Cele zece porunci dumnezeieşti

Prezentare realizată în baza cărții „Viaţa omului după poruncile Domnului” text: Tatiana Doibani, Angela Levința. Chișinău: Editura ABC, 2021.

Link: https://predare-religie.blogspot.com/2021/07/aparitie-editoriala-viata-omului-dupa.html

Porunca întâi�„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” (Ieșire 20, 2-3)�

Ce învaţă această poruncă?

• Această poruncă ne învață să-L iubim pe Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul, din toată inima noastră, pentru că dragostea noastră față de Dumnezeu ne face să fim mai buni şi Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie buni, ca și El.
• Porunca întâi cere creștinului să-și împo-dobească viața cu cele mai înalte virtuţi morale şi teologice (credința, nădejdea și dragostea) și să fie în legătură vie și perma-nentă cu Dumnezeu.

​

​

Discuţie:

• Ce semnificaţie are cuvântul religie?(relegare)
• Cu cine mă releg? (cu Dumnezeu)
• Am fost în legătură cu Dumnezeu? M-am îndepărtat de Dumnezeu? De ce? (păcatul strămoşesc, păcatul meu personal)
• Am nevoie de a fi în legătură cu Dumnezeu? De ce? (sprijin, ajutor, protecţie, desăvârşire...)
• Cum am putea restabili şi menţine o legătură trainică cu Dumnezeu? (întrebare retorică)
• În relaţiile dintre oameni, ce valoare (virtute) asigură cea mai trainică legătură?

​

​

DRAGOSTEA (Iubirea) virtutea care asigură cea mai trainică legătură dintre oameni (persoane)!

Utilizând cuvintele cheie, formulează o maximă (enunţ) despre Dragoste şi explică semnificaţia ei.

Lumină

Putere

Virtute

Comoară

Poruncă

Aripă

Cale

Izvor

Punte

Noian

Făclie

Rod

Liman

Fericire

​

​

Cum recunoaştem dragostea în noi?

• Noi, oamenii, avem sădită dragostea în sufletul nostru. Fiecare dintre noi iubeşte din firea sa de om, adică fireşte suntem creaţi de Dumnezeu pentru Iubire - „Dragostea este scrisă pe tablele inimii noastre, se vede în ochii noştri, este întipărită pe chipul nostru, este prezentă în dorinţele noastre, se reflectă în acţiunile noastre”.
• Există multiple exemple în istoria omenirii, chiar în jurul nostru, care confirmă prezenţa dragostei în oameni.

​

Vorbind despre dragoste, propun să cercetăm ce se întâmplă în cugetul nostru, cu dorinţele şi acţiunile noastre atunci când iubim (putem propune ca elevii (doi câte doi) să discute și să completeze de sine stătător următoarele două fișe, apoi să descoperim fișa pregătită de profesor pe ecran).

Dacă-l iubeşti pe aproapele tău:

​

• Te gândeşti la omul pe care-l iubeşti .
• Îţi este plăcut să vorbeşti despre el .
• Doreşti să-l cunoşti, să comunici cu el.
• Doreşti să-i oferi ajutor la nevoie, ai milă faţă de el.
• Doreşti să-i poţi cere şi primi ajutorul.
• Doreşti să fii mulţumitor faţă de el.
• Doreşti să conlucrezi cu el.
• Îl primeşti aşa cum este.
• Manifeşti sinceritate, fidelitate aproapelui tău.
• Eşti iertător faţă de el.
• Îl admiri ca pe o creaţie a lui Dumnezeu.
• Îi doreşti tot binele.
• Te rogi pentru el Domnului.
• Eşti gata să jertfeşti si să te jertfesti pentru cel iubit.

​

• Dacă-L iubeşti pe Dumnezeu:

​

• Te gândeşti la Dumnezeu.
• Îţi este plăcut să vorbeşti despre Dumnezeu, despre cele duhovniceşti.
• Doreşti să-L cunoşti pe Dumnezeu, să comunici cu Dumnezeu.
• Doreşti să te rogi Domnului (cel puțin să-i transmiți un sms), să-I ceri iertare pentru greşelile tale.
• Doreşti mila şi ajutorul Domnului .
• Doreşti să-i mulţumeşti Domnului pentru toate cîte ţi le dă Dumnezeu ţie.
• Doreşti să fii lucrator al virtuţilor dumnezeieşti să îndeplineşti poruncile Domnului.
• ÎL primeşti pe Dumnezeu în inima ta.
• Manifeşti sinceritate, credinţă, fidelitate Domnului.
• Admiri creaţia Lui Dumnezeu.
• Recunoşti măreţia si desăvârşirea Lui.
• Aduci slavă, cinste, mărire Lui Dumnezeu.
• ÎL adori, Îl venerezi pe Domnul Dumnezeul tău, eşti cucernic.
• Eşti gata să jertfeşti şi să te jertfeşti pentru Dumnezeu .

De ce Dumnezeu ne porunceşte să-l iubim  pe aproapele ?

De ce Dumnezeu ne porunceşte să-L iubim pe El ?

Argumentul forte: Dragostea este lumină, iar în lumină se văd lucrurile mai bine (cel ce iubeşte vede mai mult decât cel lipsit de dragoste). Într-o lumină dumnezeiască omul se vede pe sine şi lumea din jurul lui în plinătate şi atunci ştie ce trebuie sa facă ca să se cureţe, să se desăvârşească, ca să se mântuiască.

• Cel ce iubeşte pe aproapele se află în lumină.
• Cel ce iubeşte pe Dumnezeu se află în lumină dublă.
• Cel lipsit de dragoste pentru aproapele – trăieşte în întuneric. Cel lipsit de dragoste pentru Dumnezeu – trăieşte întuneric dublu.
• Dragostea adevărată, plinătatea ei, o cunoaştem prin dragostea de Dumnezeu, la care ajungem iubind pe aproapele nostru!!!

• Cum este omul care iubeşte în comparaţie cu cel care are puţină dragoste sau foarte puţină?

Prin iubire ne asemănăm Lui Dumnezeu…

• Ce schimbări se produc cu cel care sporeşte în dragoste ? (vrea să fie mai bun, mai frumos, se înnobilează, se înaripează, devine mai deschis, mai luminos…)
• Întrebare retorică: Dacă dragostea pentru un om muritor ne schimbă pe noi, oamenii, spre bine, oare ce poate face cu noi dragostea pentru Dumnezeu ? (exemplul Sfinţilor…)

De ce trebuie să-L iubim pe Dumnezeu?

• Îl iubim pe Dumnezeu pentru că:

- El este Creatorul şi Proniatorul nostru – Tatăl nostru Ceresc;

- El este Creatorul şi Stăpânul a toate cele văzute şi nevăzute;

- El este viaţa veşnică, desăvârşirea, lumina şi mântuirea pe care ne-o dorim;

• ÎL iubim, pe Dumnezeu pentru Iubirea Lui nemărginită pentru noi, oamenii, pentru Jertfa Lui de pe Cruce spre mântuirea noastră;
• Îl iubim pe Dumnezeu pentru că dragostea faţă de El ne luminează, ne înnobilează, ne înalţă, ne face să fim mereu mai buni;
• Îl iubim pe Dumnezeu pentru că dragostea faţă de El deschide sufletul nostru înaintea Lui şi, astfel, putem primi darurile Lui (virtuţile) pentru mântuirea noastră.

Noi, OAMENII, avem nevoie de dragoste faţă de DUMNEZEU!

​

​

​

Iubim pe aproapele, pe care îl putem cunoaşte, dar cum Îl putem iubi pe Dumnezeu, Care este tăinuit pentru simţurile noastre trupeşti?

Ca să-L iubim pe Dumnezeu trebuie să-L cunoaştem, măcar în parte, într-atât, încât să-I putem oferi cinstea şi dragostea ce I se cuvine.

Cunoaşterea de Dumnezeu este cea mai de preţ învăţătură:

• Să citim și să învățăm Sfânta Scriptură, care ne oferă cele mai adevărate și complete cunoștințe despre Dumnezeu.
• Să citim lucrările Sfinților Părinți și Învățăturile Bisericești, care ne ajută să înțelegem mai bine Sfânta Scriptură și ne feresc de rătăciri.
• Să frecventăm regulat biserica, pentru că slujbele bisericești și toată lucrarea bisericii sunt dovezi grăitoare despre Dumnezeu și lucrările lui.
• Să ascultăm predicile preoților și să citim cărțile religioase cu conținut religios-moral, în special viețile sfinților, care ne oferă modele de viață creștină.
• Să cercetăm creația lui Dumnezeu – natura și, în egală măsură, istoria neamului omenesc, prin care ni se descoperă lucrarea minunată a proniei dumnezeiești.

Astfel, Dumnezeu va completa golurile în cunoaşterea noastră prin descoperirile sale pe care le oferă celor multcredincioşi.

​

Dumnezeu, Cel Iubitor, ştie ce este dragostea (pentru că El este Dragoste), ştie ce face dragostea cu noi şi cât de mult avem nevoie de ea, pentru mântuirea noastră.

Porunca Iubirii  faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele o avem scrisă în sfânta Scriptură

(Decalog, Evanghelii ).

„ Zece porunci” din Decalog ne învaţă iubirea faţă de Dumnezeu (1-4) şi iubirea faţă de aproapele (5-10).

Cum se manifestă iubirea faţă de Dumnezeu în viaţa noastră?

• Iubindu-L pe Dumnezeu, admirăm creaţia Lui, ne sunt plăcute toate cele dumnezeieşti;
• Iubindu-L pe Dumnezeu, Îl adorăm la cea mai înaltă treaptă a iubirii, adică Îl iubim pentru El Însuși, pentru măreția și perfecțiunea Lui, pentru faptul că El este Creatorul și Pronia noastră, Stăpânul și Părintele nostru Ceresc.
• Iubindu-L pe Dumnezeu, Îl venerăm – îi oferim locul principal, cel mai înalt în viaţa noastră, locul exclusiv, Îl preamărim, Îl preaslăvim, ne închinăm Lui ca Unui Singur Dumnezeu, având teama de a nu-L supăra, întrista, dezamăgi, de a nu ne depărta de El prin păcatele noastre – teama de a nu pierde legătura cu Dumnezeu.
• Iubindu-L pe Dumnezeu, ne facem cucernici Lui, adică trăim ca şi cum am fi mereu sub privirea Lui, şi tot ce gândim, vorbim şi facem închinam Domnului.
• Iubindu-L pe Dumnezeu, păzim poruncile Lui, adică ducem o viață în conformitate cu poruncile dumnezeiești.

​

Iubirea faţă de Dumnezeu se vede în cucernicia noastră

Să fim cucernici înseamnă:

• Să credem în Dumnezeu, să avem o convingere fermă și sinceră în existența Lui.
• Să umblăm întotdeauna ca înaintea lui Dumnezeu, adică

să-L avem mereu pe Dumnezeu în mintea şi în inima noastră și să facem toate lucrurile ca și cum le facem  sub privirile Domnului, ținând seama că Dumnezeu le vede pe toate, chiar și pe cele ascunse ale noastre, adică gândurile noastre.

• Să nădăjduim în Dumnezeu, să-L iubim și să ne supunem voii Lui, să fim gata oricând a face ce ne poruncește Dum-

nezeu și să nu cârtim atunci când El îngăduie să se facă cu noi lucruri pe care noi nu le dorim. Doar Unul Dumnezeu

știe când şi ce să ne dea, ce este și ce nu este spre folosul nostru.

​

​

Respecţi porunca întâi atunci când:

• te rogi dimineața și seara, înainte și după mâncare, înainte de a începe un lucru și după terminarea lui;
• crezi că Dumnezeu pe toate le vede și le cunoaște – nu doar faptele tale, ci și gândurile tale, și dorințele tale ascunse; crezi că te vede ziua, noaptea, acasă și în afara casei, adică oricând și oriunde;
• trăiești în conformitate cu poruncile date de Dumnezeu, adică păzești poruncile dumnezeiești în viața de zi cu zi;
• asculți de poruncile bisericești;
• crezi că oamenii sunt creați de Dumnezeu și că El este Creatorul și Stăpânul Atotputernic al întregului Univers, în pofida faptului că mulți neagă acest lucru din necunoaștere;
• recunoști credința ta înaintea altor oameni, adică nu-ți este rușine să spui că ești creștin;
• te însemni cu semnul Sfintei Cruci atunci când treci pe lângă o răstignire/troiță sau pe lângă o biserică, înaintea sfintelor icoane, fiind conștient că nu te închini la materialul din care sunt făcute acestea, ci la chipul persoanei dumnezeiești pe care o reprezintă;

​

• nu-ți faci și nu te închini la idoli (avere, bani, hrană, actori, cântăreți, politicieni etc.);
• nu te preamărești pe tine însuți;
• nu te lepezi de credința ta din teama că vei fi luat în râs de cineva sau din alte motive;
• Îl iubești pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău;
• te gândești la Dumnezeu;
• Îi vorbești lui Dumnezeu, adică te rogi, chiar dacă nu ți se cere acest lucru;
• îți place să te rogi lui Dumnezeu;
• îți place să vorbești despre Dumnezeu și despre cele duhovnicești;
• îți place să citești cărți despre Dumnezeu, despre sfinți și despre credință;
• ai vrea să faci ceva pentru Dumnezeu;
• ești în stare să cedezi din cele plăcute ție de dragul lui Dumnezeu;
• nădăjduiești mereu și negreșit în Dumnezeu, chiar și atunci când cererile tale nu se îndeplinesc – adesea nu știm ce cerem, iar Dumnezeu ne dă ceea ce consideră că e mai bine pentru noi spre mântuirea sufletului;
• te rogi lui Iisus Hristos, Maicii Domnului, îngerilor și sfinților pentru virtutea iubirii de Dumnezeu.

​

Dumnezeu să fie Împăratul inimii tale –

Lui să-I deschizi sufletul tău!

Dumnezeu să fie sensul vieții tale –

Lui să te închini mereu.

​

Iubește-L pe Domnul și-n inima ta

zidește-i Biserica vie…

Învață-te, omule, cum este a da

Lui, cinste și slavă-n vecie!