PATOLOGIA APARATULUI LACRIMAL

Curs 2011

Generalităţi

• Aparatul lacrimal, format din glandele şi căile lacrimale, are rolul de a produce, repartiza şi drena lacrimile, asigurînd, împreună cu sistemul palpebral, protecţia corneei.
• Filmul lacrimal precornean:

- ecran protector între epiteliul corneo-conjunctival şi mediul extern

- asigură nutriţia şi apărarea corneei contra agresiunilor traumatice şi infecţioase.

• Glanda lacrimală principală :

- situată în unghiul supero-extern al orbitei

- adapostită în foseta lacrimală a osului frontal

- situată între m. ridicator al pleoapei sup si m. drept extern

- culoare roz-cenuşie, de mărimea unei migdale

​

• Glanda palpebrală

- prelungire a glandei lacrimale

- denumită şi glanda accesorie Rosenmuller

​

• Glandele lacrimale accesorii

​

- glandele Krause şi Wolfring ( secreţie seroasă)

- glandele Henle ( secreţie de mucină)

- glandele Meibomius, Zeiss şi Moll ( secreţie lipidică)

• Căile lacrimale

- încep în treimea internă a

pleoapei, lipsită de cili

​

- punctul lacrimal ( sup, inf)

​

- canaliculul lacrimal

​

- sac lacrimal

​

- canalul lacrimo-nasal

• Vascularizaţia

- Glanda lacrimală: artera lacrimală

- Venele sunt tributare venelor oftalmice superioare

​

• Limfaticele

- ganglionii preauriculari şi parotiroidieni

​

• Inervaţia

- fibre senzitive din braţul lacrimal al nervului oftalmic

- fibre simpatice din plexul carotidian

- fibre parasimpatice din nucleul lacrimo-muco-nazal al facialului

METODE DE EXAMINARE

• Starea glandei lacrimale se apreciază prin inspecţie şi palpare a regiunii supero-externe a orbitei.
• Secreţia lacrimală se apreciază prin testul Schirmer.
• Examinarea căilor de drenaj se face prin inspecţia punctelor lacrimale la nivelul unghiului intern al globului ocular.
• Testarea permeabilităţii căilor lacrimale se face prin instilaţii, irigaţii, sondaje sau radiografie cu substanţă de contrast.
• Instilaţiile se fac în fundul de sac conjunctival inferior, cu o substanţă colorantă (fluoresceină), care ajunge în fosa nazală.
• Irigaţia se face prin introducerea în punctul lacrimal inferior, după dilataţia acestuia cu o canulă, a unui lichid ce curge pe obraz, atunci cînd căile lacrimale nu sunt permeabile.
• Radiografia cu substanţă de contrast permite stabilirea sediului unei obstrucţii la nivelul căilor lacrimale.

​

SEMIOLOGIA APARATULUI LACRIMAL

• Tulburările funcţionale ale aparatului lacrimal se manifestă prin lăcrimare sau prin hiposecreţie lacrimală.
• Cînd lacrimile sunt prea abundente şi se scurg pe faţă – epiforă.
• Cînd căile de excreţie sunt permeabile, lăcrimarea este însoţită de rinoree.
• Lăcrimarea poate fi:

- prin hipersecreţie poate fi - reflexă, dată de o iritaţie a polului anterior, de o hipertonie oculară, de anomalii de poziţie ale pleoapelor sau de iritaţii ale trigemenului

- psihică declanşată de emoţie, tristeţe.

- prin hiposecreţie – apare datorită unui obstacol în scurgerea lacrimilor, situat la nivelul punctelor lacrimale, canaliculelor sau canalului lacrimo-nazal. Ea determină o cheratoconjunctivită uscată, cu risc de suprainfecţie. Este asociată cu senzaţie de înţepătură, durere, arsură la deschiderea pleoapelor.

INFLAMAŢIILE GLANDEI LACRIMALE

• Dacrioadenita este inflamaţia glandei lacrimale
• Dacrioadenita acută

- Etiologie : parotidită epidemică, pneumonie, rujeolă, scarlatină, mononucleoză infecţioasă

- Clinic: alterarea stării generale, febră, edem palpebral inflamator şi deformarea in S “ culcat” a pleoapei superioare;adenopatie, chemosis

- Evolutie : retrocedare sau agravare spre flegmon în 7 – 10 zile

- Tratament : AB şi antiinflamatorii

adminstrate local si general

Dacrioadenita cronică – se manifestă prin

- tumefierea progresivă a glandei lacrimale

- fără fenomene reacţionale

Poate fi uni sau bilaterală şi

apare in infectii cronice : sifilis, lepra, trahom

şi în sindromul Mickulicz

Sindromul Mickulitz – constă în tumefierea

bilaterală a glandelor parotide din cauza unui

infiltrat benign cu celule limfoide.

Afecţiunea interesează mai mult sexul feminin,

de vîrstă medie.

Dacrioadenita acuta

INFLAMAŢIILE SACULUI LACRIMAL

• Dacriocistita – este inflamaţia sacului

lacrimal, care poate fi acută sau cronică

​

• Dacriocistita acută

- cuprinde tot peretele sacului lacrimal,

- edem, hiperemie locala, durere

- febra, adenopatie

- la palpare se evidenţiaza colectie purulentă

• Evoluţie : frecvent cu deschiderea spontană a colecţiei, la piele.

Pericistita – complicaţie a dacriocistitei acute, cu caracter flegmonos, cu supuraţie perisaculară. Poate abceda la piele, dînd fistulă lacrimală.

Dacriocistita cronică – evoluţie atenuată,

mai frecventă la bătrîni.

Clinic: lăcrimare cronică, accentuată

la lumină şi frig; în unghiul intern al pleoapei

apare o tumoretă in regiunea sacului lacrimal,

nedureroasă, cu tegumente indemne

La apăsare, în regiunea sacului, apare o

secreţie muco-purulentă prin punctele lacrimale.

Tratamentul in dacriocistite

• Dacricistita acută

- local: comprese calde cu rivanol

- general : AB cu spectru larg

​

​

​

• Dacriocistita cronică

- chirurgical : dacriocistorinostomie (DCR)

- restabilirea drenajului pe traiectul fiziologic cu proteza din policlorura de vinil

​

• Dacriocistita nou-născutului (congenitală)
• Consecinţa imperforării congenitale a canalului lacrimo-nazal, urmată de acumularea secreţiilor în sac, rezultînd o dacriocistită cronică.
• La debut apare epiforă permanentă, apoi prin suprainfectatre se instalează o dacriocistită supurată.

​

• permeabilizarea canalului lacrimo –nazal se realizează uneori doar prin compresiune pe sac, prin simplu masaj al zonei. În caz de eşec sunt utilizate sondele Bowman pentru permeabilizarea canalului lacrimo-nazal, urmată de spălătură a căilor lacrimale.