cehă, germană și engleză.</p>110x180316Broșată
57
978-606-8342-88-7978-606-8342-83-2N/AN/ALa final, Moartea strigă: „Bis!“. Trei piese de prelungit viațaVornicu, Andrei (coordonator); Ion, Vera; Frâncu, Alinaantologie de teatruPrezentTeatru13.76iunie 2013<p>„Că ești un artist dramatic care se zbate să supraviețuiască sau că ești un om care nu se identifică cu sexul cu care a fost înzestrat și încearcă disperat să remedieze această problemă, că ești un geniu ajuns în zdrențe, care cerșește șansa de a-și spune povestea, că ești un îndrăgostit iremediabil, care încasează doar indiferență, că ești un nimeni urmărit veșnic de autorități, de probleme și eșecuri, că ești captiv în lumea ta, singurul loc în care nu ești perceput ca fiind nebun tocmai fiindcă sfidează noțiunea unanim acceptată de normalitate, că ești un scriitor care își așterne realitatea bidimensional, pe foaie, în replici, în didascalii, în unități de măsură a emoției – numite cuvinte –, și ridică în alții realități tridimensionale, că ești o întâmplare care citește aceste rânduri, știi foarte bine că orice fapt consumat dă singur startul la o continuare și că există mereu o a doua șansă, la fel cum Moartea știe când trebuie să lase ceva să continue, când să-i spună stop sau când să închidă ochii, fiindcă intervenția ar descalifica-o. Totul poartă eticheta cu va urma și depinde doar de noi să lăsăm eticheta acolo și să urmăm indicația.</p><p>Teatrul prelungește viața fiindcă este o prelungire a vieții. Nu e atât parte a ei, cât o extensie, ca o pereche de aripi cu care plonjăm într-un bar supraaglomerat, într-un dormitor în care încap fix două persoane, într-un vis policrom cu iz de psihotrope, sau într-o scenă care ne va marca fiindcă urmează să se petreacă în acel interval de timp pe care niciodată nu suntem în stare să-l dibuim, dar știm atunci când se întâmplă că nu putea fi altcândva.</p><p>Trei piese care ne zguduie, ne lasă simțurile bulversate, creierii bruscați, inima în aritmie, dar sufletul cumva ridicat. Trei piese de prelungit viața, chiar și a celor care cred că aceasta urmează abia după ce vor muri. Moartea strigă: „Bis!“ când se vede aplaudând de una singură, fiindcă nu are de ales decât să lase spectacolul să continue în momentul în care tocmai se dezintegrează.</p><p>Îndrăznește și citește!“ – Andrei Vornicu</p><p><strong>Argumentul coordonatorului (cu CV inclus)</strong></p><p>Pe la 5 ani am învățat să scriu (cu majuscule!) și mi s-a părut o chestie tare. Apoi am învățat să scriu de mână, după care, pe la 8 ani, am găsit, undeva prin casă, un toc roșu de plastic, și am făcut rost de o călimară și de foi. Atunci am scris primele povestiri – ilizibil, dar foarte pasionat. La 11 ani am început primul roman, pe care l-am abandonat după vreo opt caiete (mici, dictando, în care umpleam fiecare spațiu posibil). Între timp, am mai început două romane (din care am terminat unul și încă sper să-l aduc la o variantă finală), am înghițit vizual și cerebral câteva biblioteci mici, am văzut o groază de filme, am vrut să scriu scenarii, dar n-am făcut-o, am perseverat, însă, în poezie (pe care am abandonat-o), în pamflete (pe care le-am publicat pe unde am putut), editoriale dictate de muză la ore imposibile, apoi am văzut teatru și am continuat să văd, am scris cronici de teatru (mai curând eseuri), am început să scriu teatru, am și montat &amp; jucat, am mai luat câte-un interviu, am publicat ici-colo, în spațiu virtual sau tipărit, lucrez într-o editură la care n-am publicat nimic, vând cărți / CD-uri / miliarde de accesorii la o librărie cu dichis, am fost o vreme reporter la TVR Cultural, ascult mult jazz și emanații sonore inclasificabile, am înființat Asociația culturală <a href="http://www.asociatiapodium.ro/" target="_blank">Podium</a>, am continuat să scriu teatru și una dintre piese se cheamă <em>Fugind pe gheață</em>, am introdus-o într-o antologie (ghiciți care), alături de două piese scrise de două autoare pe care vă invit să le cunoașteți laolaltă cu subsemnatul punct volumul poate fi citit cu voce tare / în surdină / în gând, poate fi jucat, prezentat în lecturi publice, poate fi făcut cadou, poate fi achiziționat și ținut ca obiect decorativ, se pot plesni cu el muște, se pot agresa persoane nesuferite, se poate da la anticariate sau vinde la nimereală unei persoane interesate, coperțile pot fi făcute filtre pentru jointuri sau, cu puțin efort, figurine origami rezistente, cartea poate servi drept suport pentru varii obiecte sau pentru alte cărți, poate fi ruptă în bucăți, filă cu filă, și risipită pe străzi amatorilor de cultură urbană neconvențională, vă poate servi ca sursă de citate pentru rețele de socializare sau pentru tatuaje, dar cea mai bună idee e să o răsfoiți, să o citiți, să o înțelegeți și, dacă vă place efectul, să o pasați mai departe punct sau să le sugerați și altora să o cumpere sau chiar să monteze piesele punct NB: Veți fi mai puțin plictisiți de conținut decât de această pledoarie marcată de autobiografism și, oricum, mult prea laconică punct semnat eu, adică Andrei Vornicu punct</p>145x200110Broșată
58
N/A978-606-8342-96-2N/AN/APoeme prerafaeliteBădița, DumitrueBOOKPoezie#VALUE!septembrie 2013<p>„<em>Poemele prerafaelite</em> au fost publicate în 2008, de editura Pontica, patronată de criticul literar Marin Mincu, în același timp șef absolut al cenaclului literar „Euridice“, unde îmi plăcea să-l ascult nazalizând, iar pe poetul Octavian Soviany graseind. În anii aceia, funcționa, uneori frenetic, <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a>, unde am postat toate poemele înainte de a fi tipărite. Mediul virtual m-a scutit de frecventarea periculoasă a cârciumilor scriitoricești. Datorez <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a> activitatea încă normală a ficatului meu. Au trecut 5 ani de la tipărirea prerafaelitelor. Eforturile nocturne ale prestidigitatorului Victor Jalbă-Șoimaru au condus la redigitalizarea poemelor și împachetarea lor într-un eBOOK lansat de Editura Casa de Pariuri Literare. Din virtual au venit, în virtual s-au întors, sper nu spre indiferența cititorului realmente viu.“ – Dumitru Bădița</p><p><strong>Dumitru Bădița</strong> s-a născut în 7 octombrie 1972, Polovragi, județul Gorj; este jurnalist și scriitor.</p><p>Volume publicate:</p><ul><li><em>unghii foarte lungi și cumsecade</em>, poeme, Editura Vinea, 2005;</li><li><em><a href="http://www.cdpl.ro/poeme-prerafaelite-dumitru-badita.html" target="_blank">Poeme prerafaelite</a></em>, poeme, ediția I, Editura Pontica, 2008, ; Premiul Filialei Sibiu a USR; ediția a II-a, Editura Casa de Pariuri Literare, 2013;</li><li><em><a href="http://www.cdpl.ro/invitat-la-savarsin-dumitru-badita.html" target="_blank">Invitat la Săvârșin</a></em>, o povestire, Editura Casa de Pariuri Literare, 2010;</li><li><em>Faze și emfaze</em>, note și comentarii, Editura Tracus Arte, 2011;</li><li><em>Confesive</em>, poeme, editura Vinea, 2013.</li></ul><p>A publicat poeme și alte texte în revistele <em>Euphorion</em>, <em>Tomis</em>, <em><a href="http://www.revistatribuna.ro/" target="_blank">Tribuna</a></em>, <em><a href="http://revistaechinox.ro/" target="_blank">Echinox</a></em>, <em><a href="http://www.revistaparadigma.ro/" target="_blank">Paradigma</a></em>, <em>ca și cum</em>, <em>Hyperion</em>. A apărut cu poeme în presa literară din Canada și Serbia.</p><p> Din 2003 este membru al siteului <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a>.</p><p> Blogul autorului poate fi accesat la: <a href="http://fazalunga.wordpress.com/" target="_blank">fazalunga.wordpress.com</a>.</p>N/AN/AN/A
59
978-606-8342-75-7978-606-8342-78-8N/AN/ARiduriVakulovski, Mihailprefață de Dumitru Crudu; coolecție coord. de Dumitru CruduFalanga basarabeanăPoezie13.76octombrie 2013<p><em>Riduri</em> deschide colecția „Falanga basarabeană“ (coordonator Dumitru Crudu). Un volum al tinereții vitaliste care începe să se obișnuiască treptat și sigur cu ridurile societății cu o speranță de viață din ce în ce mai exact stabilită. Un volum de versuri care sfidează moartea prin chiar urmele pe care le lasă în urmă, ca niște tatuaje, amintirea poeziei vieții celor dragi.</p><p><strong>Mihail Vakulovski</strong> s-a născut pe 10 august 1972 în URSS, într-o familie de filologi (tatăl, Alexei, și fratele, Alexandru, sînt scriitori, iar mama, Sofia, este profesoară, ca și bunicii). În 1994 absolvă Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București (conducător științific: Nicolae Manolescu).</p><p>Volume publicate: <em>Nemuritor în păpușoi</em> (poezie, Editura Arc, Chișinău, 1997; ediția a II-a, Editura Vinea, București, 2006) • <em>Nicolae Manolescu</em> (monografie, Editura Aula, Brașov, 2000) • <em>Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodată nici măcar în copilărie</em> (poezie, cu un comentariu grafic de Dan Per­jovschi, Biblioteca de Poezie, București, 2002) • <em>TU</em>, cu Alexandru Vakulovski (Biblioteca de Poezie, București, 2002) • <em>Tatuaje</em> (poezie, Editura Vinea, București, 2003) • <em>odada</em> (poezie, Editura Vinea, București, 2004; ediția a II-a, 2009) • <em>Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supraviețuitorilor</em> (în colab., istorie, Editura Polirom, Iași, 2004) • <em>Piatra lui Sisif sub limba lui Demostene</em> (poezie, Editura Pontica, București, 2005) • <em>ИЛЬ ПЛЁ</em> (poezie, Biblioteca Argeș, Pitești, nr. 12, aprilie, 2006) • <em>Autobiografie</em> (poezie, Biblioteca Stare de Urgență, Chișinău, 2009) • <em>nEUROCHIRURGIE</em> (teatru, Editura Vinea, București, 2010) • <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Poezia)</em> (critică literară, Editura Tracus Arte, București, 2010) • <em>Tiuk! antologie de proză KLU</em> (în colab. cu Alexandru Vakulovski, Biblioteca Revistei la Plic, București–Chișinău, 2010) • <em>Tovarăși de cameră. Student la Chișinău</em> (rockman, Editura Cartea Românească, București, 2011) • <em>Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii</em> (Editura Casa de pariuri literare, București, 2011) • <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Interviuri)</em> (Editura Tracus Arte, București, 2011) • <em>Biblidioteca</em> (Editura Casa de pariuri literare, București, 2012).</p><p>Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate. Traducător din literatura rusă (Vladimir Vîsotski, Bulat Ocudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock ș.a.). Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Soros pentru <em>Nemuritor în păpușoi</em> (1997); Marele Premiu Underground Literar pentru Management Cultural Performant (2001); Premiul Underground „Zona alternativă“ pentru „Biblioteca Tiuk!“ (2002); Premiul pentru Traducere (Tomis, 2009); Premiul „Timpul“ (Chișinău) pentru cartea de critică literară a anului (2010); Premiul de critică la Salonul Internațional de Carte de la Biblioteca Națională din Chișinău (2011) pentru <em>Portret de grup cu generația „optzeci“ (Poezia)</em>; Premiul Interviuri culturale al Salonului Interna­țional de Carte din Chișinău 2012 pentru <em>Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii</em>; Premiul Proză – <em>Noii Barbari</em> pentru <em>Biblidioteca</em> (2012).</p><p>Fondator al revistei web <em>Tiuk! k-avem kef</em> (<a href="http://tiuk.reea.net/" target="_blank">tiuk.reea.net</a>) pe care-o realizează de peste zece ani împreună cu Alexandru Vakulovski, Carmina Vakulovski și Dan Perjovschi. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului <em>TIUK!</em>.</p><p>Blog: <a href="http://vakulovski.livejournal.com/" target="_blank">vakulovski.livejournal.com</a></p>145x20080Broșată
60
978-606-8342-90-0978-606-8342-91-7N/AN/AConfidența unui loserMoraru, Anatolredactor Cristina Ștefan; coolecție coord. de Dumitru CruduFalanga basarabeanăProză16.51octombrie 2013<p><em>Confidența unui loser</em> e o altă cronică existențială a orașului provincial și, îndeosebi, o scanare a lumii campusului cu tipologiile și situațiile ei reale. Factologia volumului mai conține și alte realități întâmplate în țara dintre râuri. Implicarea biograficului în șantierul textului e frecventă. Personajele trăiesc, sub măștile ironiei și ale ludicului, drame existențiale complexe.</p><p><strong>Anatol Moraru</strong> s-a născut în anul 1958, în satul Scumpia, raionul Fălești, Republica Moldova. În anul 1984, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat „Alecu Russo“ din Bălți. Din 1989 e titular al Catedrei de Literatură română și universală a Universității respective. Din 2004 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, iar din 2012 – membru al Uniunii Scriitorilor din România.</p><p>A publicat: volumul de nuvele <em>Nou tratat de igienă</em>, Chișinău, Editura Gunivas, 2002 (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru debut, 2003; Premiul Fundației Culturale Române pentru debut, premiul Salonului Internațional de Carte din Chișinău); romanul <em>Turnătorul de medalii</em>, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2008; volumul de povestiri <em>Nu mă tentează</em>, Chișinău, Editura Cartier, 2011 (Premiul Salonului Internațional de Carte din Chișinău, 2012).</p><p>În anul 2010 i-a apărut cartea didactică <em>Ion Druță. Opera epică și dramatică</em>, Chișinău, Editura Arc. Este prezent în culegeri și antologii. Stagii în România, Ungaria, SUA.</p>110x180132Broșată
61
978-606-8342-92-4978-606-8342-93-1N/AN/ABluesDiaconu, GeluPrezentPoezie13.76decembrie 2013<p>blues este când ascult<br /><em>the fletcher memorial home</em><br /><em>the gunners dream</em><br />sau când Roger Waters spune<br /><em>for the first time today</em><br /><em>I feel it’s really over</em></p><p><strong>Gelu Diaconu</strong></p><p>născut într-o luni, pe 26 noiembrie 1962</p><p> a absolvit un amărât de liceu industrial</p><p> încercări literare încă din adolescență</p><p> din 1986 a luat pauză de la literatură timp de 20 de ani</p><p> debut editorial în 2006, la 44 de ani, cu romanul <em>Fabian</em> (Editura Marineasa)</p><p> debut în poezie cu volumul <em>Antipoeme</em> (2008, Editura Vinea)</p><p> al doilea volum de poezie<em> Resurse interioare</em> (2012, Editura Marineasa)</p><p> premii a primit doar în școala generală (unul cu „coroniță“)</p><p> trăiește în București și se consolează cu muzica lui Roger Waters</p><p> lucrează la ziarul <a href="http://www.ziarulring.ro/" target="_blank"><em>ring</em></a>.</p>145x20066Broșată
62
978-606-8342-99-3978-606-8342-98-6N/AN/AReturn to InnocenceBotnaru, Virgilpostfață de Anatol Moraru; coolecție coord. de Dumitru CruduFalanga basarabeanăPoezie13.76martie 2014<p>„Poemele lui Virgil Botnaru au una dintre cele mai rare calități regăsibile la un debutant: anume polifonia. Deși <em>arată</em> numaidecât recognoscibil, ele <em>sună</em> diferit de la o secțiune la alta a cărții; se vede, vreau să spun, că-s produse de un același spirit și o aceeași <em>energeia</em>, însă sunetul lor e mereu altul. Uneori, ele par contaminate de un misticism aproape pios, ca-n poemul (aproape un <em>haiku</em>) în care poetul trece dimineața devreme pe lângă catedrală și găsește că Dumnezeu doarme; pentru ca după câteva pagini să găsești o strigătură licențioasă de două versuri, deșucheată dar simpatică; iar, după alte câteva pagini, poemele devin documente ale unei melancolii virile, alcoolizate & depresive. E limpede, pentru mine, că Virgil Botnaru e un poet, al cărui instrument acoperă câteva octave bune; și că știe, de la bun început, cum să și-l exploateze. E, adică, un poet despre care știu sigur că voi mai vorbi – cu încredere & apreciere.“ – Radu Vancu</p><p><strong>Virgil Botnaru</strong> s‑a născut la 8 august 1988, în Sângerei.</p><p>Absolvent al Facultății de Litere a Universității de Stat „Alecu Russo“ din Bălți, cu o teză despre efectele esteticii urâtului în poezia românească din Basarabia de după 1990.</p><p>În prezent, doctorand la aceeași facultate.</p><p>Membru al cenaclului <em>Kontur</em>.</p><p>Participant la 2 ateliere de creative writing.</p>145x20056Broșată
63
978-606-8342-97-9978-606-8342-95-5N/AN/APovestiri de pe Calea MoșilorPopescu, Adinaredactor Cristina Ștefan; copertă de Stela LieMinutarProză22.94martie 2014<p>„<em>Povestiri de pe Calea Moșilor</em> este prima mea carte de proză scurtă pentru adulți, deși cred că și pentru copiii de la 12 ani în sus ar putea fi o lectură simpatică și pe undeva utilă. În fond, este vorba despre copilărie, copilăria mea și implicit a generației mele care s-a întâmplat undeva la granița dintre două regimuri, cel comunist și cel capitalist «de tranziție» al anilor ‘90. Mi se pare un noroc faptul că «am prins» ultimii ani de dictatură, că am fost comandantă de detașament și am colectat frunze de dud pentru viermii de mătase, deși recunosc că o parte din angoasele și complexele mele de acum își au rădăcini în vremurile de atunci. În carte veți citi despre viața și întâmplările mărunte de pe o stradă aparent banală care s-a schimbat, s-a transformat sub ochii mei, pe măsură ce creșteam. O stradă care încă reprezintă mica mea lume. Locurile din carte există și în realitate – intersecția de la Eminescu, strada școlii și biserica Silvestru, magazinul Bucur Obor, străduțele «din spate» care pe atunci nu-mi inspirau încredere pentru că n-aveau blocuri și termoficare. Doar duzii au fost tăiați, din motive misterioase, inexplicabile. Iar cartea este scrisă din perspectiva copilului de atunci, într-un moment în care simțeam că dacă nu mă întorc în timpul acela și nu recuperez o parte din el, n-o să mai pot continua cu toată maturitatea asta câteodată apăsătoare și frustrantă.“ – Adina Popescu</p><p><strong>Adina Popescu</strong> s-a născut la 10 septembrie 1978, în București. A început să publice de la 17 ani, mai întâi la revista <em>22</em>, apoi la <em>Dilema</em>, remarcându-se prin reportajele ei narative și prin poveștile la granița cu ficțiunea.</p><p>Articolele ei au câștigat numeroase distincții, printre care Premiul agențiilor ONU pentru mass-media sau Marele Premiu la secțiunea Cultură a concursului „Tânărul Jurnalist al Anului – 2006“.</p><p>A publicat cărți pentru copii – <em>Doar un zbor în jurul lumii</em>, <em>Miriapodul hoinar și alte povești</em>, <em>Mari po-vești românești pe înțelesul celor mici</em>, <em>Aventurile lui Doxi în benzi desenate</em>, în colaborare cu Alexandru Ciubotariu. Este autoarea <em>Manualul de șpagă</em>, din cadrul campaniei „Nu da șpagă“.</p><p>În prezent, Adina Popescu este jurnalistă la <em>Dilema veche</em>, face filme documentare și îi place să descopere oameni și locuri pe care să-i ficționalizeze (sau nu).</p>110x180248Broșată
64
978-606-8628-04-2978-606-8628-05-9N/AN/Afoarte foarte aproapeGeacăr, GeorgePrezentPoezie13.76aprilie 2014<p>„E poate ciudat să spun despre o carte ca asta că e o plăcere, dar e o plăcere. E cu boala și da, e cu moartea, și nu-ți vine s-o citești până când începi s-o citești și încep să te prindă sarcasmele, luciditatea, melancolia tăioasă, simțul luptei și profesionismul poetului; iadul organelor i-a ascuțit lui Geacăr instinctele și toată energia i s-a strâns în minte ca un pumn care lovește, și nu numai să se apere, să atace.</p><p>Din fericire, cartea e nu numai iad, e și revenirea printre cei vii; doar că ei n-au nicio idee ce înseamnă să trăiești: «cafeaua de dimineață/ după atâta timp/ e ca solveig» (<em>peer gynt</em>).“ – Dan Sociu</p><p><strong>George Geacăr</strong> s-a născut la 3 februarie 1953 în satul Produlești, Dâmbovița.</p><p>A absolvit Facultatea de limba și literatura română din București, locuiește în Târgoviște și este profesor la școala Răzvad.</p><p>A frecventat cenaclurile <em>Amfiteatru</em> și <em>numele poetului</em>. A citit în cenaclul Euridice. A condus Cenaclul din Târgoviște.</p><p>Publică texte literare pe <a href="http://clubliterar.com/" target="_blank">clubliterar.com</a> (pe care l-a administrat între 2007-2009).</p><p>A debutat în <em>Amfiteatru</em> și <em>Luceafărul</em>, în ianuarie 1979.</p><p><strong>Cărți publicate:</strong> <em>întâmplări cu creierul meu</em>, poeme, editura Cartea Românească, 1997 (premiul de debut în poezie al Asociației Scriitorilor din București); <em>concert pentru coarde vocale și nervi</em>, poeme, editura Cartea Românească, București, 2002; <em>Marin Preda și mitul omului nou</em>, eseu critic, editura Cartea Românească, 2004; <em>eu. zise el</em>, poeme, editura Vinea, 2005; <em>zoom. gaura de vierme</em>, poezie, editura Casa de Pariuri Literare, 2013; <em>foarte foarte aproape</em>, poezie, editura Casa de Pariuri Literare, 2014.</p>145x20072Broșată
65
978-606-8628-06-6978-606-8628-07-3N/AN/AOameni de treabăBurcescu, Mugurredactor Florența Simion; corectură Cristina ȘtefanPrezentProză22.94aprilie 2014<p>La momentul rememorării i se păru că, de fapt, ziua aceea a avut ceva straniu; prea multe contraste, o prea bizară combinație cromatică, o vară ca în tablourile <em>trompe l’œil</em>, cu frig și soare, amestec inextricabil de agonie și plenitudine. O lumină solară parcă vomată de viscerele unui canceros, un galben-delir metamorfozându-se în crepuscul sângerând, deși atunci nu avusese absolut deloc această senzație.</p><p>Gândindu-se să scrie ce i s-a întâmplat (în fapt, ce li s-a întâmplat), după ce ieșise pe poarta scrâșnită a penitenciarului, fusese convins că, dacă ar fi nevoie, ar lua-o de la capăt. El rămăsese uluit de această imprevizibilă metamorfoză, chinuindu-se zile în șir și neștiind cum să înceapă: să descrie ce simțea atunci sau ce simte acum despre atunci: să împrumute faptelor de atunci logica de acum sau să lase în voia hazardului transcrierea acelui șir neverosimil de coincidențe, accidente și violențe, sperând ca semnificațiile lor să se dezvăluie de la sine.</p><p>Se simțise însă brusc dezarmat: cum să explice, chiar și acum, că doi oameni care în viața lor nu supăraseră pe nimeni, care aveau oroare până și de actul – normal – de a se apăra în fața unei agresiuni, nicicum să o mai și provoace, fuseseră în stare să ucidă fără dureroase deliberări interioare sau, mai ales, fără nicio remușcare?</p><p><strong>Mugur Burcescu</strong> este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Ion Maiorescu“ din orașul Giurgiu de peste 25 de ani. De-a lungul carierei sale a publicat mai multe articole literare, precum și lucrări de gramatică și, pasionat fiind de tot ceea ce înseamnă domeniul literar, a pregătit numeroși elevi pentru Olimpiadele Naționale de Limba și Literatura Română, obținând rezultate bune.</p><p>Romanul de față este rezultatul unei munci de 20 de ani, deoarece, perfecționist și extrem de critic la adresa sa, autorul a dorit să dea naștere unei opere complexe.</p><p>Pentru toți cei care îl cunosc, Mugur Burcescu este un paradox, un om a cărui inteligență nu îl împiedică să poată rezona cu oameni din toate categoriile și să se facă înțeles de oricine. Are darul extrem de rar de a putea explica lucrurile complicate oricui și cu mult umor. Are o sinceritate debordantă și multă imaginație, producând impresii foarte puternice asupra oamenilor pe care îi cunoaște.</p>130x200326Hardcover
66
978-606-8628-16-5978-606-8628-19-6N/AN/AEnșpe mii de diminețiBădica, DianaOpera primaPoezie13.76mai 2014<p>„eu râd ca să nu gândesc,<br />tu râzi de mutrele mele,<br />de lustra din tavan,<br />de piciorul mesei.<br />sunt atât de mică sub tine<br />încât nu mă vede nimeni de pe marte.<br />dacă big brother trăiește,<br />pe tine te observă primul.“</p><p><strong>Diana Maria Bădica</strong> s-a născut la 8 august 1985 în Slatina. A absolvit facultățile de Psihologie și Științele educației și Sociologie și Asistență socială din cadrul Universității București. A început masteratul la Sociologie și l-a terminat la Universite de Bourgogné. La doctorat a renunțat în ultimul an. Lucrează într-o multinațională și nu o deranjează procedurile. A urmat primul curs de creative writing ținut de Marius Chivu și Florin Iaru (<em>Revista de povestiri</em>), iar de poezie și-a amintit la cursurile lui Răzvan Țupa (<em>AdLitera</em>). A debutat în volumul colectiv <em>Moș Crăciun&co</em>, Editura Art (2012). A publicat în <em>Observator cultural</em> și <em>Dilema veche</em>. Cel mai mult în viață îi place să citească și să meargă la cinema.</p>145x20072Broșată
67
978-606-8342-94-8978-606-8628-01-1N/AN/ASimfonia animalierăNiculescu, Veronica D.ilustrații interior și copertă de Anca SmărăndacheMinutarProză13.76iunie 2014<p>„Se opintea în Parcul Sub Arini o cârtiță să iasă la lumină. Traversam Trinkbachul călcând atentă pe un buștean, mă oprisem, văzusem iarba mișcându-se pe mal. Am crezut întâi că-i o șopârlă. Ce încântată am fost să înțeleg că, de fapt, de dedesubt se opintea sobolul! Îi tot dădea cu umărul în ușa de pământ, buf-buf aici, buf-buf un pic mai încolo, se ridica și se bomba covorul de pământ și iarbă, un mic vulcan uluitor de frumos.</p><p>Stau și tot stau la fereastră, mi-au înflorit bobocii de crăiță, și mă tot opintesc în afară, împing în aer cu privirea, împung după-amiezele cu umerii, cu fruntea și cu tot trupul meu pământiu și știu că, dacă deodată mi s-ar crăpa în fața ochilor fanta de lumină, aș tuli-o înapoi cât m-ar ține tălpile și, gâfâind, cu palmele apăsate ca niște pleoape de plumb, m-aș trânti înapoi în fotoliul meu de argilă. Fiindcă am exact ce-am căutat și mă tem încă și mai rău ca-nainte de soarele de-afară. Orice ieșire din singurătate mi se pare un efort, o corvoadă, orice vorbă rostită sună, în cele din urmă, ca un eșec.</p><p>Sobolii parcă mai știau și să înoate, și parcă tot clefăiau la râme suculente cu poftă – sunt delicii destule și dincoace de malul înverzit, e de ajuns doar să știi că ieșirea (dacă e să-i zicem așa) este acolo, și că are sens să te opintești și să te zbați de dincolo de ea doar ca să ai de unde te întoarce la tine.</p><p>Poate că despre asta este <em>Simfonia animalieră</em>, un microroman cu un arici, un hârciog și un sobol.“ – Veronica D. Niculescu, <em>Un fel de argument</em>.</p><p><strong>Veronica D. Niculescu</strong> (n. 4 mai 1968, Pitești) a debutat în 2004 cu volumul de proză scurtă <em>Adeb</em>, Editura Limes (Premiul de Debut al USR Sibiu; ediția a II-a, 2005, Editura LiterNet). În 2008 a publicat volumul de proză <em>Orchestra portocalie</em>, Editura Cartea Românească, iar în 2009, <em>Basmul Prințesei Repede-Repede</em>, Editura Polirom (în colaborare cu poetul Emil Brumaru). Volumul de povestiri <em>Roșu, roșu, catifea</em> a apărut în 2012 la Casa de Pariuri Literare (nominalizare la Premiile Radio România Cultural; nominalizare la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași“; premiul revistei <em>Tiuk! </em> pentru proză scurtă – ScurTiuk; dramatizare în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, 2013). Antologie de autor: <em>Floribunda</em>, povestiri, Editura TipoMoldova, 2012. A câștigat Concursul Național de Scenarii HBO, la TIFF 2010, cu scenari-ul de scurtmetraj <em>Curierul</em>.</p><p>Din opera lui Samuel Beckett a tradus, în premieră în limba română, toată proza scrisă în limba engleză, și anume: proza scurtă cuprinsă în volumul <em>Opere I – Integrala prozei scurte</em> (Nominalizare pentru Cea mai bună traducere la Gala Bun de Tipar 2012); romanele <em>Murphy</em>, <em>Watt</em> și <em>Vis cu femei frumoase și nu prea</em>, alcătuind volumul <em>Opere II</em> (Premiul USR Sibiu pentru traducerile din opera lui Samuel Beckett, 2012). Din Vla-dimir Nabokov a tradus romanele <em>Ochiul</em>, <em>Disperare</em>, <em>Rege, damă, valet</em>, <em>Originalul Lau-rei</em>, <em>Darul</em>, <em>Foc palid</em> și o parte dintre <em>Povestiri</em>. De asemenea, a tradus romane de Don De-Lillo, Siri Hustvedt și Eowyn Ivey. Toate traducerile, în premieră în limba română, au apărut la Editura Polirom.</p><p>Prezențe în antologii: <em>Proza.ro</em>, Editura Paralela 45, 2006; <em>Sibiu/Hermannstadt în scrisori sentimentale</em>, Editura Imago, 2007; <em>Cele 4 dimensiuni ale feminității românești</em>, Editura Neverland, 2010; <em>Eternități de o clipă. Prozatori sibieni</em>, Edi-tura InfoArt Media, 2010; <em>Kikinda Short 06</em>, antologie internațională de proză scurtă, Serbia, 2012; <em>Antologia pieselor prezentate în secțiunea „Spectacole-lectură“ – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu</em>, 2013; <em>Scräpliv</em>, antologie de nuvele românești, Editura 2244/Bonnier, Suedia, 2013; <em>10+, Antologie de proză Tiuk!</em>, Editura Tracus Arte, 2013; <em>Best of – proza scurtă a anilor 2000</em>, Editura Polirom, 2013.</p><p>În septembrie 2012, a beneficiat de programul Writers in Residence, fiind găzduită la House of Čolović, în Mala Vrbica, Kragujevac, la invitația Ministerului Culturii din Serbia și a Bibliotecii „Vuk Karadzic“ din Kragujevac. Volumul <em>Simfonia animalieră</em> a fost încheiat în cadrul acestei rezidențe.</p>121x12178Broșată
68
978-606-8342-70-2978-606-8342-71-9N/AN/ADincolo de frontiere. OpereStoica, Sorintabel cronologic de Cosmin Manolache; cu un studiu introductiv de Cosmin Ciotloș; postfață de Marius Chivu; ilustrații de Laurențiu MidvichiReedităriOpere45.87februarie 2015<h3>O limbă comună</h3><p>În scurt timp, la Casa de Pariuri Literare va apărea o carte din toate punctele de vedere remarcabilă. Este vorba despre <em>Operele</em> lui Sorin Stoica, probabil cel mai înzestrat prozator realist al tinerei generații. Trebuie spus că, deși dispărut mult prea devreme, înainte de a împlini treizeci de ani, Sorin Stoica a scris și a publicat relativ mult. (Fără a fi, cumva, prin asta, industrios). Spre surpriza tuturor, inclusiv a editorilor, volumul acesta, conținând numai literatura (adică nu și cercetările academice adiacente, din sfera antropologiei culturale) se apropie, cantitativ, de o mie de pagini. Povestiri, romane, publicistică, jurnal, corespondență (electronică), note disparate (extrase din cele câteva agende). Singura excepție o reprezintă, aici, prezența disertației de masterat, realizată sub îndrumarea profesorilor Șerban Anghelescu și Vintilă Mihăilescu. Excepție doar parțială, căci tema e mult prea pasionantă pentru ca lucrarea să fie tratată ca o simplă formalitate universitară. Spun doar că se numește <em>Mitul poetului bețiv</em>, că e foarte bine informată și sub raport teoretic, și în ceea ce privește exemplele, și că ultimul capitol vizează nici mai mult, nici mai puțin decât „conflictul optzecisto-fracturist dintr-o perspectivă ritual simbolică“.</p><p>S-a înțeles deja, cred, că sunt destul de bine informat în legătură cu amănuntele de ordin tehnic ale acestei ediții. Întâmplarea face să fiu prefațatorul ei. Acesta este motivul obiectiv pentru care am ales să scriu acum, cu puțin înainte de apariție, un fel de avancronică, și nu, eventual, după, o cronică redundantă și, chiar de aceea, moralmente discutabilă. Am însă, și o serie de alte justificări, profund subiective, dar nicidecum mai puțin hotărâtoare.</p><p>Întâi de toate, eu unul nu l-am cunoscut niciodată, față-n față, pe Sorin Stoica. Mai mult decât atât, n-am avut ocazia să scriu despre el atâta timp cât trăia. Poate că, profesional vorbind, e mai bine așa. Cert e că după ce l-am citit aproape în întregime, am resimțit absența aceasta aproape ca pe o frustrare. Căci, să nu ne ascundem după deget, atunci când iubim cu adevărat un scriitor, toți (adică până și criticii) vrem să-l întâlnim, fie și accidental, fie și numai pentru câteva minute. Iar atunci când ținem la o carte, toți (adică în special criticii) simțim nevoia să ne pronunțăm public în legătură cu ea.</p><p>În altă ordine de idei, mărturisesc că, în general, îmi displace felul în care este administrată postum imaginea autorilor dispăruți. Mai ales când aceștia sunt tineri. (Și din nefericire, ultima generație numără deja câteva asemenea cazuri tragice). Iertat să-mi fie cinismul, dar am văzut instrumentându-se, nu o dată, veritabile dramolete de prost gust, menite să lezeze de fapt memoria respectivului tânăr scriitor. Discuția critică asupra valorii e sistematic neglijată în favoarea unor discursuri liricoide și festiviste, de un romantism provincial, ai căror mandatari sunt de obicei amicii și familia. Or, așa ieșim cu totul din spațiul literaturii. Și chiar din acela al bunului simț.</p><p>În cazul de față, spuneam, lucrurile stau cu totul diferit. Mi s-a părut de la început admirabilă decența cu care prietenii (Cosmin Manolache, Călin Torsan sau, dintre critici, Marius Chivu) au găsit de cuviință să vorbească, postum, despre scriitorul Sorin Stoica. O decență, dacă stăm să ne gândim, foarte eficace, din moment ce a avut, printre rezultate, chiar realizarea acestei ediții. Adunarea materialelor, selecția și transcrierea lor, verificarea, sunt, de bună seamă, activități angajante, care pretind tăcere și efort. Nimic altceva. Aproape jumătate din cuprinsul prezentului volum conține texte dacă nu inedite (cum e cazul amintitei disertații sau al anumitor însemnări din agende), măcar inaccesibile publicului (o rubrică la un cotidian din Câmpina).</p><p>La aceasta din urmă aș vrea să mă refer în continuare. Începută în 1999, pe când Sorin Stoica avea doar 21 de ani, colaborarea la ziarul <em>Partener</em> e unul din cele mai consecvente (și mai discrete totodată) proiecte ale lui Sorin Stoica. Un total de patru sute de articole din care se detașează o rubrică, <em>Oameni de bine</em>, revitalizând bonom și ironic o sintagmă a anilor nouăzeci. E vorba de o suită de portrete ale unor personalități demne de admirația autorului (admirație reală și, de aceea, nu o dată, contondentă, mergând până la expresia frustă a dezamăgirii). Mircea Cărtărescu, Cristian Tudor Popescu, Horia Bernea, Ioan Chirilă, Bregović, Ovidiu Verdeș, Mircea Nedelciu, Radu Cosașu, Jim Morrison, Tarantino, Zidane, Lucian Pintilie, Geo Bogza, J.D. Salinger, Tudor Octavian, Valeriu Sterian, Gheorghe Iova, Emir Kusturica, Marin Preda, Mircea Lucescu, Ștefan Bănulescu, Dan Lungu, Caragiale, Nikita Mihalkov, Irina Nicolau, Nicolae Manolescu, Leonard Cohen și alții. Ultimul pe listă, nu din întâmplare, Alexandru Monciu-Sudinsky.</p><p>Destui dintre aceștia sunt judecați sever, în numai câteva fraze iuți. Atitudinea e înșelătoare, dar se poate lesne explica. Având oroare de tonul lingușitor, Sorin Stoica preferă să treacă drept rudimentar („mitocan“, spune el, dacă nu greșesc) decât să se murdărească în cleiul stilistic al falselor elogii. Autenticitatea, de la care colegii săi de generație se revendică zgomotos și nu întotdeauna autentic, îl caracterizează pe autorul <em>Limbii comune</em> în mod aproape natural. El nu poate scrie altfel decât așa, sincer. Cu fraze scurte și apucând zdravăn realul imediat. Nu acceptă alte registre, pentru că nu le poate mima. Detestă organic melodrama. Are, în acest sens, câțiva maeștri (dintre cei enumerați mai sus), dar un singur profesor esențial, un singur <em>sensei</em>. Nae Stabiliment, unchiul din Bușteni (Radu Conciu, pe numele din buletin), un personaj în carne și oase, înzestrat, pare-se, cu un inegalabil simț al narațiunii.</p><p>Dincolo de caracterul lor, cum spuneam, aproape inedit, aceste portrete mai dezvăluie, în scrisul lui Sorin Stoica o zonă până acum neexplorată. Ele sunt, în fond, niște exerciții de digitație pentru proză de mai largă respirație. Câteva dintre ele s-au topit, în întregime sau în parte, în substanța romanului <em>O limbă comună</em>. Curios lucru, cum percepea Sorin Stoica tranziția dintr-un gen în altul. Concepute pentru un public foarte restrâns, medalioanele acestea nu păreau să aibă, pentru el, statut de articole în toată puterea cuvântului. Nu țineau, adică, de presă. Mai degrabă, le vedea funcționând ca literatură. (Dovadă cât de mulți scriitori apar pe lista lui). Le exersa acolo în tot adevărul lor, pentru ca apoi, să le modifice foarte puțin și să le introducă în materia unei cărți de proză. Nu e nimic reprobabil în asta. Preluările vizează anumite blocuri de text, anumite paragrafe cărora, probabil, Sorin Stoica le căuta acustica perfectă. Dicția. Formularea exactă. Adică tocmai acea <em>limbă comună</em>. La finețea auditivă a prozatorului au făcut referire toți criticii. Senzația e că Sorin Stoica prinde (acesta e cuvântul cel mai potrivit) ritmul și ticurile vorbitorilor de azi și le transcrie savuros. Fără infatuare parodică și, evident, fără intenții fastidios pedagogice. Scrie, de pildă, exclusiv <em>io</em> (în loc de <em>eu</em>) pentru că, e convins, așa se pronunță de fapt. Acesta e uzul. Și, sincer vorbind, cam are, și de data aceasta, dreptate.</p><p>Nu e nimic omagial în ideea publicării acestei ediții. Doar o strict (dar strict) necesară restituire.</p><p style="float:right">Cosmin Ciotloș, <em><a href="http://www.romlit.ro/" target="_blank">România literară</a></em>, 14 noiembrie 2012</p><h2>Notă bio-bibliografică</h2><p><strong>27 iulie 1978</strong> se naște Sorin Ion Stoica în localitatea Bănești, jud. Prahova.</p><p>La câteva luni de la naștere este diagnosticat cu probleme de auz care se vor menține tot timpul vieții, necesitând în câteva rânduri spitalizarea – aceste experiențe își vor găsi ecou în romanul <em>O limbă comună</em>.</p><p><strong>1988-1992</strong></p><p>Urmează școala generală din Bănești, unde părinții săi sunt profesori: mama, Georgeta Stoica, profesoară de limba și literatura română și de limba franceză; tatăl, Pascu Stoica – profesor de educație fizică. Preocupările se leagă de lumea fotbalului. Își dorește să devină crainic sportiv.</p><p><strong>1992-1996</strong></p><p>Absolvă Liceul Teoretic „Nicolae Grigorescu“ din Câmpina. Practică cu pasiune handbalul și șahul și este campion al orașului Câmpina la tenis de masă. Își dorește să înființeze o formație rock în care să cânte la chitară. Viața de liceu și colegii îi vor fi sursă de inspirație pentru romanul <em>Dincolo de frontiere</em>. Merge pe munți, fascinat de zvonurile potrivit cărora în Bucegi ar exista o zonă energetică excepțională. După un an de pregătire, în cursul clasei a XI-a, pentru a da examen la Facultatea de Drept, merge la Olimpiada de limba și literatura română, în clasa a XII-a, unde obține un premiu special pentru originalitate și creativitate. Ca urmare a acestui rezultat, se decide să susțină examen la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării.</p><p>Petrece weekenduri și vacanțe la Bușteni, la bunicii din partea mamei, unde întâlnește personaje interesante care îi vor fi surse ale multor povești și stiluri de oralitate pentru prozele pe care le va scrie. Printre acestea, unchiul său, Radu Conciu, alias Nae Stabiliment.</p><p><strong>1996-2000</strong></p><p>Urmează cursurile Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării în cadrul Universității din București și o „postuniversitară psihopedagogică“ în cadrul Facultății de Psihologie, Pedagogie și Asistență Socială. Își susține teza de licență cu o lucrare despre reportajul românesc.</p><p>În București, în primul an locuiește în zona Politehnicii, apoi, până în 2005, în cartierul Militari, zona Gorjului.</p><p><strong>1999</strong></p><p>Începe să colaboreze cu revista <em>Partener</em> din Câmpina, unde va semna texte la rubricile <em>Reportaj</em>, <em>Opinia</em>, <em>Oameni de bine </em>și <em>Aberații de bun-simț</em>. Colaborează la <em>Formula As</em>.</p><p><strong>2000</strong></p><p>Debutează cu <em>Povestiri cu înjurături</em> la Editura Paralela 45, în colecția <em>Debut</em>, volum pe care în parte și-l autofinanțează și pentru care primește sprijinul financiar al Sandei Maria Mocuța (Fundația „Speranța copiilor“), al părintelui Mihai Militaru, al lui Daniel Nedelcu (Anacom 99 SRL), al lui Viorel Braco (PIS SRL) și al lui Cătălin Brișcariu. Autorul îi datorează debutul scriitorului Sorin Preda, care i-a fost profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Cartea este receptată negativ în comuna natală, unii vecini recunoscându-se în prozele sale. Pornind de la aceste incidente de receptare își va schița un proiect de cercetare pe baza căruia va fi admis mai târziu la masterul de <em>Antropologie culturală și dezvoltare comunitară</em> în cadrul SNSPA.</p><p><strong>2001</strong></p><p>Absolvă un masterat de <em>Comunicare</em> în cadrul FJSC susținând o disertație care studia dispariția narativității.</p><p>Realizează un experiment de creativitate cu copii, preluând „Experimentul Zaica“ al pictorului Dorel Zaica. O parte din poeziile alcătuite în urma experimentului vor fi publicate în <em>Vatra </em>și <em>Partener</em>. Vor apărea integral în volumul <em>Cartea cu euri </em>la Editura Curtea Veche (volum colectiv scris împreună cu Călin Torsan, Cosmin Manolache, Ciprian Voicilă și Roxana Moroșanu).</p><p>Participă la proiectul „Arca lui Noe“ derulat în cadrul Muzeului Țăranului Român și la cursurile ținute de Irina Nicolau și Șerban Anghelescu.</p><p>Devine membru al ASPRO.</p><p><strong>2002</strong></p><p>Devine preparator asociat la catedra de Antropologie Culturală a Facultății de Jurnalism, unde susține până în 2004 seminarii de Structuri Sociale ale Comunicării, Cultură Organizațională, Comunicare Internă și Comunicare Politică.</p><p>Publică volumul <em>Dincolo de frontiere</em> la Editura Paralela 45 în colecția <em>Avanpost</em>, pe care de asemenea și-l autofinanțează și pentru care ține să le mulțumească domnilor Șerban Anghelescu, Gheorghe Crăciun, Radu Conciu și Sorin Preda.</p><p><strong>2003</strong></p><p>Împreună cu profesorul Zoltán Rostás coordonează volumul <em>Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale</em>, care apare la Editura Tritonic.</p><p>Începe să colaboreze la revista <em>Vatra</em>, unde îi apar texte din volumul colectiv <em>Povestiri mici și mijlocii</em> („Sarmaua“, „Ceva frumos“ și „Cei șapte ani de-afară“), și la <em>Dilema</em> („Celule nediferențiate“).</p><p>Este diagnosticat cu neoplasm pulmonar, fiind internat la Spitalul Fundeni.</p><p>În decembrie 2003 se angajează la Muzeul Țăranului Român, pe o perioadă determinată, având postul de cercetător în cadrul secției <em>Programe etnologice și antropologie vizuală</em>.</p><p><strong>2004</strong></p><p>Absolvă un masterat de <em>Antropologie culturală și dezvoltare comunitară</em> în cadrul SNSPA cu o disertație despre <em>Mitul poetului bețiv</em>.</p><p>Publică volumul <em>Povestiri mici și mijlocii </em>(volum colectiv scris împreună cu Călin Torsan, Cosmin Manolache și Ciprian Voicilă) la Editura Curtea Veche. Volumul este lansat de Sorin Preda și Paul Cernat la librăria Cărturești Verona. Are loc și un parastas al cărții la localul Art-point, cu colaci, lumânări și toată recuzita funebră.</p><p>Regizorul Radu Jude îi propune o colaborare pentru un scenariu care să aibă ca punct de plecare romanul <em>Dincolo de frontiere</em>, însă rămân doar discuțiile, tatonările pentru găsirea unui fir dramaturgic.</p><p>În cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării organizează o arhivă de istorie orală conținând interviurile și lucrările realizate de studenți în perioada 1991-2003.</p><p>Participă la protestul împotriva conducerii MȚR și a Ministerului Culturii generat de desființarea sălilor <em>Ferestre </em>și <em>Timp</em> din Muzeul Țăranului Român. Ca urmare a articolelor apărute în presă și scrise împreună cu colegii protestatari, este chemat la Poliție pentru a da explicații despre ceea ce se întâmplă la muzeu, despre motivele protestelor etc.</p><p>Începe să colaboreze cu revista <em>Cultura</em>, la rubrica <em>Barca lui Noe</em>, girată de Cătălin D. Constantin. În urma publicării unui text în care este spusă din mai multe perspective povestea unei troițe din Burluși, aflată în colecțiile Muzeului Țăranului Român și expusă în sala <em>Puterea crucii</em>, stârnește dezaprobarea unora dintre muzeografi și a conducerii MȚR. Textul respectiv va apărea postum în <em>Aberații de bun-simț</em> la Editura Polirom.</p><p>Proiectează o istorie orală a Muzeului Țăranului Român pentru care începe să ia interviuri, gândind-o și ca filon pentru un roman pe care l-ar vrea publicat în 2006.</p><p>Participă cu texte la expoziția <em>Lucruri mici și mijlocii </em>(2-23 decembrie), galeria Sabina &amp; Jean Negulescu, alături de Ruxandra Grigorescu, Monica Pădureț, Lila Passima, Călin Torsan, Cosmin Manolache și Ciprian Voicilă.</p><p><strong>2005</strong></p><p>Începe să țină rubrica <em>Liberul arbitru</em> a săptămânalului <em>Suplimentul de Cultură</em>, unde schițează portrete expresive ale personajelor din lumea fotbalului.</p><p>Publică romanul <em>O limbă comună</em> la Editura Polirom, în colecția EGO<em>. </em>PROZĂ. În 18 aprilie la <em>Green Hours</em> are loc o lansare comună împreună cu volumele <em>Degete mici</em> de Filip Florian, <em>Blazare</em> de Petre Barbu și <em>Scurta și plictisitoarea viață a lui Kjus</em> de Silviu Gherman.</p><p>Aflând-se la Bănești în concediu medical pe o perioadă nedeterminată, din 28 mai 2005 începe să țină corespondență (cu Ana Boiangiu, Emil Brumaru, Marius Caraman, Paul Cernat, Gabriela Leonida, Aurora Liiceanu, Cosmin Manolache, Judit Miklos, Antonio Momoc, Ioana Popescu, Iulia Popovici, Speranța Rădulescu, Zoltán Rostás, Călin Torsan, George Turliu, Tudor Vlădescu, Ciprian Voicilă), care va deveni volumul <em>Jurnal</em> ce va fi publicat la Editura Polirom în 2006.</p><p>Împreună cu Călin Torsan, Cosmin Manolache și Ciprian Voicilă proiectează o carte despre fotbal.</p><p>Publică volumul <em>Televizorul în micul infern – volum de etnografie mass-media </em>la Editura Tritonic, coordonat împreună cu profesorul Zoltán Rostás.</p><p>Publică volumul <em>Cartea cu euri</em>la Editura Curtea Veche, al cărei coautor este împreună cu Călin Torsan, Cosmin Manolache, Ciprian Voicilă și Roxana Moroșanu.</p><p>În luna noiembrie, regizorul Gabriel Achim filmează la Bănești documentarul <em>Sorin Stoica. A Writer’s Will</em> (alb-negru / 17’28’’) care va fi proiectat la <em>Poeticile Cotidianului</em> (Club A), <em>StudFest</em> – Timișoara, <em>Dakino 16. Festivalul internațional de Film al Bucureștiului</em> (Cinema Scala), <em>Periferia Culturală Europeană</em> – Petrila, Clubul Țăranului (lansarea volumului <em>Aberații de bun-simț</em>), <em>Rumänische Kulturwoche</em> – Veränderbar Dresden,<em> Atelierul imaginilor</em> – Institutul Francez din București.</p><p><strong>2006</strong></p><p>Pe data de 6 ianuarie 2006 se stinge din viață Sorin Stoica. Lasă părinților o listă cu volumele finalizate asupra cărora își dă acordul să fie publicate.</p><p>În luna martie, apare volumul <em>Jurnal</em> la Editura Polirom, în colecția EGO<em>-</em>GRAFII.</p><p>Apar volumele <em>Tur-retur (vol. I). Convorbiri despre munca în străinătate </em>și <em>Tur-retur (vol. <em>II</em>). Alte convorbiri despre munca în străinătate</em> la Editura Curtea Veche, colecția <em>Actual</em>, coordonate împreună cu Zoltán Rostás.</p><p>Volumul <em>O limbă comună</em> este selecționat în lotul romanelor concurente pentru <em>Eastern European Literature Award</em>.</p><p>Apare volumul <em>Între patrii</em> la Editura Polirom, varianta în limba română a volumului cuprinzând numerele 8 și 9 / 2004 – <em>Entre patries / Between Homelands</em> – ale revistei <em>Martor</em> (revista de antropologie a Muzeului Țăranului Român, care conține un interviu realizat de Sorin Stoica și Mirela Florian cu Juan Carlos Negretti.</p><p>În ziua de 19 decembrie Academia Română acordă ex-aequo premiul „Ion Creangă“ la categoria proză pe anul 2005 Florinei Ilis și lui Sorin Stoica pentru <em>Cruciada copiilor</em>, respectiv <em>O limbă comună</em>. Pe diploma înmânată părinților este scris: „Premiul „Ion Creangă“ se acordă domnului <em>Ștefan </em>Stoica pentru lucrarea <em>O limbă comună</em>.“</p><p><strong>2007</strong></p><p>Apare postum volumul <em>Aberații de bun-simț</em> la Editura Polirom, în colecția EGO. PROZĂ.</p><p>Este menționat în <em>Dicționarul general al literaturii române </em>coordonat de Eugen Simion (Șerban Axinte, DGLR, S / T, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, pp. 462-463).</p><p>Apare ediția a II-a revizuită a volumului <em>Povestiri mici și mijlocii</em> (volum colectiv scris împreună cu Călin Torsan, Cosmin Manolache și Ciprian Voicilă) la Editura Curtea Veche.</p><p>Apare antologia <em>Cartea cu bunici</em> (coordonator Marius Chivu) la Editura Humanitas, unde este prezent cu textul <em>Bunici neidentificați</em>, inclus ulterior și în volumul <em>Aberații de bun-simț</em> ce va apărea postum. <em>Cartea cu bunici</em> îi este dedicată.</p><p><strong>2008</strong></p><p>Apare volumul <em>Jurnal de cămin</em> la Editura Curtea Veche, colecția <em>Actual</em>, coordonat împreună cu Zoltán Rostás.</p><p><strong>2010</em></p><p>Bibliotecii din Bănești îi este schimbat numele din „Simion Stolnicul“ în „Sorin Stoica“. Primarul comunei natale a scriitorului amplasează cu această ocazie la intrările în comuna Bănești panouri cu inscripția „Satul lui Sorin Stoica“.</p><p>Fragmentul <em>Nervi</em> din volumul <em>O limbă comună</em> apare în <em>Nabokov u Brašovu: antologija rumunjske postrevolucionarne kratke priče: (1989-2009)</em>, Editura Meandar Media, Zagreb (ediție pregătită și tradusă de Marina Gessner, Luca-Ioan Frana și Ivana Olujić, cu o prefață de Paul Cernat).</p><p><strong>2012</strong></p><p>La data de 4 mai se lansează filmul <em>Visul lui Adalbert</em> (r: Gabriel Achim) pe care regizorul i-l dedică.</p>130x2001178Hardcover
69
978-606-8628-02-8978-606-8628-03-5N/AN/ABătrânețea ucenicului alchimistSoviany, OctavianN/AN/AN/AN/AN/ABroșată
70
978-606-8628-00-4978-606-8628-09-7N/AN/A
71
978-606-8628-08-0978-606-8628-11-0N/AN/A
72
978-606-8628-10-3978-606-8628-13-4N/AN/A
73
978-606-8628-12-7978-606-8628-15-8N/AN/A
74
978-606-8628-14-1978-606-8628-17-2N/AN/A
75
978-606-8628-18-9N/AN/AN/A
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
Loading...
Main menu