ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA LIMBII ROMÂNE
Prof. Nicula Vasilica Nelia
Origine și evoluția limbii române
I . Limba română –limbă romanică
Origine și evoluția limbii române
În Istoria Limbii Române, Alexandru Rosetti definea limba română ca fiind ��„limba latină populară (sau vulgară), vorbită neîntrerupt în părțile de răsărit ale Imperiului Roman”.
Origine și evoluția limbii române
� Definiția pune în evidență originea latină a limbii române și proveniența limbii române din latina populară, care are niște particularități distincte față de latina cultă, literară. Definiția dată de Al. Rosetti evidențiază, de asemenea, continuitatea existenței limbii și a poporului român în locul de formare - partea de răsărit a Imperiului Roman, ceea ce duce și la gruparea limbii române în cadrul limbii romanice din grupa orientală.�
Origine și evoluția limbii române
II . Formarea limbii române �
Origine și evoluția limbii române
�� Limba română s-a format în sec I din mileniul I după cele 2 războaie daco-romane (101-102;105-106), când, dacii fiind înfrânți, Dacia devine colonie romană și e intens colonizată. Acest lucru are drept consecință formarea poporului român și concomitent a limbii române.� �
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
�� Acest proces se desfășoară simultan și durează aproximativ 150-200 de ani. Mai întâi se manifestă fenomenul bilingvismului. Se utilizează simultan atât limba autohtonă (de substrat), daco-geta, cât și limba cuceritorilor, care este limba oficială. �Treptat, limba autohtonă cedeaza locul limbii latine populare, care se transformă cu timpul în limba română, o limbă romanică la fel cu celelalte limbi romanice apărute pe fundamentul limbii latine.� �
Origine și evoluția limbii române
� � Din limba autohtonă au rămas aprox 150 de cuvinte descoperite prin comparație cu limba albaneză, acestea formând o moștenire a limbii trace: abur, brad, brazdă, moș, vatră etc, precum și unele denumiri toponimice: Argeș, Jiu, Criș, Siret.�
Origine și evoluția limbii române
III . Demonstrarea caracterului latin al limbii române
Origine și evoluția limbii române
Limba română face parte din grupul limbilor romanice, alături de: catalana, dalmata, franceza, italiana, portugheza, provensala, retoromana, sarda, spaniola.
Origine și evoluția limbii române
Demonstrarea caracterului latin al limbii române se poate face prin metoda comparativ istorică. � Aplicând această metodă se constată că sistemul fonetic, structura gramaticală a limbii române, sintaxa și nucleul cel mai important al vocabularului sunt de proveniență latină :�
Origine și evoluția limbii române
1. sistemul fonetico-fonologic este cel moștenit din latina populară cu unele modificări, astfel se remarcă faptul că din latină în română s-au produs următoarele modificări :�
Origine și evoluția limbii române
- închiderea vocalei „a” atunci când este urmată de consoanele „m” sau „n”
ex : campus > câmp
canto > cânt
-„o” accentuat s-a diftongat
ex : florem > floare
solem > soare
-căderea consoanelor finale
ex : dentem > dinte
- căderea lui „h„ initial
ex : homo > om
habeo > (a) avea
- „b” intervocalic s-a elidat
ex : sebum > seu
- „cs ” > „ps”, „ct” > „pt”
ex : cocsa > coapsa,
lactem -lapte
Origine și evoluția limbii române
�2. Structura gramaticală a limbii române e moștenită aproape integral din cea a latinei populare , dar în general gramatica limbii române populare fiind mai simplă, româna a dus mai departe acest proces de simplitate a structurii gramaticale.� � Sub aspect gramatical, structura limbii romane este cea mai apropiată de cea a latinei populare față de toate limbile romanice. �
Origine și evoluția limbii române
S-au moștenit de asemenea cele 4 conjugări din latină:
Origine și evoluția limbii române
În ceea ce privește substantivul, am moștenit declinările lor. În latină erau 5 declinări, iar în română din cauza căderii consoanei finale, au rămas 3 declinări.� � Am moștenit toate cele 5 cazuri din latină, cu excepția „Ablativului”. �
Origine și evoluția limbii române
Marea varietate a pronumelor din română își are originea tot în latină; astfel, ego, mei, mihi, me > eu, mie, mă, mi.
Origine și evoluția limbii române
Numeralul este moștenit integral din latină cu excepția numeralului 100.� �
Origine și evoluția limbii române
Adverbele și adjectivele sunt multe dintre ele moștenite din latină , ca și cea mai mare parte a prepozițiilor și conjuncțiilor.
Origine și evoluția limbii române
3.Sintaxa limbii române a moștenit caracterul mai liber al sintaxei latinei populare; astfel, în latina cultă predicatul era la sfârșitul propozitiei, iar propozitia principală la sfârșitul frazei, în timp ce în română predicatul poate ocupa orice loc iar ordinea propozițiilor este mai liberă.�
Origine și evoluția limbii române
4. Vocabularul fundamental al limbii române este în proporție de 65 % de origine latină. Ca dovadă, denumirea părților corpului omenesc sunt de origine latină, cu excepția cuvintelor: pleoapă, obraz, gleznă (limba slavă).�
Origine și evoluția limbii române
Denumirea obiectelor uzuale (casă, masă, pat), acțiuni fundamentale ( a mânca, a dormi, a înghiți, a mesteca, a muri ), denumirile gradelor de rudenie (mama, tata, frate, sora) sunt latinești.�
Origine și evoluția limbii române
IV . Evoluția limbii romane� �
Momentele importante ale evoluției limbii române au fost :�
Origine și evoluția limbii române
1. procesul de formare a limbii române se încheie în sec VI-VII, rezultând româna comună ;�
Origine și evoluția limbii române
2. în sec XIV-XV are loc desprinderea dialectelor limbii române: aromâna, meglenoromâna, istroromâna, dacoromâna;
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
3. limba română este influențată în perioada veche de următoarele limbi: slavona, turca, maghiara, germana, neogreaca �
Origine și evoluția limbii române
4. în 1521 (sec al XVI-lea) apare primul document cunoscut scris în limba română, Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung.�
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
5. tot în sec al XVI-lea se scriu primele cărți în limba română – texte maramureșene(Codicele voronețean, Psaltirea scheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi);�
Origine și evoluția limbii române
� 6. Primele tipărituri în limba română datează din a 2 a jumătate a sec al XVI-lea, fiind editate de către diaconul Coresi, ce tipărește 11 articole religioase în limba slavă și 9 cărți în limba română. � Tipăriturile sale constitue după unii lingviști români începuturile limbii române literare deoarece diaconul, originar din Târgoviște utilizează limba din această zonă care a devenit baza limbii române literare.�
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
�� 7. Sec al XVII-lea are o deosebită importanță în evoluția limbii române literare pentru că se înmulțește tipărirea de cărți religoase în limba română.� � Cele mai importante astfel de tipărituri sunt Cazania (1643)-Varlaam , Noul Testament de la Bălgrad(1648)-Simion Stefan , Psaltirea în versuri (1673)-Dosoftei, Biblia de la București (1688), Didahiile lui Antim Ivireanul.� �
Origine și evoluția limbii române
�Prin ele, treptat , limba română evoluează, își îmbogățește vocabularul, se nuanțează. În aceste tipărituri găsim începuturile stilului beletristic, astfel în Psaltirea lui Dosoftei apar primele imagini poetice, figuri de stil, comparații artistice. Prin Didahiile lui Antim Ivireanul se pun bazele stilului oratoric. În Cazania lui Varlaam apar elemente ale stilului popular narativ. În Predoslavia către cititori a lui Simion Ștefan este pusă problema latinității limbii române și a unității ei.�
Origine și evoluția limbii române
Psaltirea în versuri - Dosoftei
Origine și evoluția limbii române
Biblia de la București - 1688
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
8. În sec XVII-XVIII apare istoriografia în limba română odată cu marii cronicari Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce.�
Origine și evoluția limbii române
Grigore Ureche
Ion Neculce
Miron Costin
Origine și evoluția limbii române
9. În ultimele 3 decenii ale sec. al XVIII-lea, odată cu apariția Școlii Ardelene, începe procesul de modernizare a vocabularului prin introducerea de neologisme de origine franceză sau din latina cultă.�
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
��10. Modernizarea vocabularului limbii române are loc în sec. al XIX lea, după Unirea din 1859, când în limba noastră pătrunde un număr mare de neologisme de origine romanică, datorită cărora se produce un proces de reromanizare a limbii române și de modernizare a vocabularului.��O contribuție importantă la formarea limbii române literare aparține pașoptiștilor, iar stabilizarea limbii române literare în tiparele ei actuale se produce prin opera marilor clasici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici.�
Origine și evoluția limbii române
Origine și evoluția limbii române
11. Procesul de perfecționare a limbii române continuă și în sec. al XX -lea, la îmbogățirea masivă a limbii literare cu neologisme contribuind simboliștii și scriitorii interbelici, ce consolidează procesul de modernizare a limbii început la jumătatea sec al XIX -lea.��Influențe neologice asupra limbii române: franceza, latina cultă, italiana, spaniola, rusa, germana, engleza.
Origine și evoluția limbii române