4 of 29

Sunt cele două fețe ale teatrului: tragedia și comedia. Născut în Grecia antică din ritualurile dedicate lui Dionysos, teatrul este legat de măștile pe care le purtau pe scenă actorii și care reprezentau sentimente sau emoții exagerate ca în măștile de mai jos.

5 of 29

Din Antichitate și până astăzi, teatrul a evoluat, îmbrăcând forme foarte diverse: comedie, dramă, tragedie, melodramă...
Comedia este un text dramatic care provoacă râsul prin surprinderea unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate. Modalitățile de a stârni râsul, într‑un text dramatic, sunt diverse: înfățișarea personajelor, comportamentul și limbajul acestora, anumite situații sau indicațiile scenice.

https://ed.ted.com/lessons/what-s-the-definition-of-comedy-banana-addison-anderson

Spectacolul teatral s-a obținut însă, întotdeauna, pe baza unui text, numit text dramatic și care are o structură specifică.

7 of 29

Cum sunt ceilalți

Care sunt criteriile după care va faceti prieteni? Ce urmăriți la cel cu care vreți să vă împrieteniți?
Ce nu tolerați unui amic?
Aveți prieteni diferiți ca etnie, religie, clasă socială,...,etc.?
Persoanele cu care socializați sunt foarte diferite sau urmăriți să fie la fel ca voi ( aceleași preocupări, interese, pasiuni...etc.)?

8 of 29

Tache, Ianche și Cadâr� de Victor Ion Popa

9 of 29

INVESTIGATIE!

Ce ati observat diferit față de alte tipare textuale?
Cum ati inteles mai ușor conținutul? Prin lectură sau vizionare?
Ce secvente textuale se pot identifica?
Care este relația dintre personaje? Cum v-ați dat seama?
Care este atmosfera creată? Ce valori umane se pot deduce din text?

10 of 29

Textul dramatic. Structuri textuale

este scris cu scopul de a fi jucat pe scenă. Fiind destinat să devină spectacol, textul dramatic impune anumite limite în ceea ce privește amploarea în timp și spațiu a acțiunii reprezentate. Acțiunea textului dramatic se construiește în jurul unui conflict dramatic.
STRUCTURA TEXTULUI DRAMATIC
1. Textul dramatic este organizat în acte și scene
A. Actul - este subdiviziunea formală a unei piese de teatru și cuprinde mai multe scene. Există piese de teatru într-un act sau organizate în două – trei – patru acte. Numărul actelor este anunțat la începutul piesei de teatru

11 of 29

B. Scena - sau tabloul este subdiviziunea unui act, în general delimitată convențional de intrarea sau ieșirea unui personaj din scenă sau prin modificarea locului și a timpului acțiunii. Uneori, delimitarea scenelor vizează unitatea acțiunii, chiar dacă numărul personajelor de pe scenă nu se schimbă

2. Textul dramatic are două componente: textul dialogat și indicațiile autorului.
Textul dialogat este alcătuit din replicile personajelor. Replica este fiecare intervenție a unui personaj.
Dialogul este principala modalitate de comunicare în textul dramatic, fiind de cel mai multe ori conflictual.
Monologul dramatic este o intervenție amplă a unui personaj în prezența sau în absența altui personaj. Atât în indicațiile scenice, cât și în textul dialogat se pot combina diverse structuri textuale.
Autorul textului dramatic (dramaturgul) imaginează acțiunea, construiește schimbul de replici dintre personaje și oferă indicații despre modul în care textul poate fi reprezentat.

12 of 29

Indicațiile autorului sau indicațiile scenice reprezintă vocea dramaturgului, nefiind rostite de actori. Ele se pot regăsi atât înaintea textului dialogat, cât și în interiorul acestuia, situație când sunt plasate, de regulă, între paranteze rotunde. De cele mai multe ori, se preferă marcarea indicațiilor autorului prin scrierea cu italice.
Cunoscute și sub denumirea de didascalii, indicațiile autorului se împart în două categorii: externe (inițiale) și interne. (funcționale).

13 of 29

indicațiile externe - titlul, lista personajelor, datele despre spațiul și timpul acțiunii, inclusiv informațiile despre decor.
Lista personajelor este o indicație scenică externă. Ordonarea personajelor în listă se face după diverse criterii: importanța în acțiune, poziția socială sau genul (mai întâi bărbații, apoi femeile). Uneori, numele personajelor sunt însoțite de scurte caracterizări.
Indicațiile interne anunță decupajul în acte și scene, referindu‐se și la intrările și ieșirile din scenă ale personajelor, la deplasarea lor pe scenă, la intonație și mimică, la gesturile și acțiunile acestora sau la momentele de tăcere. Numele personajului, aflat în fața replicii și scris cu majuscule, este tot o indicație internă.
exemplu

Din nou, cei trei se apropie de public.

RADU – Acum înţelegeţi de ce ne aflăm în faţa voastră.

Obs. După numele personajului, scris cu majuscule, se pot pune [:] sau [-]

14 of 29

Inainte de a începe textul propriu-zis, cititorul /spectatorul primește informații referitoare la structură, personaje, decoruri...

Vrem să vă dăruim câte o fereastră

de Matei Vișniec

(piesă într‐un act)�Personaje:�RADU 13 ani�DOINIŢA 13 ani�ELIZA 12 ani�

Decor: Câteva cărţi agăţate cu fire invizibile de plafon. Câteva cadre de ferestre care „plutesc“ și ele în aer, printre cărţi.

SCENA 1

�

15 of 29

Intrări/ieșiri din scenă

La încheierea unei scene apar indicații scenice care anunță atmosfera.
Exemplu: Lumina scade, parcă intrăm într‐un vis, în spatele personajelor, la ferestre, apar niște chipuri fantastice: un inorog, un faun, o nimfă și niște capete dolofane de îngerași ghiduși care scot limba unii la alţii.

Acest moment de vis poate fi acompaniat cu muzică.

La intrarea în altă scenă, apar indicații care anunță personajele și decorul

Ex. SCENA 2

Radu bate din palme și în felul acesta „gonește“ visul. Lumina se aprinde, muzica încetează, personajele fantastice dispar.

16 of 29

Arta spectacolului. Personajul dramatic� actori, decor, costume, lumini, muzică

17 of 29

Teatrul – Arta de a juca

Cuvântul teatru a intrat în limba română pe filieră franceză, având la origine latinescul theatrum. În limba latină, cuvântul a pătruns din limba greacă, din théatron (loc în care oamenii veneau să vadă spectacole). Substantivul théatron își are, de altfel, rădăcina în verbul theáomai, care are sensul de „a vedea, a observa“.

18 of 29

�Într‐o reprezentație teatrală, sunt implicate mai multe persoane:�

regizorul – propune o interpretare a piesei pe care o montează, scrie scenariul regizoral, selectează actorii și îi îndrumă la repetiții, avizează schițele pentru decoruri și costume, efectele sonore, luminile etc.;
actorii – interpretează personajele pe scenă;
scenograful – desenează, sub îndrumarea regizorului, decorul și costumele, acestea urmând a fi realizate în atelierele teatrului;
coregraful – colaborează cu regizorul și îndrumă actorii în vederea realizării dansurilor sau a mișcărilor ritmice, atunci când este cazul;
costumierul – realizează costumul, respectând modelul propus de scenograf;
machieurul – specialistul în arta machiajului;
recuzitorul – responsabilul cu recuzita, procură și păstrează recuzita necesară pentru reprezentație: mobilă, obiecte etc.;
Sufleur – persoană care le amintește actorilor replicile, având scenariul în față.
tehnicianul de lumini – se ocupă de luminile din timpul reprezentației;
tehnicianul de sunet – răspunde de efectele sonore necesare reprezentației.

19 of 29

Personajele

Manual / pag. 58/ explorare/ex 1 - 5 – timp de lucru 10 min. Jos!

Cine?

Cum sunt? ( găsiți câte o informație pentru fiecare personaj și precizați prin ce este utilă regizorului și cititorului)

20 of 29

Personajul dramatic

se aseamănă cu personajul dintr‐un text narativ, fiind rodul imaginației autorului, dar are o dublă natură: ființei ficționale i se alătură o ființă reală, care este actorul.
Personajele din textul dramatic comunică și se comunică prin intermediul dialogului și al monologului.
Personajul dramatic este construit în mod direct, prin notațiile autorului (lista personajelor și indicațiile scenice) sau prin intervenția celorlalte personaje, și în mod indirect, prin deducerea trăsăturilor sale din comportament, din gesturi, din limbaj, din relațiile cu celelalte personaje.

21 of 29

Ca ființă ficțională, personajul are trăsături distinctive: un statut social, o vârstă, trăsături fizice, o istorie personală și un nume.
Mijloacele de construcție a personajului dramatic sunt diverse. Trăsăturile unui personaj dramatic pot fi prezentate direct, de către autor (în indicațiile scenice), de către alte personaje sau de personajul însuși, prin autocaracterizare. De asemenea, trăsăturile unui personaj pot reieși indirect, din indicațiile scenice (care evidențiază acțiunile, gesturile, comportamentul), din modul în care vorbește și din replicile sale, adică din ceea ce spune.
Ironia se realizează prin formularea cu seriozitate a unui enunț cu conținut comic, opus față de ceea ce se afirmă aparent în enunțul respectiv.

23 of 29

Să ne amintim!

Cum caracterizăm un personaj?
Ciorna citim cu atenție textul

identificăm statutul personajului (rolul în familie, în societate, în operă )
căutăm în text informații despre identitatea personajului ( nume, poreclă, vârstă, etnie, valori, principii...)
observăm modalitățile de construcție a personajului ( directe/indirecte)
încercăm să-l punem în relație cu alte personaje din operă și/sau din lectura particulară
identificăm semnificația lui în cuprinsul operei și facem o încadrare general – umană (tipologia personajului)

24 of 29

Structura compunerii

1. Introducerea:
-prezentarea personajului (cine este, ce rol are, cum evoluează în cuprinsul operei)
De ex: X este personajul principal / secundar / episodic din fragmentul/opera literară ...........scrisă de.......................... Acesta se remarcă prin............, fiind de profesie............................................ceea ce determină.................................................

25 of 29

2. Cuprinsul
Alin.1 – se urmăresc trăsăturile fizice ale personajului, precizându-se mijlocul de caracterizare și, eventual, elementele de limbaj prin care se realizează portretul fizic.
De ex. Personajul se evidențiază/ se distinge/ se remarcă printr-un aspect...........................................
(se poate indica fizionomia, statura...etc). Trăsăturile fizice pot sugera comportamente sau manifestări care se vor indica în compunere. Se va lucra cu textul si se vor susține toate informațiile cu citate din text

26 of 29

Alin.2 – se prezintă trăsăturile morale care pot fi redate direct ( în cazul textului dramatic prin intermediul autorului – în didascalii- , al altor personaje sau prin autocaracterizare) sau indirect din limbaj, gesturi, atitudine, relația cu alte personaje, gânduri...etc. !!! Se susțin cu citate din text
Alin.3- se vor face comparații între personajul caracterizat și alte personaje din operă sau asocieri cu personaje din lectura particulară.
De ex. Spre deosebire de.................X se comportă..........,
manifestă..................calități care................./ sau
Urmărind evoluția lui X mi-am dat seama că/ mi-am amintit de personajul Y din opera.....................de ................care ........

27 of 29

3. Încheierea
Poate reda o analiză critică asupra personajului (ce îți place și de ce , ce nu îți place și de ce) și/sau o încadrare într-o tipologie umană ( fiecare personaj din literatură reprezintă o categorie umană/ valori umane) prin ce anume este memorabil/ demn de urmat ca model.

28 of 29

Timpul si spatiul in textul dramatic

Manual/pag.58/explorare – timp de lucru 10 min.
Unde?
Cand?
Cat timp?

29 of 29

Notiuni teoretice

Spațiul teatral are două forme: pe de o parte spațiul‑scenă (al reprezentării), iar pe de altă parte spațiul ficțiunii, spectatorul fiind pus în situația de a‑și imagina scena ca un fragment de lume.
Timpul în teatru are două semnificații: durata și momentul.
Durata se referă la timpul reprezentației, în timp ce momentul se referă la timpul ficțiunii.
Acțiunea dramatică este constituită din succesiunea de evenimente prezentate sau povestite pe o scenă și care permit să se treacă de la situația inițială la situația finală.
Conflictul dramatic reprezintă înfruntarea dintre două personaje dintr‑o piesă de teatru, cauzată de interese sau sentimente opuse. Conflictul este un element fundamental al construcției acțiunii dramatice.

1 of 29

2 of 29

3 of 29