Vrem să îi inspirăm pe copii să aprecieze frumusețea și inovația în arte, științe și tehnologie și să le oferim o bază solidă pentru a explora și crea în viitor.
Un concept pedagogic prin care descoperim alături de copii personalitățile care au contribuit la evoluția civilizației umane și îmbogățirea culturii naționale și globale.
Integrarea acestor teme interconectate în activitățile din grădiniță și școală poate oferi o viziune completă și multidimensională a lumii.
Explorăm dintr-o perspectivă contemporană, viața și opera lui Constantin Brâncuși,
pentru a oferi copiilor oportunitatea de a se conecta mai profund cu moștenirea noastră culturală.
Doina Lemny, cu doctorat în istoria artei și muzeograf la Centre Pompidou, Paris, a structurat expoziția dedicată lui Brâncuși. Ea explorează capitole cruciale din evoluția artistului, de la originile sale românești la interacțiunile sale internaționale după ce a emigrat, subliniind contribuțiile sale la manifestările artistice alături de compatrioți.
BRÂNCUȘI: SURSE ROMÂNEȘTI ȘI PERSPECTIVE UNIVERSALE
opera
(întrebări, idei, teme, inovații, descoperiri)
nume, portret, citat
viața
(familie, copilărie, școală, prieteni, hobby-uri)
Colorați județul în care s-a născut Constantin Brâncuși.
Marcați pe hartă traseul din județul vostru până în Gorj.
Marcați cu altă culoare traseul: Târgu Jiu - Craiova - București.
Personalizați calendarul pentru luna februarie 2024.
Marcați Ziua Națională Constantin Brâncuși și alte zile importante:
Ziua Națională a Lecturii, zilele de naștere ale copiilor.
Autoportret cu cățeaua Polaire, 1924
© Colecția David Grob
CEL MAI CUNOSCUT ARTIST ROMÂN PE PLAN INTERNAȚIONAL
urmare a deciziei sale de a se detașa de formația academică şi de Auguste Rodin pentru a-şi găsi propriul drum.
Purtând în el moştenirea românească și fascinat de arta primitivă, artistul a ştiut să extragă esenţialul din toate formele care i-au rămas în memorie şi să le îmbogăţească cu ideile moderniste ale avangardei pariziene. Opere emblematice precum Sărutul, Domnișoara Pogany, Muza adormită, Coloana fără sfârşit sau Pasărea în văzduh au devenit repere esenţiale în arta modernă.
Brâncuşi constituie astfel exemplul perfect al artistului care a pornit de la lucruri şi fiinţe reale, dar cărora le-a surprins, printr-o îndelungă muncă de creaţie şi de reflecție, esenţa.
BRÂNCUȘI RĂMÂNE ÎN ISTORIA ARTEI SIMBOLUL ÎNNOIRII SCULPTURII LA ÎNCEPUT DE SECOL XX,
1894-1902
Autoportret cu autograf pentru Mihalovici, 1922
© Colecția David Grob
Urmează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, apoi ale Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti.
1904
Ajunge la Paris, unde a fost acceptat în atelierul sculptorului Antonin Mercié. Trei ani mai târziu, se înscrie ca practicant la atelierul lui Rodin, unde rămâne din ianuarie până în aprilie. Despărţirea de Rodin este marcată de cioplirea în piatră a Sărutului şi a Cuminţeniei pământului.
19 februarie 1876
Se naște la Hobița.
1924
Participă cu Sărutul, Măiastra, Domnișoara Pogany, O muză şi douăsprezece fotografii la prima expoziţie de artă contemporană din țară, organizată la București de revista de avangardă românească Contimporanul.
1928
Câștigă celebrul proces cu biroul vamal american, o adevărată lecție de istoria artei moderne, născut din faptul că, la sosirea unui număr de lucrări ale artistului în America, Pasărea în văzduh nu este considerată o operă de artă și, drept urmare, este taxată.
1913
Are prima expoziție personală, la New York, iar în același an începe un proces de fotografiere a propriilor sale lucrări.
1947
Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris îi cumpără pentru prima dată trei lucrări: Muza adormită (1910), Cocoşul (1935) şi Foca (1943).
1952
I se acordă cetățenia franceză.
1955
Se deschide la Muzeul Solomon R. Guggenheim din New York o importantă expoziție retrospectivă.
Constantin Brancusi - La Muse endormie, 1910
1935
Liga Femeilor Române din Gorj, condusă de Arethia Tătărescu, îi comandă un monument dedicat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.
1937
Călătoreşte în România (iunie – 2 septembrie) pentru a stabili detaliile tehnice ale Coloanei fără sfârşit, prevăzută a fi ridicată la Târgu Jiu. La aceasta, adaugă Poarta sărutului şi Masa tăcerii.
noiembrie 1938
În absența artistului, are loc inaugurarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu.
1956
Donează prin testament statului francez atelierul său și întreg conținutul acestuia. Îi desemnează pe Natalia Dumitrescu şi Alexandru Istrati ca legatari universali ai săi.
22 decembrie 1965
Se deschide la Muzeul de Artă al Republicii Populare Române din Bucureşti prima expoziţie personală a lui Brâncuşi în Europa.
1957
În 16 martie Brâncuşi moare în atelierul său parizian.
Odată cu Sărutul, sculptat în piatră în 1907, Brâncuși decide să practice cioplirea directă, fără a trece prin modelaj, o decizie riscantă, curajoasă, radicală, pentru că presupune să respecți blocul de piatră, să te lași ghidat de el, să simplifici formele, să lași deoparte întreaga istorie a modelării, de la Renaștere până la Rodin.
Brâncuși a lucrat la tema sărutului peste 40 de ani, fiind cea mai lungă serie din creația artistului.
ȘTIAȚI CĂ:
Operele lui Constantin Brâncuși sunt repere ale artei moderne, dar și puncte de referință pentru arta contemporană, dincolo de timp și geografie.
BRÂNCUȘI: SURSE ROMÂNEȘTI ȘI PERSPECTIVE UNIVERSALE
„Nu căutați formule obscure, nici mistere”�„Eu vă dau bucurie pură. Priviți-le până când veți vedea.”
Brâncuși declara:
Miracolele pe care le înfăptuiește Brâncuși sunt acelea de a exprima acțiunea personajelor și nu a reproduce întocmai chipul lor. Punctul culminant al acestei serii este Pasărea în văzduh, realizată și ea în mai multe exemplare de-a lungul a mai bine de 20 de ani.
DE LA MĂIASTRA�LA PASĂREA ÎN VĂZDUH
Prima din această serie este Măiastra, pasărea miraculoasă care vine din basmele care ne-au legănat copilăria. Pasărea – probabil o privighetoare pe care Brâncuși o numește Măiastră – încântă prin cântul ei minunat și are puteri supranaturale de a se transforma în prințesă și de a participa la bunul mers al acțiunii unui basm.
Brâncuşi o reprezintă cu pieptul umflat și cu ciocul deschis și ridicat spre cer, din care ies trilurile fermecătoare.
DE LA MĂIASTRA�LA PASĂREA ÎN VĂZDUH
Continuând lucrul la această temă, artistul alungește forma, renunță și la ultimele elemente care ar aminti de reprezentarea unei păsări și ajunge la o elipsă asimetrică, ca o rachetă spațială care este pe punctul de a-și lua zborul. Aceasta nu mai este personajul din basm, ci ideea de zbor, de înălțare dincolo de orizonturi. ��Mai este aceasta o pasăre? - își pun întrebarea vameșii americani la vederea acestei bare de metal transportată în SUA pentru a fi expusă. Modernitatea sculpturilor lui Brâncuși a șocat administrația vamală americana căreia artistul român îi intentează un proces pentru a demonstra că ceea ce prezintă el este o operă de artă modernă.
DE LA MĂIASTRA�LA PASĂREA ÎN VĂZDUH
DE LA MĂIASTRA�LA PASĂREA ÎN VĂZDUH
„Eu nu creez Păsări – ci zboruri”
declara artistul, iar păsările sunt o temă dezvoltată de Brâncuși timp de 30 de ani în numeroase lucrări și schițe. Măiastra e prima sculptură pe această temă, din bronz, așezată pe un soclu de calcar, din 1911, o pasăre miraculoasă din poveștile populare românești, care se transformă în prințesă. Privește-i pieptul umflat, gâtul alungit, postura verticală, antropomorfă.
„Am dorit ca Măiastra mea să își ridice capul, fără a exprima cumva prin această mișcare mândrie, sfidare sau orgoliu”.
DE LA MĂIASTRA�LA PASĂREA ÎN VĂZDUH
Cât de lină ți se pare trecerea de la Măiastra care respiră o anumită stabilitate, e așezată, încremenită într-o atitudine umană, la Pasărea în văzduh, sculptură care datează din 1932-1940? Ce mai rămâne dintr-o pasăre? Ideea de pasăre, de aerodinamic – formă alungită, navetă spațială, punctul minuscul de contact care încă o ține la sol, dar e gata oricând să se lanseze în spațiu.
DE LA MĂIASTRA�LA PASĂREA ÎN VĂZDUH
Pasărea în văzduh e rezultatul unei îndelungi munci de simplificare, care a dat naștere la peste treizeci de versiuni. Aceasta este o pasăre – cu această sintagmă am putea sintetiza un proces celebru deschis de Brâncuși împotriva autorităților vamale americane în 1926, când opera trebuia să fie inclusă în expoziţia sa personală de la galeria Brummer din New York, dar nu este considerată operă de artă și deci e taxată. În 1928, artistul câștigă procesul, o incontestabilă victorie a artei moderne.
DE LA MĂIASTRA�LA PASĂREA ÎN VĂZDUH
Discuție
Ce observați dacă priviți cu atenție păsările lui Constantin Brâncuși?
�
Activitate practică
Desenați o pasăre în zbor.
PEȘTELE
În aceeași idee de a simplifica formele, sculptează o serie de opere intitulate Peștele - începută în anii 1920, care l-a fascinat pe Brâncuși aproape un deceniu. Artistul depășește această provocare prin crearea unui soclu special, esențial pentru echilibrarea formei. Soclul devine un aspect cheie și o sursă de inovație în lucrările sale, la fel ca atenția acordată luminii și efectelor dinamice create în atelierul său.
Peștele, 1926 (bronz, metal, lemn, 93,4x 50,2x50,2 cm)
© TATE, Londra
PEȘTELE
În aceeași idee de a simplifica formele, Brâncuși sculptează la începutul anilor 1920 o serie de opere intitulate Peștele. ��Nu sculptează nici solzii, nici înotătoarele, nici capul și nici ochii. Vrea să sugereze emișcarea unduitoare a acestui animal acvatic care alunecă - o lamă fină din bronz polisat pe un platou circular din metal argintiu, în care el se oglindește ca în undele unei ape.
Peștele, 1926 (bronz, metal, lemn, 93,4x 50,2x50,2 cm)
© TATE, Londra
„Când vezi un peşte, nu te gândeşti la solzii lui, nu-i așa? Te gândeşti la viteza lui, la corpul plutitor pe care îl vezi cum săgetează prin apă... ei bine, asta am încercat eu să exprim. Dacă i-aş fi făcut aripioare, ochi şi solzi, i-aş fi oprit mişcarea“.
PEȘTELE
Brâncuși integrează gândirea privitorului în actul său artistic. Privește cu atenție sculptura și dă-i Peștelui din nou viață.
PEȘTELE
În aceeași idee de a simplifica formele pentru a le găsi sensul, Brâncuși sculptează la începutul anilor 1920 o serie de opere de diferite dimensiuni intitulate Peștele: o lamă fină instalată pe orizontală exact pe cantul acestei lame. Nu sculptează nici solzii, nici înotătoarele, nici capul și nici ochii. ��Ce-l interesează pe artist și ceea ce vrea să sugereze este mișcarea unduitoare a acestui animal acvatic care alunecă prin apă croindu-și drum împotriva gravitației și instalează un mic Pește din bronz polisat pe un platou circular din metal argintiu, în care el se oglindește ca în undele unei ape.
PEȘTELE
Peștele expus la Timișoara datează din 1926 și e o lucrare compusă din bronz, metal și lemn. Peștele în sine e bronzul, dar soclul dublu – din lemn și cu un gol de formă ovoidală în mijlocul lui, alături de oglinda pe care stă așezat bronzul – sunt elementele aceleiași lucrări. Privirea noastră asupra lui îi redă înotul, unduirile, viteza printr-o apă imaginară. Brâncuși obișnuia să capteze în cuvintele sale către vizitatori tocmai sensul tuturor acestor elemente care ajută, ghidează privirea:
„Când vezi un peşte, nu te gândeşti la solzii lui, nu-i așa? Te gândeşti la viteza lui, la corpul plutitor pe care îl vezi cum săgetează prin apă... ei bine, asta am încercat eu să exprim. Dacă i-aş fi făcut aripioare, ochi şi solzi, i-aş fi oprit mişcarea“.
PEȘTELE
Brâncuși integrează gândirea privitorului în actul său artistic. Privește cu atenție sculptura și dăi Peștelui din nou viață.
ANSAMBLU TÂRGU JIU�Coloana fără de sfărșit
Repetiţia aceluiaşi element – romboidul – în bucăţi de lemn sculptate în atelier până în 1916-1917 constituie preludiul sculpturilor în trunchiuri de copaci pentru a realiza Coloane de mari dimensiuni. Socluri şi/sau opere, Coloanele sunt sculptate întotdeauna dintr-o singură bucată de lemn, ale cărei dimensiuni variază, ajungând până la 7 metri, cum a fost aceea din grădina de la Voulangis a prietenului lui Brâncuși, artistul american Edward Steichen. Asemănată uneori cu stâlpii ciopliți ca monumente funerare în cimitirele româneşti, Coloana fără sfârşit – aşa cum indică și titlul – este o creaţie a artistului care dorea să sugereze infinitul. Ea evocă ascensiunea, transcendenţa, părând a transgresa spaţiile într-o comuniune între pământ şi spaţiile celeste.
ANSAMBLU TÂRGU JIU�Coloana fără sfârșit
Realizată la dimensiuni mari, din fontă metalizată, la atelierele din Petroşani, cu ajutorul inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan, Coloana fără sfârşit, înaltă de aproape 30 de metri, este primul element din cele trei care constituie ansamblul monumental de la Târgu Jiu.
ANSAMBLU TÂRGU JIU�Coloana fără sfârșit
„Coloana infinirii va fi una dintre minunile lumii”��, scria Brâncuși. Până în anii 1916-1917, artistul construiește în atelierul său bucăți de lemn care repetă același element: romboidul. Ele sunt preludiul sculpturilor în trunchiuri de copaci, din dorința de a realiza Coloane de mari dimensiuni.
„O sculptură nu se sfârșește niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal – și în pământ.”
Brâncuși a fost un foarte talentat sculptor în lemn, de pe vremea când era copil și sculpta cu cuțitul lui de cioban diferite obiecte. În atelierul de la Paris, unde a reluat obiceiul de a sculpta în lemn și mai ales în lemnul găsit din demolări, artistul își fabrica singur mobilier, taburete, mese și socluri pentru opere de diferite forme. Una din aceste forme va deveni esențială în creația lui ulterioară: romboizi care se înlănțuie pe verticală sub forma unei coloane.
Construind acest soclu în diferite dimensiuni, Brâncuși ajunge la a sculpta coloane de mai mari dimensiuni în atelier fiind preocupat de faptul ca ele pot fi prelungite la infinit. Ceea ce se va întâmpla când, în 1926, sculptează într-un trunchi de plo o Coloană înaltă de 7 metri, în grădina unui prieten. După câteva luni, Brâncuși preia această Coloana fără sfârșit pe care o secționează în două ca să o poată instala în atelierul său parizian.
ANSAMBLU TÂRGU JIU�Coloana fără sfârșit
Coloana fără sfârșit va fi realizată la Târgu Jiu în 1937, turnată din fontă cu ajutorul prietenului său, inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan. Ea va fi înaltă de aproape 30 metri, constituită din 15 elemente în formă de romb și două jumătăți. Este instalată în afara orașului Târgu Jiu, într-un loc cunoscut ca Târgul fânului, la extremitatea unei lungi străzi care traversează orașul și care va fi numită Calea Eroilor.
Este primul element din cele trei care vor constitui Ansamblul monumental dedicat eroilor căzuți în Primul război mondial și care va fi terminat în octombrie 1938. Celelalte două elemente, Poarta Sărutului și Masa tăcerii vor fi instalate pe aceeași axă sub supravegherea artistului în 1938.
ANSAMBLU TÂRGU JIU�Coloana fără sfârșit
Ansamblul arhitectural de la Târgu Jiu reprezintă visul împlinit al lui Brâncuşi. Un vis ce a devenit realitate odată cu întoarcerea sa simbolică în ţara sa de origine, şi mai ales în regiunea sa natală. Nimic nu ar fi putut exprima mai bine legătura sa strânsă cu ţara în care s-a născut, decât un monument legat de istoria României şi a Europei, realizat în plină maturitate artistică.
ANSAMBLU TÂRGU JIU
Închinat eroilor căzuţi pe Valea Jiului în timpul Primului Război Mondial, această operă monumentală nu înfățișează combatanţi cu armele în mână, ca în atâtea monumente convenționale, ținând de „genul comemorativ”. Dimpotrivă, Brâncuşi imaginează un ansamblu alcătuit din trei opere statuare aflate la intersecția unor domenii distincte și totuși înrudite ale creației – sculptură, arhitectură, urbanism.
ANSAMBLU TÂRGU JIU
Te invit acum să te plasezi mental la Târgu Jiu și să privești filmul dedicat Ansamblului de la Târgu Jiu, acolo unde Coloana fără sfârșit, înaltă de aproape 30 de metri, realizată la atelierele din Petroșani, din fontă metalizată, devine primul element dintr-un traseu gândit de Brâncuși și supranumit „Calea Eroilor”, omagiu adus celor căzuți în timpul Primului Război Mondial.
ANSAMBLU TÂRGU JIU
Daria Ghiu // Radio România Cultural // Tur audio�Brâncuși: surse românești și perspective universale�Curator: Doina Lemny
ANSAMBLU TÂRGU JIU�Coloana fără sfârșit
înălțime de 29,35 15 module octaedrice suprapuse
la extremitățile inferioară și superioară se află câte o jumătate de modul.
Modulele erau numite „mărgele”
de către Brâncuși.
LIVECAM CU �COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT