Sociologie @ Bacalaureat

Concepte fundamentale

​

* Pentru o pregătire exhaustivă, eforturi de documentare suplimentare sunt necesare.

​

Elemente de cercetare sociologică

• Metode de cercetare sociologică: sondaj, experiment, observație (participativă sau neparticipativă), interviu, anchetă, studiul documentelor sociale, biografia socială, monografia, recensământul etc.
• Instrumente de cercetare sociologică: chestionarul, planul observației, fișa de interviu, planul anchetei etc.
• Ipoteză: asumpție, propoziție probabilă presupusă drept adevărată, în vederea verificării ulterioare.
• Eșantionare: proces se selectare a eșantionului dintr-un univers al cercetării, grup țintă.
• Eșantion reprezentativ: o parte dintr-un univers al cercetării, grupului țintă, care are caracteristicile întregului.
• Variabilă independentă: informație introdusă de cercetător într-un grup experimental pentru a analiza consecințele.
• Variabilă dependentă: consecința determinată de variabila independentă.

​

Elemente de cercetare sociologică

• Grup experimental: grupul în interiorul căruia este plasată variabila independentă, în vederea determinării consecințelor acesteia.
• Grup de control: grupul neinfluențat de variabila independentă și care servește la compararea rezultatelor.
• Operationalizarea conceptelor este trecerea de la concept la dimensiuni, variabile, indicatori si indicii specifice. Spre exemplu conceptul de vârstă poate fi operaționalizat prin intervale de vârstă 1-18, 18-35, 35-65, 65-85+ Conceptul de satisfacție poate fi operaționalizat prin dimensiunile foarte mare, mare, medie, mică, foarte mică etc.

​

Structura socială, statusuri și roluri

• Structura socială reprezintă modul specific de organizarea, de ierarhizare a componentelor societății (grupuri sociale, instituții sociale, organizații, clase etc).
• Statusul social reprezintă poziția pe care o ocupă un individ în cadrul structurii sociale.
• Rolul social reprezintă funcțiile pe care le îndeplinește un posesor de status. Așteptările pe care ceilalți le proiectează la adresa unui posesor de status.
• Rolul performat reprezintă modul specific, personal, concret în care o persoană exercită rolul asociat unui status.

Tipuri de statusuri

• Status atribuit/prescris (înnăscut, fără merite personale): fată, român, european
• Status dobândit (trudit, achiziționat, obținut prin merite personale): elev, inginer, soț
• Status marginal (nevalorizat, nerecompensat): vidanjor
• Status central (valorizat, recompensat): parlamentar
• Status actual/manifest: statusul deținut care se manifestă în prezent
• Status latent: status deținut care nu se manifestă în prezent
• Status familial: care are legătură cu relațiile de rudenie: frate
• Status extrafamilial: care se manifestă în afara familiei: director

​

Conflicte

• Conflictul de rol: apare atunci când o persoană are două statusuri compatibile (tată și polițist), dar într-un anumit caz rolurile celor două statusuri pot intra în conflict (fiul persoanei săvârșește o infracțiune). Persoana va fi obligată prin statusul de tată să își protejeze fiul, iar prin statusul de polițist să îl aresteze.
• Conflictul de status (interstatus): apare în cazul unei persoane care deține statusuri incompatibile: polițist și proxenet. Ca polițist trebuie să respecte legislația, ca proxenet încalcă legislația.
• Toate conflictele se manifestă prin stări de vulnerabilizare (nesiguranță) și culpabilizare (învinovățire).

​

Socializarea

• Reprezintă procesul de însușire/învățare/achiziționare/dobândire a valorilor, normelor și modelelor comportamentale (VNMC) necesare integrării cu succes în societate.

Tipuri de socializări

• Socializarea anticipativă – asigură pregătirea pentru roluri sociale viitoare (faci facultatea de drept până la 23 de ani, pentru a fi avocat de la 23 de ani în sus).
• Socializare concordantă – când doi sau mai mulți agenți ai socializării sunt convergenți, aliniați valorific, predând aceleași lecții (nu se fumează la biserică, la școală, la ong-urile care militează pentru sănătate publică, în instituțiile medicale).
• Socializare discordantă – când doi sau mai mulți agenți ai socializării nu sunt convergenți, nu sunt aliniați valoric, predând lecții contradictorii (nu se fumează la școală, dar se fumează în familie; nu se fumează în spital, dar se fumează în grupul de prieteni).
• Socializare pozitivă – când există succes în alinierea valorică cu societatea.
• Socializare negativă – când apar eșecuri în integrarea socială (delincvență juvenilă, infracționalitate), rezultate din lecțiile greșit învățate.

Grupurile sociale

• Reprezintă 1. asocieri/agregări de două sau mai multe persoane care 2. au scopuri comune, 3. interacționează direct sau indirect, 4. se aseamănă prin anumite aspecte, 5. au sentimentul apartenenței la grup.

​

Tipuri de grupuri

• Mici ( până în 10 persoane), medii (câteva zeci de persoane), sau mari (cu sute de persoane).
• Formale (oficiale, reglementate, cu statusuri specifice) sau informale (neoficiale, nereglementate, fără statusuri specifice).
• Primare (mici, cu relații directe, bazate pe afectivitate, familie/prieteni) sau secundare (medii/mari, cu relații directe și indirecte, neutre afectiv, clasa de elevi/colegii de serviciu).
• De apartenență (din care persoana face deja parte) sau de referință (din care nu face parte, dar din care își dorește să facă parte).
• Majoritar (dominant într-o societate) sau minoritar (cu număr mic de membri, comparativ cu grupul dominant).
• De egali/de similaritate (format din persoane de aceeași vârstă sau care au alte caracteristici comune).
• Permanente (care durează mult timp, ex. familia), sau temporare (care se destramă mai devreme sau mai târziu).

​

Coeziunea grupului

• Coeziunea grupului exprimă gradul de unitate, de solidaritate care există între membrii grupului.
• Coeziunea crește în grupurile mici, în condițiile interacțiunii directe, bazate pe afectivitate, în condițiile realizării de activități în comun.
• Coeziunea scade în grupurile mari, în condițiile interacțiunilor indirecte, în condițiile neangajării în activități comune și în lipsa implicării emoționale.

​

Relațiile sociale

• Relaţia socială reprezintă interacțiunea reciprocă dintre indivizi sau grupuri.

​

• Etape în nașterea relațiilor sociale
• 1. Contactul spațial 2. Contactul psihic 3. Contactul social

​

Categorii de relații sociale

• relaţii interindividuale:
• un individ manifestă ataşament faţă de alt individ: contact, abordare, adaptare, combinare, unire;
• un individ se opune altui individ: competiţie, opoziţie, conflict, forme mixte;
• relaţii între grupuri:
• de diferenţiere: promovare, degradare socială, dominare şi subordonare, stratificare, selecţie şi individualizare,
• de integrare: stabilizare, socializare,
• distructive: exploatare, favorizare parţială, corupţie, comer­cializare;
• modificator constructive: instituţionalizare, profesionalizare.

​

Tipuri de relații sociale

• relaţii cu caracter: unilateral (un jurnalist influențează opinia publică, fără să fie influențat de opinia publică) şi bilateral (profesorul și elevii se influențează reciproc);
• relaţii de durată, permanente (relațiile familiale) şi relaţii incidentale, temporare (relațiile colegiale);
• relaţii antagonice (două partide/echipe sportive rivale) şi relaţii de solidaritate (colaboratorii dintr-o echipă);
• relaţii directe, nemijlocite (relațiile dintre părinți și copii) şi relaţii indirecte, mediate (colegii dintr-un grup secundar);
• relaţii conştiente, intenţionate (relațiile dintre membrii unei familii) şi relaţii inconştiente, neintenţi­onate (relațiile dintre fani și o vedetă);
• relaţii formale, instituţionalizate (relațiile din grupurile profesionale) şi relaţii neformale, unde nu există un model general acceptat (relațiile din grupurile de prieteni).
• relații personale (bazate pe reciprocitate și interese comune, relațiile romantice) și relații materiale (fără interes reciproc, relația cu un vânzător de flori)
• relații publice (când avocatul și procurorul discută în cadrul unei ședințe de judecată) și relații private (când doi parteneri merg împreună la circ).

​

Corelații grupuri sociale – relații sociale

• Grupurile primare – relații directe, afective (familia, grupul de prieteni)
• Grupurile secundare – relații directe și indirecte, relații neutre afectiv (clasa de elevi, colegii de departament)
• Grupuri concurente – relații antagonice, de competiție (echipe de fotbal, partidele aflate în campanii electorale)
• Grupuri formale – relații formale (grupurile profesionale)
• Grupuri informale – relații informale (grupul de prieteni)
• Grupuri permanente – relații de durată (familia)
• Grupuri temporare – relații temporare (clasa de elevi)

​

Instituții sociale

• Statul – instituție care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere.
• Familia – microgrup și instituție socială bazată de relații de rudenie
• Biserica – instituție socială în cadrul căreia persoanele își manifestă comportamentele și atitudinile în relație cu sacrul.
• Partidul politic – organizație care își propune cucerirea puterii politice.
• ONGul – organizație non-guvernamentală, non-profit.

Caracteristicile statului democratic

• Supremație constituțională – Domnia Legii, toate instituțiile sunt conduse în numele legii.
• Separația puterilor în stat – Distribuirea puterii între mai multe instituții: legislative (parlamentul), executive (guvernul) și judecătorești (instanțele de judecată).
• Respectarea drepturilor omului – statul garantează respectarea drepturilor omului.
• Suveranitate – dreptul de a decide liber în problemele interne sau externe ale statului.
• Pluripartidism – coexistența mai multor partide politice.
• Alegeri libere – organizarea de scrutine electorale libere.
• Reprezentativitate - aleșii sunt reprezentanții alegătorilor.

​

Tipuri de stat/forme de guvernământ/regimuri politice

• Republică – conducerea este asigurată de un președinte ales
• Monarhie – conducerea este asigurată pe linie ereditară (rege, țar, împărat, șah, emir etc.)
• Monarhie absolută – absolutism – monarhul are toată puterea
• Monarhie constituțională – puterile monarhului sunt limitate prin constituție
• Democratic – puterea aparține poporului
• Oligarhic – puterea aparține unui grup restrâns de persoane
• Aristocratic – puterea aparține unei elite valoroase
• Noocratic – puterea aparține intelectualilor
• Teocratic – puterea aparține liderilor religioși/clerului
• Autocratic/dictatorial – puterea aparține unui singur individ
• Anarhic – stat dezorganizat, haotic, în care puterea nu este controlată de nimeni
• Autarhic – stat care își izolează economia de influențele externe
• Social – stat care acționează pentru a asigura bunăstarea economică a tuturor cetățenilor săi
• Minimal (proiect utopic) – stat axat doar pe asigurarea contractelor și a siguranței cetățenilor

​

Funcțiile familiei

• Funcția biologică – funcția de procreere/naștere de copii
• Funcția economică – acumularea de resurse pentru satisfacerea în comun a nevoilor
• Funcția psiho-afectivă – asigurarea echilibrului emoțional și a cadrului comunicațional care să permită detensionarea
• Funcția de socializare – asigură creșterea și educația copiilor
• Funcția de status – cele mai importante statusuri individuale sunt cele familiale
• Funcția de solidaritate – membrii familiei își acordă susținere reciprocă.

Factori care determină solidaritate conjugală

• factorii anteriori mariajului:
• durata conviețuirii în concubinaj;
• aprobarea căsătoriei de către părinți;
• homogamie (asemănare) etnică și religioasă;
• concordanța vârstelor și a nivelului de instrucție.
• factori posteriori mariajului:
• acceptarea modelului egalitar;
• satisfacția față de viața sexuală;
• concordanța privind existența și numărul copiilor;
• complementaritate în planul aspirațiilor.

​

Tipuri de familii

• Familia conjugală – perechea maritală – soț+soție
• Familia nucleară – două generații: părinți + copii
• Familia tradițională/extinsă – mai mult de două generații (nucleară +bunici + străbunici)
• Familia monoparentală – un singur părinte care crește copilul/copiii
• Familia de origine – familia în care ești născut
• Familia de procreere/conjugală – familia pe care o formezi
• Familia heterosexuală – formată din persoane de sex opus
• Familia monogamă – formată din doi parteneri

Alternative la familia clasică

• Celibatul – include atât persoane ce nu întrețin relații sexuale permanente, cat și persoane care au relații sexuale regulate cu alte persoane celibatare.
• Concubinajul, uniunea consensuală sau coabitarea consensuală, parteneriat civil – substitut, reglementat legal sau nereglementat, al familiei nucleare clasice.
• Căsătoriile fără copii – familii conjugale care nu satisfac funcția de procreere.
• Menajele monoparentale – părintele cu copil/copii din afara unei căsătorii.
• Familiile homosexuale – familii formate din cupluri de același sex, cu sau fără copii.
• Familia migrantă – părinții locuiesc în localități diferite sau unul dintre părinți este absent (muncește toată ziua și își vede copiii noaptea și în weekend).
• Comunitățile – anarhice (fără reguli) sau foarte reglementate și stricte, presupun libertate sexuală, fiecare bărbat este căsătorit cu fiecare femeie, toți se ocupă de creșterea copiilor (exemple: Comunitatea Oneida din SUA, comunitățile din Europa de Vest, kibbutz-urile din Israel).

​

Fenomene corelate cu Biserica

• Sacralizarea – impunerea caracterului sacru statului și instituțiilor publice (liderii religioși participă la conducerea statului sau consacră valoarea sacră a instituțiilor publice). Spațiul public are caracter sacru.
• Secularizarea/laicizarea – opuse sacralizării, reprezintă îndepărtarea instituțiilor publice de influența bisericii. Spațiul public nu are caracter sacru.

​

Funcțiile partidelor politice

• Încearcă să cucerească puterea politică
• Mediază între individ și stat
• Selectează candidați pentru diferite funcții
• Conduc puterea legislativă (parlamentul) și puterea executivă (guvernul) - când sunt partide de guvernământ/când câștigă alegerile
• Propun alternative la programele politice ale partidelor de guvernământ când nu câștigă alegerile și reprezintă partide de opoziție

ONG-urile

• Sunt alternative private ale instituțiilor publice
• Rezolvă probleme publice cu mijloace private
• Sunt non-guvernamentale, scapă controlului puterii executive
• Sunt non-profit, nu urmăresc profitul, ci satisfacerea nevoilor publice pentru care au fost înfiiințate
• Se bazează pe voluntariat și donații provenite din mediul privat
• Iau forma fundațiilor sau asociațiilor
• Pot fi înființate de persoanele care doresc să îmbunătățească anumite aspecte ale vieții sociale

Probleme sociale

• Sărăcia – lipsa resurselor pentru satisfacerea nevoilor de bază.
• Abandonul școlar – renunțarea la educația formală
• Discriminarea – nedreptățirea unor persoane pe baza apartenenței lor la anumite grupuri etnice, sexuale, religioase.
• Xenofobia – frica de străini, intoleranța față de ceea ce este diferit.
• Corupția – folosirea abuzivă a puterii publice în avantaj personal sau de grup/primirea de foloase necuvenite pentru prestații în serviciul public.
• Delincvența juvenilă – abaterea de la norme de către minori.
• Infracționalitatea – fapte antisociale grave săvârșite cu vinovăție.
• Greva – conflict formal de muncă între angajați și angajator.
• Protestul – conflict social îndreptat împotriva puterii politice în vedere blocării unor decizii injuste.
• Războiul – conflict armat între două sau mai multe state.

​

​

Cercuri vicioase

• sărăcia –> abandonul școlar –> delincvența juvenilă/infracționalitatea –> discriminarea –> corupția –> sărăcia
• discriminarea –> lipsa de educație –> sărăcia –> corupția –> delincvența juvenilă/infracționalitatea –> discriminarea
• lipsa de educație –> sărăcia –> delinvența juvenilă/infracționalitatea –> discriminarea –> corupția –> lipsa de educație
• Prejudecata -> discriminarea -> sărăcia -> infracționalitatea
• Sărăcia -> lipsa de educație -> xenofobie -> discriminare -> infracționalitate -> sărăcie

Concepte corelative

• Discriminare – a nedreptăți persoanele pe baza apartenenței lor la anumite grupuri sociale (sexuale, etnice, religioase). Exemplu: Nu angajăm romi.
• Prejudecata - Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate. Stă la baza discriminării. Exemplu: Chinezii se hrănesc cu câini.
• Etichetare – A disprețui prin asocierea unor calificative depreciative. Exemplu: Rușii sunt orci.
• Stigmatizare - aruncă asupra cuiva disprețul public. Exemplu: „Țiganii ne fac de râs în Europa.”
• Marginalizare - poziția socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resurse; ea se manifestă prin absența unui minimum de condiții sociale de viață. Exemplu: Ghetourile dedicate imigranților.
• Stereotipuri - convingerea supra-generalizată cu privire la o anumită categorie de oameni. Exemplu: Grecii sunt speculanți.
• Discriminare pozitivă – repararea unei nedreptăți istorice prin acțiuni compensatorii. Exemplu: Locurile la liceu repartizate elevilor romi și elevilor cu CES.

Mulțumesc!

• Succes în pregătirea suplimentară!