DEMERSUL ELABORARII�PROIECTULUI DE ACTIVITATE ÎN EDUCATIA TIMPURIE

​

​

PROF. EDUCAȚIE TIMPURIE DOBRE ADRIANA-IULIA

PROIECTAREA ACTIVITĂȚII PRECIZEAZĂ TOATE ELEMENTELE PE CARE LE IMPLICĂ DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE ȘI ÎN MOD DEOSEBIT, PROCESELE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE.

OPERAȚIILE CONSTAU ÎN:

• ORDINEA LOGICĂ A CONȚINUTULUI;
• IDENTIFICAREA OBIECTIVELOR OPERAȚIONALE ÎN RAPORT CU DIMENSIUNILE DE DEZVOLTARE, COMPORTAMENTELE VIZATE;
• PREGĂTIREA STRUCTURII ACTIVITĂȚII, A SECVENȚELOR ACESTEIA;

​

Structura unui proiect de activitate

Proiectul poate fi structurat în 3 părți:

I.Datele de identificare

II.Construcția propriu-zisă

III.Criteriul de optimalitate

​

​

Calitățile unui proiect de activitate:

• Să ofere o perspectivă globală și completă asupra activității;
• Să aibă caracter realist;
• Să fie simplu și operațional;
• Să fie flexibil;
• Să reflecte perspectiva documentelor sau produselor curriculare;

1. DATELE DE IDENTIFICARE

​

DATA:

CADRUL DIDACTIC:

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

NIVEL/GRUPA:

TEMA ANUALĂ DE STUDIU:

PROIECTUL TEMATIC:

SUBTEMA/TEMA SĂPTĂMÂNALĂ:

DOMENIUL EXPERIENȚIAL:

CATEGORIA DE ACTIVITATE:

TEMA ACTIVITĂȚII:

MIJLOC DE REALIZARE:

TIPUL DE ACTIVITATE:

DIMENSIUNILE DE DEZVOLTARE:

COMPORTAMENTELE VIZATE:

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

OBIECTIVELE OPERAȚIONALE:

STRATEGIA DIDACTICĂ:

BIBLIOGRAFIA:

​

Analizarea conţinuturilor învăţării, respectiv studierea descriptivelor de conţinut ale celor 6 teme anuale de studiu şi corelarea acestora cu nivelul de dezvoltare al copiilor din grupa.

Ce și cum vrea să fiu?

ÎN CADRUL PLANIFICĂRII ANUALE PARCURGEM ETAPA ÎN CARE SELECTĂM TEMELE PROIECTELOR TEMATICE SAU TEMELE SĂPTĂMÂNALE DERIVATE DIN FIECARE TEMĂ ANUALĂ DE STUDIU, CARE VOR PUTEA FI ABORDATE PE PARCURSUL UNUI AN ŞCOLAR, ASIGURÂND UN ECHILIBRU ÎN ABORDAREA ACESTORA ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL GRUPEI.

ASTFEL, NE VOM ASIGURA CĂ:

- SE REALIZEAZĂ UN SUMAR AL CONŢINUTURILOR POSIBILE PENTRU FIECARE TEMĂ ANUALĂ DE STUDIU;

- SE COMPARĂ CONŢINUTURILE ALOCATE FIECĂREI TEME ANUALE DE STUDIU, ÎNCERCÂND SĂ EVITE SUPRAPUNEREA LOR;

- SE STRUCTUREAZĂ/ORGANIZEAZĂ CONŢINUTURILE PE TEME, ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL GRUPEI ŞI SE OPTEAZĂ PENTRU O ABORDARE CONCENTRICĂ A TEMELOR SAU ÎN FUNCŢIE DE TEMA ANUALĂ DE STUDIU CU CARE ACESTEA SUNT CORELATE.

​

​

Tipuri de activități

Domeniile de dezvoltare sunt instrumente pedagogice esenţiale pentru a realiza individualizarea educaţiei şi a învăţării, dând posibilitatea educatorilor să identifice atât predispozițiile, cât și înclinațiile cu care copilul a venit pe lume, „interesele” sale sau, mai bine spus, domeniile, secvenţele, aspectele sau elementele mediului social şi natural de care este atras şi faţă de care îşi manifestă curiozitatea, precum şi dificultăţile pe care la întâmpină fiecare în parte pe parcursul dezvoltării timpurii.

​

Cele cinci domenii de dezvoltare sunt:

Între toate domeniile de dezvoltare există dependenţe şi interdependenţe, astfel că fiecare achiziţie dintr-un domeniu influenţează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii.

​

​

Dimensiuni ale dezvoltării pentru Domeniul DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ŞI IGIENEI PERSONALE

​

• Scopul activității reprezintă o anticipare mentală a diverselor acțiuni de formare a personalității umane și se referă la rezultatele ce urmează să se obțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale.

​

• Acesta presupune achizițiile la care urmează să ajungă preșcolarii la finele unui proces de instruire, respectiv schimbările ce urmează să se producă în comportamentul preșcolarilor.

​

• Trebuie formulat clar și precis.

​

• Se corelează cu tipul de activitate, dimensiunile dezvoltării vizate și obiectivele operaționale ale activității.

Scopul activității

CONDIȚII ALE UNEI PROIECTĂRI DIDACTICE EFICIENTE

Proiectarea unei activităţi presupune realizarea unei concordanţe între trei puncte cheie:

→Obiective – Spre ce tind?

→Metode, mijloace şi experienţe sau exerciţii de învăţare – Cum să ajung acolo?

→Evaluarea – Cum voi ştii când am ajuns?

Prin corelarea celor trei puncte cheie se proiectează activitatea într-un set de acţiuni realizate în mai multe etape.

​

​

Comportamentele vizate ale activității

​

​

Sunt selectate în concordanță cu dimensiunile dezvoltării și se află în strânsă dependență și interdependență cu obiectivele operaționale ale activității.

​

​

• Obiectivele operaționale ale activității

​

E.Joița definea obiectivele operaționale ca fiind ”modul de concretizare în sarcini de lucru pentru copii, la variate nivele de dificultate.”

În procesul de formulare a obiectivelor ne raportăm la cele 5 funcții ale acestora:

​

Funcția de comunicare-Funcția de anticipare a rezultatelor școlare-Funcția de evaluare-Funcția de orientare valorică a procesului didactic-Funcția de planificare,organizare și reglare a P.I.

​

​

​

Taxonomii ale obiectivelor

​

Conceptul de taxonomie didactică a fost introdus şi dezvoltat de Şcoala din Chicago, care sub conducerea lui B. Bloom, şi-a propus să contureze dimensiunile acţiunii instructive pe baza obiectivelor didactice, aceasta permiţând modelarea şi prelucrarea automatizată a datelor caracteristice procesului de învăţământ.

​

​

Exemplificarea în sfera lor se face, de regulă, prin cele mai accesibile sub aspect logic:

• cea a lui B. Bloom, pentru domeniul cognitiv;
• a lui G.de Landsheere și N.Melfessel, pentru cel afectiv;
• cea elaborată de A.Harrow, pentru domeniul psihomotor.

​

​

​

​

Potrivit domeniilor comportamentale sau după laturile vieții psihice, rezultă trei categorii de obiective:

1. Cognitive
2. Afective
3. Psiho-motorii.

​

​

A. Obiectivele cognitive semnifică însușirea de cunoștințe, de deprinderi și capacități intelectuale.

B. Obiectivele afective-formarea de sentimente, interese, atitudini.

C. Obiectivele psiho-motorii- însușirea comportamentelor bazate pe acțiunea manifestată fizic, spre exemplu, feluritele îndemânări și abilități corporale, sau, dupa unii autori, și capacitatea de comunicare neverbală. (cf. Harrow, în G. și V. de Landsheere, 1979, p.183).

​

​

A.Obiective cognitive(Taxonomia lui Bloom):

1.cunoaştere (a defini, a recunoaşte, a distinge)

2. înţelegere (a redefini, a reorganiza, a explica, a demonstra, a interpreta)

3.aplicare a aplica, a utiliza, a alege),

4. analiză (a identifica, a deduce),

5.sinteză (a generaliza, a deriva, a sintetiza, a formula sintetic), 6.evaluare critică (a valida, a decide, a argumenta, a emite judecăţi

de valoare / a evalua critic – conform unor criterii de maxima rigurozitate);

​

​

B. Obiective afective(Taxonomia lui G.de Landsheere și N. Melfessel):

1.receptare (a diferenţia, a accepta - afectiv) reacţie (a raspunde, a aproba, a susţine – afectiv);

2.valorizare (a argumenta, a dezbate, a specifica, a susţine sau a protesta – afectiv);

3.organizare (a armoniza, a organiza – afectiv); 4.caracterizare (a aprecia, a dirija, a schimba, a rezolva, a colabora, a rezista – afectiv);

​

C. Obiective psiho-motorii(Taxonomia lui A. Harrow):

​

1.percepere (a percepe o mişcare), dispoziţii (a avea dispoziţie fizică şi psihică pentru realizarea unei mişcări);

2.reacţie dirijată (a executa mişcarea după un anumit model, conform unui unei comenzi),

3.reacţie automatizată (a executa mişcarea în mod automat, ca deprindere dobandită);

4.reacţie complexă (a integra mişcarea în activitate, în termeni de adaptare dar şi de creativitate).

​

​

Formularea corectă a obiectivelor

​

Condiţii de îndeplinit:

• să vizeze activitatea preșcolarului şi nu pe cea a profesorului;
• să fie realizabil, corespunzând particularităţilor de vârstă şi experienţei anterioare a copilului;
• să descrie comportamente observabile;
• să redea condiţiile de realizare a sarcinilor şi nivelul de performanţă la care trebuie să ajungă;
• să precizeze o singură operaţie, un singur comportament ce urmează să fie obţinut;

​

DE REȚINUT!

​

​

În enunţul obiectivului operaţional nu se utilizează verbele a înţelege, a şti, a citi, a aprecia, a spune, a cunoaşte, a sesiza, a se familiariza, a asimila, a dobândi deoarece sunt generale şi determină ambiguitate în privinţa acţiunii care ar trebui realizată.

​

Nu se admit formulări de tipul:

-”transmiterea de cunoştinţe despre …”

-”demonstrarea principiului / legii ...”

Acestea convin ca scopuri ale unor activități şi se referă la activitatea profesorului;

În acelaşi timp, formulări de tipul:

-”(preșcolarii)să înţeleagă cauzele ...”;

-” să-şi dezvolte deprinderea de exprimare orală ..”;

- ”să efectueze în sala de grupă experienţe necesare înţelegerii …”,

Acestea pot constitui şi ele definiri ale SCOPULUI unor activități, dar NU definesc obiective OPERAŢIONALE ale învăţării, întrucât nu descriu comportamente observabile şi măsurabile!

​

Operaționalizarea obiectivelor

​

​

La nivelul practicii şcolare este necesară cunoaşterea modului în care se poate ajunge la obiectivele operaţionale, adică la obiective ce exprimă comportamente observabile şi măsurabile.

​

Cea mai cunoscută tehnică de operaționalizare este cea a lui Mager.Aceasta presupune respectarea a 3 condiții.Pentru a descrie comportamentul final (ceea ce va face copilul):

1.Identificaţi şi numiţi comportamentul.

2.Definiţi condiţiile în care trebuie să se producă comportamentul (ce este dat; care sunt restricţiile sau, totodată, şi datele şi restricţiile).

3.Definiţi criteriile performanţei acceptabile.

​

​

Exemple de obiective operaționale:

​

1. Să se deplaseze rapid, în maximum 1 minut, în interiorul conturului semnului anunțat(cerc), fără ezitări, după ce și-au reamintit figurile geometrice: triunghi, cerc, pătrat, dreptunghi.
2. Să clasifice obiectele din cutie în 4 coșulețe după formă, în 10 minute, cu maximum 5 erori și denumind fiecare figură așezată în coșuleț, după ce au fost repetate și arătate cele 4 figuri clasice.

Exemple de obiective operaționale:

O.1. Preșcolarul va fi capabil să identifice momentele acțiunii într-o povestire, pe baza unui text sau a imaginilor prezentate, corect și în ordine.

O.2. Preșcolarul va fi capabil să creeze o povestire după ilustrații, păstrând succesiunea momentelor, astfel încât povestea să fie coerentă.

O.3. Preșcolarul va fi capabil să enumere personajele textului, în ordinea apariției lor în poveste, fără omisiuni.

O.4. Preșcolarul va fi capabil să creeze un titlu adecvat povestirii, pe baza imaginilor oferite, care să reflecte conținutul povestirii.

O.5. Preșcolarul va fi capabil să se exprime în propoziții logice, corecte din punct de vedere gramatical, fără erori majore.

O.6. Preșcolarul va fi capabil să identifice trăsăturile de caracter ale unor personaje, pe baza acțiunilor, intențiilor, stărilor sufletești, expresiilor feței, ținutei și gesturilor, corect și complet.

O.7. Preșcolarul va fi capabil să încurajeze stările colective de bucurie pentru reușita activității, participând activ în grup.

O.8. Preșcolarul va fi capabil să păstreze o poziție corectă a corpului pe scăunele, pe toată durata activității, fără a se apleca sau răsuci.

​

STRATEGIA DIDACTICĂ:

METODE ȘI PROCEDEE: Le selectăm în concordanță cu mijlocul de realizare al activității, tipul de activitate, dimensiunile dezvoltării și obiectivele operaționale, particularitățile de vârstă și individuale, urmărind o îmbinare a metodelor tradiționale cu metodele moderne.

​

RESURSE MATERIALE: Adaptate specificului activității, fiind mijloace de realizare a sarcinii didactice. Acestea fac activitatea mai atractivă,antrenantă.

FORMA DE ORGANIZARE: FRONTALĂ/INDEPENDENTĂ-Individual,pe grupe

LOCUL DE DESFĂȘURARE:

DURATA: variază în funcție de nivelul de vârstă

II. CONSTRUCȚIA PROPRIU-ZISĂ

De reținut!

​

Construcția include 5 indicatori. Între aceștia există relații de corespondență. Proiectul trebuie să aibă corespondență atât pe verticală, cât și pe orizontală.

Etapele activității diferă în funcție de tipul de activitate ales.

Atunci când în cadrul planificării desfășurăm evaluarea inițială/evaluarea sumativă activitățile sunt de evaluare, având o structură specifică.

​

III. Criteriul de optimalitate precizează:

​

• Distribuția standardelor de conținut de la nivelul minimal la cel maximal.
• Repartiția așteptată sau dezirabilă a performanțelor copiilor sau modul de realizare a perfomanțelor relative.
• Obiectivele sunt definite cu rigoare, diversificate ca grad de complexitate;
• Metodologia evaluării selectată permite aprecierea corectă, pertinentă;
• Proiectul de activitate se încadrează în logica curriculum-ului, angajând cele 3 dimensiuni: structurală, procesuală și a produsului.

​

Bibliografia:

​

• Se uitilizează sistemul A.P.A.

​

Exemplu:

Vrăsmaș, E. (2017). Educația timpurie. București: Editura Arlequin.

​

• Se va selecta în concordanță cu tematica abordată și elementele componente ale proiectului.