Plantele medicinale folosite în terapia durerii
“Adevăratul medicament pentru toate bolile este natura”, G. B. Shaw. Din cele mai vechi timpuri plantele au fost utilizate ca leacuri pentru trup si suflet. Înainte să apară medicamentele cu efect de calmare a durerilor ( analgezice), oamenii treceau prin chinuri groaznice, atunci când sufereau de diferite afecțiuni. De aceea, oamenii au încercat în decursul istoriei să găsească tot felul de mijloace pentru a diminua durerile pricinuite de diferite boli, recurgând la substanţe diferite prezente in organele plantelor. Oamenii au observat în timp că tratamentele naturiste nu au efecte secundare și nu dau dependență. Însă efectele tratamantelor naturiste nu sunt imediate, ca în cazul unui tratament medicamentos, ci se văd în timp. Se cunosc multe specii de plante care și-au dovedit eficiența în ceea ce privește calmarea durerilor diferitelor componente anatomice ale organsimului.
Această plantă conține o substanță alcaloidă, capsaicina (C18H27NO3 ) care este un inhibitor puternic al unei neuropeptide asociată cu procesele inflamatorii. Ea acționează prin încălzirea zonei și creșterea fluxului sanguin local, reducând durerea. Capsaicina poate fi administrată local sub formă de creme, unguente, soluții, plasturi. Se absoarbe rapid percutanat, iar timpul de înjumătățire este de aproximativ 24 de ore. Studii arată că utilizarea locală a capsaicinei este eficientă în tratamentul durerii lombare si al durerii de spate cronice nespecifice precum și în tratamentul durerilor musculare, osoase, crampele stomacale sau menstruale. Capsaicina este folosită și pentru calmarea durerilor întâlnite în neuropatii (tulburări ale sistemului nervos periferic manifestate prin slăbiciune musculară, amorțeală și durere la nivelul mâinilor și picioarelora) cum sunt neuropatia postherpetică, diabetică sau neuropatia asociată HIV, inclusiv dureri asociate cu artrita, și psoriazisul.
Din cauza proprietăților citotoxice, administrarea internă nu este utilizată. Se pot folosi unele tratamente homeopatice cu preparate foarte diluate de arnică. Arnica poate fi folosită în cazul durerii postoperatorii, la pacienții cu osteoartrită a genunchiului sau a mâinii sau la cei care au entorse posttraumatice de gleznă la sportivi. În cazul terapiilor topice ale Arnica montana, studiile clinice au raportat efecte adverse dermatologice, precum dermatita de contact (erupție cutanată, mâncărime și piele uscată). Utilizarea Arnica montana în timpul sarcinii și alăptării este considerată nesigură din cauza componentelor sale toxice și din cauza lipsei de date.
Planta conține in organele ei, și mai ales în rizom, o substanță numită curcumină care are efecte antiinflamatorii, antioxidante, anticancerigene, antibacteriene, antivirale. Eficacitatea curcuminei a fost demonstrată în cadrul unui studiu clinic realizat la un număr de 72 de pacienți vârstnici cu dureri de genunchi asociate osteoartritei. Jumătate din pacienți au fost tratatați cu unguent de arnică de două ori pe zi, iar cealaltă jumătate cu un unguent placebo (vaselină), tot de doua ori pe zi. Perioada studiului a fost de 6 săptămâni. Severitatea durerii de genunchi a fost măsurată la începutul studiului, apoi la sfârșitul săptămânii a șasea. S-a constatat o intensitate medie a durerii semnificativ mai mică în grupul de intervenție decât în grupul placebo. Cercetătorii au concluzionat faptul că administrarea locală a unguentului cu curcumină poate reduce semnificativ durerea de genunchi la vârstnicii cu osteoartrită a genunchiului.
Arborele de cuișoare (Eugenia caryophyllata) este originar din Indonezia si formează muguri care sunt uscați și folosiți în scop alimentar, dar și terapeutic. Uleiul de cuișoare conține concentrații mari de eugenol, o substanță cu efecte analgezice, antiimflamatorii si antibacteriene. Este folosit în cazul dureilor dentare. Efectul de calmare si anesteziere durează circa 2 ore. În plus uleiul de cuișoare este și un dezinfectant local. Studiile au arătat că gelul pe baza de cuișoare este la fel de eficient ca si gelurile pe bază de benzocaină, folosite de către stomatologi pentru reducerea durerii. Cercetătorii au aplicat gel pe baza de benzocaină, gel pe baza de cuișoare și, respectiv, un gel placebo la nivelul gingiilor participanților. Aceștia au raportat reducerea durerii doar in cazul gelurilor cu benzocaină și cuișoare. Totuși cuișoarele nu trebuie consumate in exces pentru cș vor fi afectate smalțul dentar, gingiile, dar și stomacul.
Planta de mac secretă un latex numit opiu atunci când sunt incizate capsulele verzi. Din opiu se extrag numeroși alcaloizi precum: morfina, papaverina, codeina. Cu mii de ani in urmă sumerienii foloseau opiul ca substanță psihoactivă, pentru relaxare, iar mai târziu grecii îl utilizau pentru proprietăţile anestezice. Substanțele opioide (morfina, papaverina) se întrebuințează în combaterea durerii în caz de infarct miocardic, edem pulmonar acut, șoc traumatic (soldați răniți pe front), hemoragii masive și în cazul stadiilor terminale neoplazice.
Este o plantă toxică ce conține două substanțe alcaloide (atropine) cu efecte puternice asupra organismului. În medicina populară a fost folosită pentru calmarea durerilor de măsele, de unde şi denumirea de măselăriţă (fiertura de plantă se ţinea în dreptul măselei afectate). În cantități foarte mici are proprietăți anestezice, antispastice, sedative și antinevralgice, însă nu trebuie folosită în viața de zi cu zi, deoarece prezintă un mare grad de risc, utilizarea plantei fără sftaul medicului putând produce: convulsii, depresie, paralizie şi efecte halucinogene.
Mătrăguna este o plantă extrem de toxică şi doar atingerea ei poate irita pielea. Totuşi, în anumite condiţii, efectele acestei plante pot fi curative. În anul 70 p.Hr. medicul Dioscoride a vorbit despre poțiuni cu mătrăgună care provoacă somnolenţă potrivite pentru cei supuşi intervenţiilor chirurgicale, dar a observat şi că excesul duce la leziuni cerebrale. Conf. univ, dr. etnograf Delia Anamaria Răchişan spune că termenul „belladonna”, care înseamnă femeie frumoasă, subliniază calitatea terapeutică a plantei. Fetele recurgeau, în trecut, la soluțiile magice cu atropină care le producea o strălucire aparte a ochilor. După ce utilizau decoctul respectiv survenea și „midriaza”, adică dilatarea pupilei”. Atropina din tinctura de mătrăgună este întrebuințată mai ales în spasmele și durerile gastrointestinale, durerile veziculare(spasme biliare), dureri renale etc. Frunzele și fructele (bace) sunt extrem de toxice (conțin atropină) sunt ingerate, cauzând delir și halucinații. Totusi, atropina este folosită, în concentrații corespounzătoare, în farmaceutică.
Uleiul de mentă are proprietăţi vasodilatatoare şi ajută la calmarea migrenelor. O cantitate mică de ulei de mentă aplicată pe frunte sau la tâmple poate fi uitlă în cazul durerilor de cap. Uleiul din mentă este eficient și pentru ameliorarea durerilor abdominale prin substanțele de baza pe care le conține, mentolul și mentona, care ajută la relaxarea muşchilor netezi ai pereților intestinali. Uleiul si ceaiul de mentă produc o senzație de răcoare și de calmare a zonelor inflamate. Atentie! Ceaiul de mentă în exces poate produce tulburări digestive. În timpul administrării anumitor tratamente trebuie să se evite consumarea uleiului, ceaiului sau produselor cu mentă. De exemplu, în tratamentele homeopate este contraindicată folosirea mentei.
Salcia a fost utilizată încă din antichitate in fitoterapie. Plin cel Bătrân o lăuda pentru virtuțiile sale cicatrizante și analgezice, iar Hipocrate o recomanda împotriva reumatismelor și durerilor articulare, administrându-le bolnavilor o pudră din scoarța arborelui. Salcia conține acid salicilic care are proprietatea de calmare a durerilor și de scădere a febrei, fără a produce efecte secundare nedorite (alergii, ulcer gastric) față de aspirină. Aspirina conține acid acetilsalicilic care provine din acidul salicilic prezent in salvie și este întrebuințată în nevralgii, cefalalgii, dureri reumatice, etc. Extractul hidroalcoolic de salcie acționează cu succes asupra durerii în general, fie că este localizată la nivel muscular (febra musculară, crampe), articular (reumatism, artrită, gută) și la nivelul tendoanelor și ligamentelor (tendinită, entorsă, luxație).
Este un arbore bogat în uleiuri eterice care conține substanțe calmante pentru durerile articulare (gonartroza numită și artroza genunchiului) și durerile reumatice. Se folosesc atât frunzele cât și conurile. Indienii nordamericani folosesc de multă vreme frunzele strivite și seva de tuia pentru rănile deschise și durerile osoase, precum și pentru dureri de cap, febră, tuse.
Acest remediu popular este eficient în reducerea inflamațiilor și durerilor cauzate de efort îndelungat și se folosește sub formă de cataplasmă făcută din frunze zdrobite și aplicate pe zona dureroasă. Legumele din familia cruciferelor, cum sunt varza si broccoli, contin metionină, un aminoacid esențial necesar în procesul de regenerare și creștere a țesuturilor. Astfel, pansarea rănilor cu frunze de varză ușor opărite combate infecția și inflamația și grăbește vindecarea. De asemenea, poate fi folosită și în ameliorarea mastitei la mamele care alăptează.
CONCLUZII
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE