Sofia Ionescu-Ogrezeanu declarată medic erou de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Sofia Ionescu-Ogrezeanu a fost prima femeie neurochirurg din Romania si printre primele din lume.

După numeroase cercetări, la 17 septembrie 2005 la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc (Maraketsh) a fost atestat faptul că Sofia Ionescu-Ogrezeanu este prima femeie neurochirurg din lume.

Anii studenției au coincis cu anii războiului, Din cauza numarului mare de victime, Sofia Ionescu Ogrezeanu, care primise un post de intern la sectia de neurochirurgie a spitalului nr. 9 din Bucuresti, făcea foarte multă practică. Lucra alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești și de doctorii Constantin Arseni și Ionel Ionescu (viitorul ei sot).

​

�Prima încercare pentru tânăra doctoriță�

În 1944, Sofia avea doar 24 de ani. Un copil rănit in bombardament a ajuns în comă la spital si avea nevoie urgentă de o operație pe creier. Doctorul Bagdasar avea o supurație la un deget și nu putea opera și nici nu s-a mai găsit alt medic disponibil și, realmente, copilul murea sub ochii noștri. Bagdasar l-a întrebat pe intern dacă vrea să facă această operație și acesta a spus ”Nu! Nici vorbă”, apoi m-a întrebat și pe mine și eu am fost de acord, deși mă temeam că o să îmi tremure mâna. La sfârșitul operației, doctorul Bagdasar mi-a spus „Domnișoară, tu ai aptitudini! Te rog să rămâi la noi!”,

„Deşi am avut emoţii în timpul primei operaţii, parcă am simţit că sunt învăluită de un nor de linişte. Mă concentram numai asupra a ceea ce aveam de făcut, pentru că dacă m-aș fi gândit că pe masă era un pui de om, a cărui viață e în mâinile mele, cred că aș fi tremurat.

Și nu aveam voie să greșesc! Niciun milimetru. Operația mi-a decis viața

pentru 47 de ani înainte, atât cât am stat în neurochirurgie. Eu imi propuse-

sem o viață liniștită de medic internist în orașul meu natal, Fălticeni.

Mainile unui neurochirurg: bataturi pe inelar

Programul de lucru era dur. Munceam12-15 ore pe zi. Era vreme de război, iar eu lucram chiar în secţia unde veneau răniţii de pe front. Operam într-una. Îmi fugea gândul, când aveam câte un soldat român pe masă, la mama lui care îl așteaptă, poate, la familia lui…

Printre creierele în care doctoriţa „a umblat” cu delicateţe a fost si una dintre cele 4 neveste ale seicului din Abu Dhabi. Pentru că religia nu permitea în această ţară ca un bărbat, fie el chiar şi medic, să intre în harem, oamenii de la curte au căutat în toată lumea o femeie care să practice această meserie. Şi au găsit-o în România, pe dr. Sofia Ogrezeanu Ionescu. 

În 1970, Sofia Ionescu a fost la Paris, iar medicilor francezi nu le-a venit să creadă că în faţa lor se afla o femeie neurochirurg. Ca un test, au rugat-o să le arate mâinile, pentru a vedea dacă are bătătura pe inelar, specifică neurochirurgilor ca urmare a folosirii “pensei gouge”(“ciupitor de os”), instrument

cu ajutorul căruia se rupe osul când se efectuează operaţii pe creier sau pe maduva.

Bătătura era mai mare decât orice aşteptare, ea constituind mărturia celor 25 de ani

de operat la secţia de tumori cerebrale şi a celor  22 de ani la sectia de compresiuni

vertebro-medulare. Pentru francezi, a fost o dovadă de competenţă și de recunoaştere.

​

�Acad. prof. dr. Leon Danaila: neurochirurg care are peste 40 000 de pacienti operati (record mondial) �

• Acad. Leon Danaila este considerat unul dintre cei mai mari neurochirurgi din lume, realizand interventii chirurgicale cu grad mare de dificultate si cu rezultate excelente postoperatorii.
• Interventiile chirurgicale realizate de profesorul doctor Leon Danaila au fost: anevrisme cerebrale, neurinoame de acustic, malformații arteriovenoase, tumori de trunchi cerebral, tumori medulare, tumori intraorbitare, tumori de bază a craniului, tumori intraventriculare, tumori hipofizare si epifizare, meningioame, etc).

​

Una dintre cele mei frecvente cauze ale interventiilor neurochirurgicale: anevrismele cerebrale

• De cele mai ulte ori anevrismele apar ca urmare a unor anomalii congenitale, a hipertensiunii sau a aterosclerozei, (acumulare de lipide si alte substante in interiorul si pe peretii arteriali) ceea ce determina o slăbire a peretelui unui vas. Cel mai frecvent tip de anevrism este cel sacular ( ca un “balon”) si de cele mai multe ori sunt implicate vasele de la baza creierului). De regula se formează la bifurcația dintre două artere mari de la baza creierului. In cele din urmă vasul se rupe si apare hemoragia 

​

Anevrism al arterei carotide interne stangi

Anevrism al arterei bazilare

��“Microscopul operator”-salvarea pacientilor�

•  Leon Danaila este cel care a folosit primul in Romania, in anul 1981, aparatul “minune” numit “microscopul operator”, care a revolutionat chirurgia vasculara si a reuşit să scadă mortalitatea în urma intervenţiilor pe creier de la peste 50% la 4%.  Tot el este primul care a folosit laserul in neurochirurgie in Romania.
• “Inainte, cand am inceput eu, in ’61, era un chin. Se introducea un fir cu un beculet electric in capul omului, care lumina cat de cat anevrismul. Vedeai oarecum, dar vasele sunt foarte mici. Scoteam tumora cu mana. Profesorul Arseni scotea tumora cu degetul. Era ingrozitor, creierul se umfla si rezultatele erau dezastruoase. In balta aia de sange trebuia sa te concentrezi si sa faci hemostaza prin electrocoagulare”, povesteste profesorul Leon Danaila, Statisticile spun ca, pe vremea aceea, din 1.000 de pacienti doar 300 supravietuiau operatiei, iar dintre acestia, multi ramaneau cu paralizii, tulburari psihice marcante si afectiuni ale vorbirii.”

​

�Cordocitele-protectocitele: celulele cu “forma de sfoara” descoperite de prof. dr. Leon Danaila si de biolog dr. Viorel Păiș �

Acad. Leon Danaila: “În urmă cu vreo 30 de ani mi-am pus problema că în creier nu există circulaţie limfatică. Mi-am spus atunci că funcţiile acestui ţesut sunt preluate de alte elemente celulare ale sistemului nervos central, care să apere substanţa nobilă a creierului împotriva diverselor agresiuni. Am căutat ani la rând, până am găsit, această celulă cu funcţii de protecţie a vaselor de sange si a masei nervoase cerebrale.”

“ Am colaborat cu domnul Viorel Păiş, neurobiolog. Am recoltat piese anatomice de la bolnavii operaţi şi am început să le examinăm microscopic. La un moment dat am văzut această celulă care are un aspect alungit şi formă de “sfoară”..Am numit-o cordocit.”

Neurobiolog Viorel Pais: “Este o celulă extrem de lungă, în formă de “cordon” sau “sfoară”, aproape omniprezentă în jurul vaselor cerebrale şi la suprafaţa corticală a creierului. Are prelungiri subţiri şi extrem de lungi.

​

​

​

��Rolul cordocitelor-protectocitelor identificate de cei doi oameni de stiinta�

-rol antihemotagic si rol in refacerea peretelui vascular lezat

-rol in protectia substantei cerebrale, impiedicand raspandirea celulelor tumorale in alte regiune ale creierului

Acad. Leon Danaila: “ Cordocitele protejează substanța cerebrală de procesele patologice. Avem fotografii în care, în situația unei hemoragii cerebrale, se vede cum cordocitul înconjoară toată zona hemoragică. După ea, se mai află, raspandite, doar câteva hematii. Ea delimitează procesul patologic.

De asemenea, in jurul tumorilor delimiteaza şi protejeaza substanţa cerebrală, astfel incat tumora să nu se răspândească în creier”

Biologul dr. Viorel Pais: “Aceste celule înfăşoară foarte bine adventicea vasului cerebral şi sunt greu de descuamat, de dezlipit. Ele se curbează pe suprafaţa vasului lezat si izoleaza eritrocitele impiedicand raspandirea lor”

• Prof. dr Leon Danaila: “Cordocitele se

comportă ca o santinelă”.

“Nu vă pot descrie cât de emoţionant este să

vezi cum un cordocit pune „lăbuţa“ pe o hematie

extravazată dintr-un vas şi o ţine pe loc. Dar cu toate

că hematia este blocată de colagen, proteina cea mai

rezistentă a organismului nostru şi este blocată şi de

picioruşele cordocitului, hematia reuşeşte totuşi să îşi

formeze prelungiri, încercând să scape. Numai că

picioruşele inhibitoare ale cordocitului cresc uimitor de repede şi se aşază în faţa hematiei”

��Cordocitele au un rol foarte important si in procesul de corticogeneza�

Acad. Leon Danaila: ”Cordocitele au rol important si in controlul migrarii normale a celulelor nervoase pentru formarea cortexului cerebral (in embriogeneza)

“Aceste celule inhiba migrările şi proliferările anormale ale neuronilor la suprafaţa creierului.”

 Acad Leon Danaila afirma ca celulele cordocite se gasesc in piamater si in arahnoida si ca la acest nivel ele au rol foarte important in neurogeneaza normala si in formarea cortexului cerebral.

“Cu certitudine, cordocitele din piamater si arahnoida împiedică migrarea anarhică a celulelor nervoase, au un fel de chimiotractanţi pentru celula nervoasa.”

“În cortextul cerebral corpii neuronilor formează substanţa cenuşie, arahnoida avand rolul de a atrage această migrare a neuronilor. Studiile arata ca, in embriogeneza arahnoida are rolul de a delimita migrarea neuroblaștilor (celule precursoare ale neuronilor), care vin din jurul substanţei periventriculare sau din hipocamp şi ajung până la periferia cortexului cerebral.

• Uneori neuronii cu corpii lor celulari, rămân, totusi în substanţa alba, formează nişte mase heterotope şi dau epilepsie

​

​

�Sindromul “dublu cortex cerebral”�

• Acad. Leon Danaila: “Este o situaţie anormală pentru o celulă nervoasa care trebuie sa ajunga in substanţa cenuşie corticala să rămână în substanţa alba. Asadar, aceste cordocite din arahnoida au rol important în migrarea normala a celulelor nervoase. Totusi, uneori celulele nervoase migrează incomplet si nu ajung la cortexul cerebral. Staţionate în substanţa albă, declanşează, de pildă, crize de epilepsie.”
• “Am avut un bolnav, un caz foarte rar, singurul în 50 de ani de activitate neîntreruptă, cu dublu cortex cerebral, un cortex care urmează circumvoluțiunile, și încă un cortex, fiindcă neuronii respectivi au rămas în substanţa alba, in loc sa migreze spre periferia creierului. La inceput, cand nu stiam, credeam că dacă are dublu cortex o fi mai deştept. Dar, dimpotrivă, era de o inteligenţă inferioară si făcea crize de epilepsie.”

��Cum este creierul viu si cum este creierul mort?�

Prof. dr. Florian Stefan: neurochirurg la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj (peste 15 000 de operatii)

• “Creierul viu are o culoare frumoasa, rozaceee, cu vase albastrui, venele si rosietice, arterele, care se imprastie si formeaza o retea foarte fina pe suprafata creierului. Arterele ca un fir de par pot, uneori, sa decida viata. Creierul viu pulseaza si este este un semn de sanatate. Pulseaza in ritmul inimii.”
• “Creierul mort este nepulsatil, venele sunt aproape negre.”

​

​

Tot doctorul Florian Stefan spune ca “Uneori imi tin

respiratia cand indepartez un vas sau un nerv (e ca un taitel

fiert) de pe o tumora imi tin respiratia ca sa nu

vibreze si sa se rupa; sunt secunde sau zeci de secunde

in care uit sa respir.”

• Riscurile meseriei

“Eram intr-o operatie facuta in premiera impreuna cu un medic ortoped aplecat si concentrat fiind, era o artera nazdravana acolo care ne-a stropit pe amandoi in ochi si amandoi am facut hepatita tip B”

Neurochirurgul isi aminteste, intr-un interviu, ca inainte de Revoluţie, a operat la 4 grade Celsius în sala de operaţie. “Când am deschis calota, din cauza frigului ieşeau aburi.”

​

��Neuronavigatia: GPS-ul chirurgului�

• “ Sistemele de neuronavigaţie ajută chirurgul să ajunga mult mai exact la locul dorit, să faca deschideri mai mici si vindecarea mult mai rapida.”

“ De asemenea, sistemele de neuronavigatie asigura precizie in ceea ce priveste inaintarea in structurile creierului, cat de mult trebuie eliminat din tumori, sau cat de periculos se apropie chirurgul de anumite vase de sânge sau zone cruciale. “Mai mult, unele tumori nu pot fi identificate cu ochiul, având aceeași culoare ca a țesuturilor sănătoase, dar aparatul le recunoaște (pentru că au consistență diferită) și le arată chirurgului.”

• “Aceste sisteme sunt necesare mai ales pentru tinerii neurochirurgi, pentru cei mai puţin experimentaţi, pentru cei care încă n-au vedere tridimensională mentală formată asupra leziunii. “
• Cum functioneaza neuronavigatia?
• “Neuronavigația chiar seamănă cu navigația clasică folosind un GPS, doar că în loc de harta drumurilor se folosește o hartă a creierului pacientului, iar instrumentele chirurgului sunt detectate de aparat și poziția lor este în permanență monitorizată și indicată pe ecran.

​

Cum functioneaza aparatul de neuronavigatie?

• Aparatul alcătuiește întâi o hartă a creierului, îmbinând rezultatele mai multor RMN-ul făcute anterior pacientului.
• Se încarcă în aparat scanările tridimensionale ale întregului craniu, de la piele și până în cel mai adânc punct facute anterior prin tehnica RMN. Aparatul de neuronavigație îmbină toate scanarile facute si creează un model 3D al capului ce poate fi navigat din orice unghi și în orice profunzime, analizându-l de la nivelul pielii și până în adâncime.
• În următorul pas, chirurgul marchează anumite zone de interes, după caz. Se conturează manual tumorile, se marchează zonele periculoase sau cele de interes.
• In cele din urma se stabilește pe aparat strategia pentru viitoarea operație. Aparatul poate indica cel mai bun unghi pentru a ajunge la o anumită zonă.

​

​

​

Avantajele si dezavantajele utilizarii aparatului de neuronavigatie

Aparatul de neuronavigație poate monitoriza instrumentele folosite de chirurg în timpul operației, inclusiv unghiurile și adâncimile acestora pe măsură ce sunt introduse în creier.

În cazul unei operații mai complexe, neurochirurgul vede exact zona în care acționează electrocauterul sau aspiratorul cu ultrasunete, ceea ce pentru tumorile cu formă complicată înseamnă că acesta nu va rata nici un punct al acesteia.

Exista si dezavantaje. Uneori structura creierului se modifică în timpul operației.

Există trei instrumente principale pentru a elimina tumori: electrocauterul, care le arde, aspiratorul cu ultrasunete, care le destramă și apoi le aspiră, și aspiratorul normal, care le aspiră direct. Pe măsură ce tumoarea este distrusă, restul țesuturilor din jurul ei se mișcă și se reașează, eliberate de presiunea de până în acel moment. Mișcarea lor nu poate fi cunoscută aparatului, care folosește harta generată anterior. In acest caz se poate utiliza un ecograf pentru a investiga interiorul creierului.

​

​

��Erori de diagnostic �

• Prof. Dr. Silviu Constantinoiu, seful clinicii de chirurgie generala si esofagiana de la spitalul Sf. Maria, Bucuresti
• Prof. dr. Silviu Constantinoiu spune ca de multe ori “apendicele nevinovat este scos degeaba” si ca “apendicele suporta suferintele altor organe”. Se prezinta la medic pacienti cu tumora cerebrala care debuteaza prin greturi si varsaturi si li se face apendicectomie. La fel se intampla si cu pacientii cu colica renala dreapta, infectie virala a ganglionilor mezenterici sau paciente cu anexita acuta dreapta.
• Un chirurg american, Atul Gawande, scrie in cartea sa

“Pe muchie de cutit”, ca odata era la urgente si a venit o persoana

cu dureri abdominale atroce. A presupus ca e o colica renala

dar dupa 18 ore, la un nou control imagistic s-a evidentiat ca avea

un anevrism disecant de aorta abdominala.

• Doctorul Constantinoiu aminteste intr-un interviu ca asa a fost

si cazul medicului chirurg Dan Gerota care a primit un diagnostic

gresit (colica renala), dar de fapt avea anevrism disecant de aorta

abdominala. Pana la urma a fost operat si salvat, dar putea fi victima unei erori de diagnostic.

​

​

Reconstructia de esofag

• Reconstructia de esofag se realizeaza la pacienţii cu diagnosticul de cancer esofagian si carora li se face rezectia acestui organ sau care au stenoze caustice ca urmare a ingestiei a unor substante caustice puternice (soda caustica)
• Pentru înlocuirea esofagului rezecat se utilizează stomacul întreg, stomacul tubulizat, colonul sau jejunul, alegerea organului de substituţie esofagiană avand o mare importanţă, decizia fiind influenţată de caracteristicile anatomice ale organului si particularitatea cazului.
• Prof. Dr. Silviu Constantinoiu prezinta cazul unui pacient caruia i-a facut reconstructie esofagiana si a putut sa se hraneasca pe gura dupa ce 7 ani s-a hranit printr-o gastrostoma (tub introdus in stomac); sunt pacienti care au trait peste 10 ani dupa reconstructia esofagiana
•  

​

“Nu sunt boli ci bolnavi”

• “Fiecare organism reactioneaza diferit-“Nu sunt boli ci bolnavi” spune medicul Constatinoiu, exemplificand din practica dumnealui cazul unei paciente trecuta de 60 de ani pe care a operat-o de cancer de ovar, care ii invadase organele abdominale si pelvine .“Am deschis cavitatea abdominala si am gasit un cancer imprastiat peste tot. Analizele microscopice (biopsia) aratau ca e cancer”.
• Cand rudele l-au intrebat cam cat crede ca va ma trai pacienta el a facut imprudenta sa spuna ca vreo 2-3 luni, pentru ca se astepta sa faca o ocluzie intestinala din cauza invaziei organelor din jur. Totusi i-a recomandat un citostatic.
• Femeia a revenit dupa un an, intr-adevar, cum spune medicul cu “burta beton”, si al doilea an si tot asa a mai trait 8 ani.
• A revazut lamele cu tesuturile luat la biopsie. Diagnosticul nu fusese fals. Era cancer. De atunci a spus ca nu va mai spune vreunui pacient cat mai are de trait.
• Chirurgul american Atul Gawande afirma urmatoarele:

“Ne acumulam experienta profesionala din lucrul direct pe materialul uman”.

Aceeasi parerea o are si medicul chirurg Constantinoiu care, la randul lui, afirma:

“Invatarea pe cadavru este benefica, dar are un dezavantaj, nu sangereaza,

ori intr-o operatie 90% din interventie inseamna sa faci hemostaza.

�Dr. Adrian Lobontiu: pionier al chirugiei robotice in Europa�

Adrian Lobontiu a fost chirurg la spitalul universitar „Henri Mondor” din Paris.

A plecat din Targu Mures in 1993, la 28 de ani ca sa lucreze in Franta, la Paris ca rezident in chirurgie generala.

Apoi a plecat in Statele Unite si a urmat un curs de specializare in chirurgie robotica in Silicon Valley, California. Dupa aceasta specializare a revenit in Europa unde a efectuat numeroase demonstratii operatorii utilizand cunostintele de chirugie robotica si robotul da Vinci conceput de NASA.

A lucrat aproape 20 de ani în sistemul medical din Franța și 8 ani în SUA.

In 2006 a fost desemnat de către Centrul Biografic din Cambridge drept cel mai bun medic specialist al anului (International Health Professional of the Year 2006).

​

�Chirurgia robotica�

• Bazele chirurgiei robotice s-au pus in 1995, intr-un mic orasel din San Francisco, din Silicon Valley.
• Robotul chirurgical “da Vinci” a fost conceput de NASA pentru a opera la distanta , pe cale satelitara, soldatii americani aflati pe campul de lupta. Astfel chirurgul se afla la adapost, asezat la o consola chirurgicala si manipuleaza niste manete si pedale chirurgicale. Bratele robotului se introduc in pacient, iar semnalele mecanice se transmit prin satelit. Medicul chirurg dirijeaza interventia de la mare departare. Costul robotului se ridica la aproape 2 milioane de euro.

Prima operatie realizata la distanta –septembrie 2001

• Prima operatie robotica la distanta (colecistectomie) s-a facut in anul 2001, de catre un chirurg aflat in Manhattan, intr-un zgarie nori si pacienta sa care era peste ocean, la Strasbourg.
• In afara avantajului folosirii acestei tehnici la distanta, un alt avantaj urias este cel al preciziei extraordinare:”tremurul involuntar al mainii chirurgului este eliminat de computer. Ceea ce se transmite la varful instrumentelor chirurgicale, aflate in corpul pacientul este doar gestul care trebuie efectuat de robot fara niciun gest parazit.”

“De exemplu cand se fac by pass-uri structurile anatomice sunt foarte fine, fiind vorba de microni si milimetri si este foarte important ca tremurul sa fie eliminat. Intre mainile chirurgului si instrumentele medicale care se afla in bolnav se interpune un computer care analizeaza si transmite fiecare gest al chirurgului de la consola in interiorul bolnavului. Acest gest este analizat de 1300 de ori pe secunda, ceva ce mintea nici nu poate sa conceapa. Daca apar probleme tehnice si robotul nu mai poate fi folosit, operatia robotica se poate converti in operatie laparoscopica sau clasica”, explica doctorul Adrian Lobontiu.

�Chirurgia minim invaziva,”fara nicio taiere”�

​

• In anul 2006, medicul Adrian Lobontiu a operat, în premieră mondiala, un pacient suferind de boală de reflux gastroesofagian, folosind tehnicile chirurgiei endoluminale, trans-orale, prin introducerea pe gura a aparaturii, o chirurgie fără incizii, fără pierderi de sânge şi fără cicatrici, iar in 2009, la Paris, a operat, tot in premieră mondială, o pacientă obeza de 190 de kg prin aceeasi tehnica, micșorându-i stomacul fără incizii, fără sângerari şi fără cicatrici.
• Tehnica folosita a inventat-o chiar el: a introdus prin gura pacientei un aparat cu care a absorbit părți ale stomacului, cu ajutorul unui sistem de vid, iar ulterior l-a fixat cu capse confecționate din prolen, un material special, ușor și rezistent.
• “Ne indreptam spre interventii chirurgicale practicate fara incizii. Prin orificiile naturale. Abordul trans-oral este din ce in ce mai des evocat. Principiul este simplu, dar tehnologia trebuie adaptata. De exemplu, in cazul colecistectomiei, se introduc instrumente speciale, flexible, impreuna cu camere video flexible pe gura pana in stomac. Se perforeaza peretele anterior al stomacului, se insufla in cavitatea peritoneala, se efectueaza colecistectomia, dupa care se introduce colecistul in stomac , se reface peretele anterior gastric cu 2-3 suturi, dupa care se extrage totul pe gura.
• Chirurgul Adrian Lobontiu a realizat, alaturi de medicii romani,

in premiera si in Romania interventii endoluminale la spitalul

de Urgenta din Bucuresti, la Tragu Mures si la Iasi

​

Tehnicile de chirurgie robotica si endoluminala se invata pe animale

• Cum a putut fi conceput robotul “da Vinci”
• Medicul Adrian Lobontiu spune intr-un inetrviu ca “chirurgii le expun inginerilor ceea ce vor sa faca, iar ei dezvolta instrumentele chirurgicale, le adapteaza pentru chirurgia pe care noi o propunem. Trebuie sa inteleaga ce vrem sa facem. Apoi vin software-ii si programeaza acele programe chirurgicale dedicate acelui tip de chirurgie.
• Cum se invata tehnica de chirurgie robotica
• “Tehnica de chirurgie robotica sau tehnica de chirugie trans-orala (endoluminala) se invata pe animale”
• “Cainele este un model foarte bun pentru refluxul gastroesofagian Am operat si pe porci. Orice tehnica operatorie se experimenteaza pe animale.”
• A fost o provocare pentru mine sa invat aceste noi tehnici.

Si le-am invata in America. M-am reintors in Franta si am venit

cu noua tehnica invatata.” Urma sa-i invete si pe alti colegi

chirurgi tehnica respectiva. “Am devenit un fel de “commis voyageur”

sau “flying surgeon (“chirurgul zburator” ) cum m-au poreclit

colegii din Franta, care zboara de la un spital la altul, in Europa si

in Statele Unite.

Interventie chirurgicala robotica la nivel intestinal (porc)

�“Am fost foarte impresionat la prima prelevare de organe”�

Prima prelevare de organe, experienta traita la 28 de ani in Franta, l-a impresionat profund pe medicul Lobontiu.

Medicul povesteste intr-un interviu cum s-au petrecut lucrurile.

“Am ajuns cu elicopterul la spitalul unde trebuia sa particip la prelevarea de organe si am ramas surprins cand am vazut ca in blocul operator, pe masa de operatie se afla o fata tanara, frumoasa de 22 de ani care era in moarte cerebrala. Era o fata frumoasa de care m-as fi putut indragosti. Am ramas impietrit. I se intamplase un accident pe autostrada si trebuia sa i se preleveze toate organele. Arata ca “printesa adormita”, era rosie in obraji, era mentinuta artificial in viata. Am pus mana pe ea. Era calda si de o frumusete indescriptibila. In capul meu atunci a fost un sentiment ambiguu, a fost sentimental datoriei, trebuia sa merg acolo si sa demonstrez ca sunt tare, ca sunt capabil, ca sunt chirurg, ca trebuie sa fac fata acestui soc, desi in interiorul meu am avut niste emotii extraordinar de puternice.”

In esenta era simplu de facut o incizie, dar psihic eram socat.

Aici era o fiinta umana care era inca vie pe masa si care cu cateva

ore inainte avea o istorie, avea o viata, Era in masina, urma sa se

intalneasca in Paris cu prieteni si sa se distreze.

​

6 vieti salvate…

• Am pregatit pacienta. Era izolata cu campuri operatorii, nu se vedea fata. Au venit echipele de chirurgi cardiaci, de chirurgi urologi, de chirurgi viscerali, de chirurgi oftalmologi si au prelevat absolut toate organele. Prelevarea inimii se face la sfarsit. Oftalmologii au venit sa preleveze corneea. Fata fiind acoperita nu i se vedea fata. La sfarsit cand au venit oftalmologii si am vazut cum au mutilat-o pe acea fata frumoasa care avea niste ochi superbi m-a impresionat cel mai mult. Plangeam de emotie, eram transpirat si imi era frica sa nu mi se faca rau.
• Au plecat toti dupa ce au prelevat toate organele M-a tinut in putere gandul ca “frumoasa adormita” a facut cadou 6 vieti.
• Ceea ce m-a impresionat si mai mult a fost faptul ca atunci cand toate aparatele s-au decuplat si cand toate echipele au plecat, eu am ramas in blocul operator, doar cu asistenta care ma ajuta sa inchid aceasta fata si sa o fac cat mai frumos pentru a fi redata familiei.

​

��“La elicopter este spectacolul”�

Gabriela Bratosin este medic primar de urgenta la Spitalul de Urgenta Floreasca, Bucuresti

Face parte din echipa terestra Smurd, echipa aeriana Smurd si din Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Floreasca.

“Este o specialitate foarte grea, dar extrem de frumoasa prin prisma faptului ca esti langa pacient in primele momente cand trebuie sa il stabilizezi. Dupa ce il stabilizezi este preluat pe sectii sau la terapie intensiva, dar conteaza foarte mult ceea ce faci tu, ca medic, in primele momente. Ii poti da o sansa in plus.”

• “La elicopter este spectacolul: poti avea un timp foarte limitat, se schimba

conditiile meteo, vine apusul si nu poti sa mai stai la caz foarte mult”

• “La elicopter fac si partea de troliere. Am urmat un atrenament

intr-un program romano-elvetian, dar la antrenament e una, fiecare

stie ce are de facut, unul joaca rol de vctima, unul de salvator, toata

lumea stie ce se intampla, ca te urci pe cablu, nu te apropii de elicopter,

nu intri, ramai atarnat de elicopter, in realitate este foarte diferit.

​

�Misiune in Muntii Piatra Craiului�

“Eram la o supraveghere a unui maraton din Piatra Craiului si am primit o solicitare de la salvamont care ne-a zis ca este vorba de o tanara participanta care a cazut. Am plecat in misiune de troliere. “

“Am ajuns la victima si in 7 minute a trebuit sa rezolv cazul. In cadrul acestor interventii trebuie sa pastrezi tot timpul legatura cu pilotii. Ei m-au intrebat cat timp crezi ca stai la fata locului ca sa stie daca raman in survol sau se duc si aterizeaza undeva si le-am zis 7 minute. In 7 minute a trebuit sa explic tinerei respective care avea o fractura decshisa: uite o sa-ti prind o linie, o sa-ti fac ceva pentru durere, o sa-ti pun bratul asta intr-o atela, apoi o sa te leg de mine, o sa vina elicopterul, ne urcam, dar nu te speria, nu intram in el, ramanem atarnate si o sa fie curent.”

“A fsot greu, dar fata a fost foarte bine ulterior. Am predat-o la Brasov si am aflat ca in

urmatorul an a participat din nou la maraton”.

​

Copil de doi ani salvat de la inec.

“Imi amintesc cazul unui copil de doi ani. A fost cea mai mare multumire pentru mine.

Am ajuns la un copil care s-a inecat in piscina, Am inceput resuscitarea relativ repede, aproximativ dupa 10 minute de la producerea evenimentului. L-am adus cu manevre de resuscitare in curs la spital. Peste cateva zile l-am vazut pe sectie, si nu mi-a venit sa cred, era rosu in obraji, n-ai fi zis ca a fost, la un moment dat, in stop cardiorespirator “

Stopul cardiorespirator

“Manevra de resuscitare, adica masajul cardiac si respiratia gura la gura o poate face orice om.”

“Daca nu vrei sa faci respiratie gura la gura nu faci, insa masajul cardiac este extrem de important pentru ca asigura repornirea cordului si pomparea sangelui spre organele vitale. Si pentru manevrele avansate se recomanda sa nu se intrerupa masajul cardiac.

“Manevrele de resuscitare conform protocoalelor europene

se fac 30 minute. Peste 30 de minute se considera ca nu mai

poate fi reluata activitatea cardiaca, nu mai exista functie cerebrala.”

​

��Infarctul miocardic (atacul de cord) poate fi cauza unui stop cardiac�

• Una din cauzele stopului cardiorespirator este infarctul miocardic.
• Infarctul miocardic apare cand este intrerupt brusc fluxului sangvin in una din cele doua artere coronare si in ramurile ei catre muschiul cardiac. Ca urmare a intreruperii fluxului sangvin prin una din arterele coronare care hraneste o anumita zona de muschi cardiac, aceasta se necrozeaza.
• Arterele coronare se ingusteaza in timp din cauza depunerilor de colesterol si formarii placilor de aterom in anumite portiuni ale lor
• In 90% din cazuri infarctul miocardic apare din cauza ocluziei coronariene printr-un tromb (cheag de sange) format pe o fisură de placă aterosclerotică.
• Aria de infarct se extinde cu fiecare minut care trece. Extinderea infarctului poate fi oprită daca trombul care a astupat artera coronară este înlaturat precoce. Se administreaza substante trombolitice (reperfuzia miocardică). Reperfuzia trebuie efectuată în primele 4-6 ore.
• Cu cat artera coronara responsabila de infarct este repermeabilizata

mai rapid (este reluat fuxul sangvin) cu atat sansele de recuperare

sunt mai mari. Un pacient cu infarct miocardic, aflat în stop cardiac,

are mari şanse de a fi salvat de o echipă medicală bine pregatită.

​

�Manevrele de resuscitare in caz de stop cardiac dupa infarct micocardic: varstnicii sunt avantajati fata de tineri�

• “Pare aproape incredibil faptul ca “un pacient care are 30 de ani si face stop cardiorespirator in urma unui infarct miocardic este posibil sa nu raspunda la manevrele de resuscitare pe cand cel de 70-80 de ani sa raspunde, pentru ca pacientul tanar nu are vasele de neoformatie, nu are vase colaterale dezvoltate.”
• Studiile arata ca cel mai important factor in salvarea miocardului afectat de un infarct este colateralizarea coronariana. Prezenta circulatiei colaterale coronariene face diferenta intre viata si moarte. Circulatia colaterala coronariana presupune formarea de canale anastomotice intre ramurile arborelui coronarian.
• Colateralele asigura circulatia sangvina in cazul unor stenoze coronariene, protejand astfel miocardul de un eventual infarct. Unele vase colaterale au marime capilara, iar altele au calibru mai mare si se dezvolta din arteriolele preexistente. Unele exista deja, dar sunt inchise, altele se formeaza prin arteriogeneza.

​

​

​

Circulatie colaterala coronariana

��“Cand o masina este descarcerata victima aude zgomote ingrozitoare”�

• “Cand o masina este descarcerata victima aude zgomote ingrozitoare”
• Cat de greu este pentru victima sa auda totul din jur, masina cand este taiata?
• “Am facut cursuri de descarcerare, de taiat efectiv masini, in poligon, alaturi de pompieri si a trebuit sa ma obisnuiesc cu zgomotele care sunt groaznice si te sperie. Se pun departatoarele, se ridica bordul masinii si zgomotele sunt ingrozitoare.”
• “Eu cand am jucat rol de victima la un exercitiu am inteles cat de greu este pentru victima sa auda totul din jur, masina cand este taiata, sunt niste zgomote de fiare care se rup ingrozitoare pentru victima.”
• "Pentru victima este foarte, foarte greu. Daca victima este constienta trebuie neaparat sa ii explicit tot timpul ce se intampla ca sa capete incredere.”

​

��“Povestea care mi-a marcat viata”�

Carmen Orban a terminat Liceul “B.P.Hadeu” in 1987, a urmat apoi Faculatea de Medicina si Farmacie din Cluj.

Este medic primar Anestezie si Terapie Intensiva. Si-a desfasurat activitatea la, Spitalul Clinic de Urgenta Chirurgie Plastica Reparatorie si Arsuri, unde a si fost manager între 2009 şi 2011. Apoi, din 2011 pana in 2019 a fost manager al Institutului Clinic Fundeni, iar acum este sefa spitalului Monza din Bucuresti.

“Eram medic rezident si un copil de 14 ani a cazut in curtea scolii dintr-un copac pe un stalp de fier. A venit cu ruptura de ficat. A foat un sir de mai multe interventii chirugicale unde nu s-a putut face hemostaza decat in final, dupa 5 interventii chirugicale, cand a venit doctorul Irinel Popescu cu echipa lui si cu tehnologie si medicamente proaspat importate din Statele Unite. Copilul a putut fi salvat dupa o noapte in care, va marturisesc ca, practic aveam rani pe picioare. Eram epuizata. Am stat non-stop in sala cu acest copil si am folosit in noaptea acea peste 48 de litri de sange la un singur caz. A fost dramatic. Copilul traieste si astazi si a fost un succes al nostru, al tuturor.”

• “Minerul Matei este un om pe care il iubesc cu toata

fiinta mea. Minerul Matei a incalcat orice regula a

medicinei si orice regula stiintifica.

A avut arsuri, nu din hartie, ci reala de 90% din supra-

fata corporala si realmente nu avea nicio sansa de

supravietuire. A fost extrem de grav, un cosmar pentru

noi toti, Acest miner traieste, este extrem de pozitiv si

ma suna de ziua mea, de Craciun. Are o familie frumoasa si ma bucur sa vad ca lucrurile au mers bine.”

​

“Dialogul medicului cu fostul pacient”

• “Eu am invatat meserie de la personalul medical mediu, pe mine m-au invata asistentele medicale sa prind o vena, am invatat lucruri de jos, stand cu asistentele si cu ceilalti angajati ai spitalului zile in sir si in garzi. Le datorez enorm.”
• “Cand am lucrat la spitalul de arsi, imi amintesc ca aveam nopti intregi cand ma framantam. Camera de garda se afla foarte aproape de saloanele de terapie intensiva si era un hol mare central. In momentul in care un pacient deceda el trebuia sa stea cateva ore izolat pe acel hol, chiar față în față cu usa camerei de garda a medicului din terapie intensiva. Ma sculam noaptea, cand apucam sa adorm cateva minute, si aveam sentimentul ca pacientul decedat vine peste mine si imi face reprosuri. Era o discutie intre mine si acel pacient care a decedat. Eu ii spuneam ca am facut si aia si aia si aia. Ce crezi tu ca ar fi trebuit sa mai fac ca sa fie bine?. Intr-un final dialogul se incheia astfel: “Da, ai dreptate, ai facut tot ce ai putut. Asta e.”
• “A fost greu pana am depasit acele momente. Am avut cosmaruri.” Eu si acum, pana declar decesul unui pacinet pot sa fac toate manevrele posibile. Dupa ce am declarat decesul eu nu mai pot sa ma mai ating de acel om. Probabil este o forma de autoaparare a mea.”Majoritatea medicilor isi pun intrebaraea dupa fiecare deces. Oare am gresit cu ceva? Oare mai puteam sa fac ceva?

Bibliografie:

Emisiuni TV in care au fost invitati medici de diferite specialitati

https://medicaacademica.ro/dr-biolog-viorel-pais-despre-cordocitele-cerebrale-la-cellscience

https://medicaacademica.ro/acad-leon-danaila-descoperitorul-unei-noi-celule-a-creierului