Reţeaua de comunicaţie reprezintă un ansamblu de calculatoare/terminale interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie, asigurându-se în acest fel utilizarea în comun de către un număr mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software şi aplicaţii de bază) şi informaţionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate.
4 of 33
Echipamentele interconectate pot fi
sisteme de calcul (desktop sau laptop) sau
echipamente periferice (imprimante, scannere etc)
Trebuie să aibă placa de reţea
Conectivitatea este asigurată de echipamente de reţea
hub-uri, switch-uri, rutere, puncte de acces wireless
Transmisia datelor se realizează prin medii de transmisie care pot fi:
Cu fir-cablu
Fără fir- cablu wireless
5 of 33
Cu fir (cablu)
Conductoare de cupru – pentru transmisia datelor sub formă de semnale electrice
Fibră optică – din fibre de sticlă sau materiale plastice – pentru a transporta datele sub formă de impulsuri luminoase
Fără fir (cablu) wireless
Medii de transmisie a datelor fără fir – transmit datele sub formă de unde radio , microunde, raze infraroşii sau raze laser - în cadrul conexiunilor fără fir (wireless)
6 of 33
7 of 33
includerea calculatoarelor în mediul de afaceri şi a aplicaţiilor software
necesitatea utilizării în comun a datelor şi a resurselor
duplicarea resurselor, deficienţe de comunicare, dificultăţi de administrare
dezvoltarea reţelelor localizate într-o clădire sau arie geografică mică – LAN
necesitatea extinderii reţelelor: MAN, WAN
8 of 33
Lucrul în reţea reprezintă conceptul de conectare a unor calculatoare care folosesc în comun resurse fizice sau logice. Resursele utilizate în comun de către o reţea de calculatoare pot fi:
resurse fizice: imprimante, scanner-e, etc.
resurse logice: software şi aplicaţii de bază: orice program (Word, Excel, etc.)
resurse informaţionale: baze de date
Conectarea la Internet
9 of 33
modelul OSI
Modelul OSI - Open System Interconnection - este un model de interconectare a sistemelor deschise, elaborat între anii 1977 şi 1994 de către Organizaţia Internaţională de Standarde ISO. Termenul de "open" (deschis) semnifică faptul că sistemul este apt să fie "deschis" pentru comunicaţii cu oricare alt sistem din reţea care respectă aceleaşi reguli (protocoale).
modelul TCP/IP
Acest model este mult mai vechi decât modelul OSI şi a fost utilizat drept model de referinţă de către strămoşul tuturor reţelelor de calculatoare, ARPANET şi apoi succesorul său Internet-ul.
Modelul de referinţă TCP / IP a apărut ca o necesitate de interconectare a reţelelor de diferite tipuri, iar denumirea a fost dată după cele două protocoale fundamentale utilizate, şi începând din 1 ianuarie 1983 a devenit unicul protocol oficial utilizat de reţele.
10 of 33
Reţele locale de calculatoare (LAN – Local Area Network)
Reţeaua locală de calculatoare este o reţea de echipamente interconectate răspândite pe o suprafaţă de mici dimensiuni (încăpere, clădire, grup de clădiri apropiate).
Se mai numeşte reţea intranet
Ex. Reţeaua formată din calculatoarele de la curs pentru a putea fi conectate la Internet
Ex. Banci, instituţii care furnizează utilităţi gaz, curent
11 of 33
Reţele de întindere medie (MAN – Metropolitan Area Network))
O reţea de întindere mare este alcătuită din mai multe reţele locale (LAN-uri) aflate în zone geografice diferite. Reţelele de întindere mare acoperă arii geografice extinse, o reţea MAN se poate întinde la nivel regional (oraş)
Ex. www.baiamarecity.ro
Ex. Reţeaua de cablu+internet
12 of 33
Reţele de întindere mare (WAN – Wide Area Network))
Întindere mondială
Ex. www=World Wide Web
13 of 33
Topologia este un termen care desemnează maniera de proiectare a unei reţele. Există două tipuri de topologii:
topologia fizică
Magistrală (bus),
Inel (ring),
Stea (star),
plasă (mesh),
arbore
topologia logică: broadcast şi pasarea jetonului (token passing)
14 of 33
Sunt reţele locale care transmisia datelor se face prin medii fara fir. Într-un WLAN=Wireless Local Area, staţiile, care pot fi echipamente mobile – laptop – sau fixe – desktop - se conectează la echipamente specifice numite puncte de acces. Staţiile sunt dotate cu plăci de reţea wireless. Punctele de acces, de regulă routere, transmit şi recepţionează semnale radio către şi dinspre dispozitivele wireless ale staţiilor conectate la reţea
Calculatoarele care fac parte din WLAN trebuie să se găsească în raza de acţiune a acestor puncte de acces, care variază de la valori de maxim 30 m în interior la valori mult mai mari în exterior, în funcţie de tehnologia utilizată.
Primele transmisii de date experimentale în reţele reţele wireless au avut loc în anii 70 si au folosit ca agent de transmisie a datelor in reţea undele radio sau razele infraroşii. Între timp, tehnologia a evoluat şi s-a extins până la nivelul utilizatorilor casnici..
15 of 33
În prezent există mai multe moduri de a capta datele din eter: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS, 3G ş.a. Acestora li se adaugă o nouă tehnologie care poate capta datele de şapte ori mai repede şi de o mie de ori mai departe decât populara tehnologie Wireless Fidelity (Wi-Fi), numită WiMAX. În timp ce reţelele Wi-Fi simple au o rază de acţiune de aproximativ 30 m, WiMax utilizează o tehnologie de microunde radio care măreşte distanţa la aproximativ 50 km. Astfel, se pot construi reţele metropolitane WiMAX
16 of 33
Avantaje
Simplitate in instalare.
Grad ridicat de mobilitate a echipamentelor
Tehnologia poate fi utilizată în locaţii în care cablarea este dificil sau imposibil de realizat
Costul mai ridicat al echipamentelor wireless este nesemnificativ raportat la costul efectiv şi costul manoperei în cazul reţelelor cablate
Conectarea unui nou client la o reţea wireless nu implică folosirea unor echipamente suplimentare
Dezavantaje
Securitate scăzută
Raza de acţiune în cazul folosirii echipamentelor standart este de ordinul zecilor de metrii. Pentru extinderea ei sunt necesare echipamente suplimentare care cresc costul
Semnalele transmise sunt supuse unor fenomene de interferenţe care nu pot fi controlate de administratorul de reţea şi care afectează stabilitatea şi fiabilitatea reţelei– motiv pentru care serverele sunt rareori conectate wireless
Lăţimea de bandă mică (1-108 Mbit/s) în comparaţie cu cazul reţelelor cablate (până la câţiva Gbit/s)
17 of 33
Într-o reţea de calculatoare comunicarea are loc între două entităţi:
clientulcare emite o cerere prin care solicită o anumită informaţie şi
serverul care primeste cererea, o prelucreaza iar apoi trimite clientului informatia solicitată.
Dacă ar fi să clasificăm reţelele după ierarhia pe care o au într-o reţea echipamentele conectate, ar trebui să facem referire la două tipuri de reţele:
Reţele de tip peer-to-peer
Reţele de tip client-server
18 of 33
Într-o reţea peer-to-peer, toate calculatoarele sunt considerate egale (peers), fiecare calculator îndeplineşte simultan şi rolul de client şi rolul de server, neexistînd un administrator responsabil pentru întreaga reţea.
Dezavantaje
Nu pot fi administrate centralizat
Nu poate fi asigurată o securitate centralizată, ceea ce înseamnă că fiecare calculator trebuie să folosească măsuri proprii de securitate a datelor
Datele nu pot fi stocate centralizat, trebuie menţinute backup-uri separate ale datelor, iar responsabilitatea cade în sarcina utilizatorilor individuali.
Administrarea reţelelor peer-to-peer este cu atât mai complicată cu cât numărul calculatoarelor interconectate este mai mare
19 of 33
În care un calculator îndeplineşte rolul de server, în timp ce toate celelalte îndeplinesc rolul de client. De regulă, serverele sunt specializate (servere dedicate) în efectuarea diferitelor procesări pentru sistemele-client, cum ar fi:
Servere de fişiere şi imprimare
Servere web – găzduiesc pagini web
Servere pentru aplicaţii – cum ar fi serverele pentru baze de date
Servere de mail – gestionează mesaje electronice
Servere pentru gestiunea securităţii – asigură securitatea unei reţele locale câns aceasta este conectată la o reţea de tipul Internetului – exemple: firewall, proxy-server
Servere pentru comunicaţii – asigură schimbul de informaţii între reţea şi clienţii din afara acesteia
20 of 33
Reţelele client-server se folosesc cu precădere pentru comunicarea de date în reţea, marea majoritate a aplicaţiilor software dezvoltate au la bază acest model. Avantaje reţelelor de tip client-server:
administrarea centralizată, administratorul de reţea fiind cel asigură back-up-urile de date,
implementează măsurile de securitate şi controlează accesul utilizatorilor la resurse,
funcţionarea cu sisteme-client de capabilităţi diverse,
securitate ridicată a datelor,
controlul accesului exclusiv la resurse a clientilor autorizaţi, intretinere usoară
21 of 33
În timpul transmisiei de la un calculator sursă la un calculator destinaţie, datele suferă o serie de modificări:
Înainte de a fi transmise în reţea, datele sunt transformate în flux de caractere alfanumerice, apoi sunt împărţite în segmente, care sunt mai uşor de manevrat şi permit mai multor utilizatori să transmită simultan date în reţea.
Fiecărui segment i se ataşează apoi un antet (header), care conţine o serie de informaţii suplimentare cum ar fi: un semnal de atenţionare, care indică faptul că se transmite un pachet de date; adresa IP a calculatorului-sursă; adresa IP a calculatorului-destinaţie; informaţii de ceas pentru sincronizarea transmisiei) şi un postambul care este de obicei o componentă de verificare a erorilor(CRC). Segmentul, astfel modificat se numeşte pachet, pachet IP sau datagramă
Fiecărui pachet i se ataşează apoi un al doilea antet care conţine adresele MAC ale calculatorului-sursă, respectiv ale calculatorului-destinaţie. Pachetul se transformă astfel în cadru (frame)
22 of 33
Placa de reţea
Interfaţa fizică între calculator şi mediul de transmitere este placa de reţea. Pentru reţeaua cu cablu, placa se conectează, prin portul ei, cu cablul de reţea, pentru a realiza legatura fizică între calculator şi restul reţelei.
Se identifica prin MAC
23 of 33
este un dispozitiv care realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MAC.
24 of 33
Ruterele funcţionează la nivelul de reţea, ceea ce înseamnă că pot comuta şi ruta (dirija) pachete între diferite reţele
. Un ruter poate urmări traficul într-o reţea pentru a afla care segmente ale acesteia sunt mai aglomerate. Dacă una din rute este foarte aglomerată, ruterul va identifica o altă cale pe care să transmită datele
25 of 33
Dispozitiv care conectează dispozitive de reţea fără fir pentru a forma o reţea wireless. Un punct de acces de obicei se conectează la o reţea cu fir, şi poate crea o punte între dispozitive cu fir şi dispozitive fără fir. Distanţele de conectivitate pot varia între câţiva metri şi mai mulţi kilometri. Un punct de acces, care este un emiţător sau un receptor de unde radio se conectează la un LAN prin cablu.
26 of 33
Un modem este un dispozitiv care face posibilă comunicarea între calculatoare prin intermediul unei linii telefonice. Într-un mediu de reţea, modemurile servesc drept mijloc de comunicaţie între reţele sau de conectare cu mediul exterior reţelei locale
echipamentul acceptă un şir serial de biţi la intrare şi produce un purtător modulat la ieşire (sau vice-versa).
27 of 33
Adresa fizică - cum este adresa MAC (Media Access Control) atribuită plăcii de reţea - este o adresă care este fixă, nu poate fi schimbată – cum este pentru o persoană , de exemplu, codul numeric personal
Adresa logică - Adresa IP(Internet Protocol), sau adresa de reţea – este atribuită fiecărei staţii de către administratorul de reţea şi poate fi regenerată - cum ar fi pentru o persoana, de exemplu, adresa la care locuieşte.
28 of 33
Ȋn rețelele de calculatoare adresa MAC (Media Acces Control) este un identificator unic atribuit majorității plăcilor de rețea sau cardurilor de interfață de rețea. Această adresă este atribuită de producător pentru identificare și este folosită ȋn substraturile protocoalelor MAC. Dacă adresa este atribuită de producător, de obicei aceasta codifică numărul de identificare a producătorului.
Adresa este fixă nu poate fi schimbată
“Start” + “Run“. In “Run” scrieti cmd si apasati Enter. Dupa care, in fereastra neagra (MS-DOS) scrieti ipconfig /all dupa care apasati Enter
29 of 33
O adresă este un număr sau o înşiruire de caractere care identifică în mod unic un echipament conectat într-o reţea, servind la comunicarea cu celelalte echipamente ale reţelei.
Cu ajutorul adresei, un calculator poate fi localizat într-o reţea de către altul. Un calculator poate fi conectat simultan la mai multe reţele. În acest caz, acesta va avea asociate mai multe adrese, fiecare adresă îl va localiza în una din reţelele la care este conectat.
Clasificare:
IP- statice care utilizează IPv4, IPv&6
IP-uri dinamice dacă serverul are protocolul DHCP activat
Pentru a gestiona eficient adresele IP acestea au fost împărţite in clase care diferă prin numărul de biţi alocaţi pentru identificarea reţelei respectiv numărul de biţi alocaţi pentru identificarea unui dispozitiv (gazda, staţia, host) in cadrul unei reţele. Exista cinci clase de adrese IP: A, B, C, D si E.
30 of 33
31 of 33
32 of 33
DNS (Domain Name System) – este un serviciu care permite referirea calculatoarelor gazdă cu ajutorul adresei literale.
Adresa literală conţine succesiuni de nume asociate cu domenii, subdomenii sau tipuri de servicii. Acest mod de adresare este utilizat exclusiv de nivelul aplicaţie şi este util deoarece permite operatorului uman să utilizeze o manieră prietenoasă şi comodă de localizare a informaţiilor.