SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, OCROTITORUL ROMÂNILOR
"Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos" (Ioan 1,41)
Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orăşel pe malul lacului Ghenizaret, (pe lângă Marea Galileii) fiul lui Iona, pescar din Galileea, si fratele lui Petru (Simon), primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.
Erau pescari, dar nu erau legaţi cu inima de îndeletnicirea lor pescărească, aşa cum mulţi oameni din zilele noastre sunt legaţi trup şi suflet de serviciul lor, şi au făcut din serviciu un idol.
A auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Iisus si zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan, 1, 29). Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: "Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos" (Ioan, 1, 41). Şi astfel, l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Şi se află în Sfânta Scriptură şi alte multe învăţături despre dânsul.
Însă, chemarea sa la apostolat se face mai târziu şi este relatată de Sfântul Evanghelist Matei : "Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: "Veniţi după Mine si vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El“ (Matei 4, 18-20).
Primul evreu ai cărui paşi au atins pământurile acestor ţinuturi carpato-dunăreano-pontice a fost umilul si inimosul pescar evreu , Andrei din Betsaida Galileii, fratele marelui apostol Petru. Ambii fraţi au fost aleşi de Iisus Hristos să fie
“ apostolos “ ( lb. greaca “ trimis “ ), să ducă cel mai frumos mesaj de iubire si iertare in lume.
El este cel dintâi, pentru că a existat şi un al doilea, care a predicat pe pământul ţării noastre – şi anume Sfântul Apostol Filip.
Dar cel dintâi Botezător al nostru este Sfântul Andrei.
Tradiţia Bisericii ne spune că după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi si au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sorţul să meargă in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Scitia Mică (adică Dobrogea noastră) şi până în Crimeia. De aceea el se numeşte şi Apostolul Românilor .
Evanghelia pe care o predica a stârnit ostilitatea, ura, răutatea, mânia, sălbăticia popoarelor barbare şi închinătoare la idoli, încât, atunci când predica, de multe ori era lovit cu pietre şi toiege, de multe ori era târât prin locuri cu pietre colţuroase, era bătut de moarte şi aruncat în afara cetăţilor respective, pentru că păgânii credeau că deja murise.
Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Deşi nouă ne este cunoscută tradiţia care afirmă că Apostolul Andrei a murit pe o cruce in formă de X, se susţine că această tradiţie datează din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaşte data martirizării. Unii istorici îl fixează în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii 64-67, alţii în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian (81-96).
PATRAS
Exact pe locul in care a fost martirizat Sfântul Andrei, astăzi se înalţă o basilică ortodoxă. Biserica Sfântul Apostol Andrei este o măreaţă biserică din oraşul grecesc Patras. Sfântul Apostol Andrei este ocrotitorul oraşului Patras.
În anul 357, moaştele Sfântului Andrei au fost aşezate in Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfinţirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moaştele Sfântului Andrei în Italia, în catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus in Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântul Andrei, iar fruntea sfântului se păstrează, cu mare evlavie, în Schitul Sfântul Apostol Andrei, din Sfântul Munte Athos.
Capul Sf. Ap. Andrei
la Patras - Grecia
Biserica Creştină Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Apostol Andrei:
Biserica Mănăstirii
Sfântul Apostol Andrei, Dobrogea
Crucea Sfântului Andrei este o cruce în formă de X. Numele său provine de la forma Crucii care a fost utilizată, potrivit tradiției, la torturarea și uciderea Sfântului Andrei. Acest simbol a fost utilizat de numeroase țări europene. Crucea Sfântului Andrei este prezentă în cultura europeană, în arta relgioasă, în simbolistica identitară a unor țări, regiuni sau forțe politice, în viața practică.
Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a simţit că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se facă o cruce de formă diferită. Crucea Sfântului Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii şi al martiriului.
În artă, Andrei e prezentat, în cele mai vechi opere, cu o cruce latină obişnuită. Crucea în X, numită de obicei „Crucea Sfântului Andrei”, şi care reprezintă Scoţia pe drapelul britanic, a fost asociată cu el începând din secolul al X-lea, la Autun, şi a devenit comună în secolul al XIV-lea. Alt simbol al său este plasa pescărească. Faptele sale, plăsmuite, au stat la baza unui ciclu de picturi.
Crucea Sf. Andrei lângă trecerea la nivel cu Calea Ferată
http://www.youtube.com/watch?v=b44ENGP7M5o
Niciodată nu treceţi când semnalele acustice şi sonore sunt pornite altfel puteţi provoca accidente grave, deraiere a trenului. Iar dacă nu există semnale sonore, asiguraţi-vă înainte de a trece că nu există nici un pericol.
În sprijinul afirmaţiilor despre faptul că Sfântul Apostol Andrei „a predicat în Pont, Tracia si Scitia”avem şi câteva toponimice din Dobrogea care atestă trecerea sa pe aici (Pârâiaşul Sfântului Andrei, Apa Sfântului Andrei sau Peştera Sfântului Andrei) şi de asemenea, pomenirea sa într-o serie de colinde, legende si obiceiuri, atât din Dobrogea, cât şi din Basarabia. Prin locurile pe unde trecea, la fel ca ceilalţi Apostoli, după propovăduirea Evangheliei el a botezat, a hirotonit preoţi si a întemeiat, în acest fel, comunităţi creştine. Doar aşa se poate explica de ce cea mai veche episcopie atestată documentar pe teritoriul ţării noastre este cea de la Tomis (Constanţa de azi).
Pestera Sf. Apostol Andrei - Ioan Corvin - Jud. Constanta
Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa. În actuala biserică din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, Peştera transformată în biserică a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută si redată cultului. Astăzi, mii de credincioşi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.
Patul Sfântului Apostol Andrei
Noaptea Sfântului Andrei, de pe 29 spre 30 noiembrie, este în credinţa populară o noapte de spaimă, deoarece este momentul în care toţi strigoii, vii si morţi, se luptă între ei. Prezenţa strigoilor este periculoasă pentru cei vii: iau viaţa rudelor apropiate, fură mana grânelor si sporul vitelor, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.
Cine sunt strigoii?� În credinţa populară, întâlnim atât strigoi vii, cât si strigoi morţi. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu caiţă sau coadă – o vertebră în plus, din legături incestuoase. În noaptea Sfântului Andrei, sufletul le iese din corp si merge să se lupte cu ceilalţi strigoi. Se spune că a doua zi, aceştia se cunosc după zgârieturile de pe faţă.
�
�
Strigoii morţi sunt spiritele celor decedaţi care nu ajung în lumea de dincolo, rătăcesc pe drum, fie din cauza faptului că au fost strigoi in viaţă, fie că li s-a greşit sau nu li s-au făcut rosturile la înmormântare.
În tradiţia românească în noaptea de 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup. Ca să-şi apere gospodăria de lupi, se obişnuieşte şi astăzi la ţară să se ungă ţăruşii de la poartă, ferestrele şi pragul uşilor cu usturoi. În unele părţi se ung cu usturoi chiar şi fântânile. Alţi gospodari fac o cruce de ceară şi o lipesc la vite, însă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, armăsari, ţapi, şi anume pe cornul din dreapta.
Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.� În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile
Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susţine că acest nume - Apostolul Lupilor - derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i s-a oferit ca adăpost.��
O aglomerare de forţe malefice acţionează în această noapte, conform credinţelor populare: fiarele, mai ales lupii, umblă să mănânce vitele celor care nu ţin sărbătorile; lupoaica prinde pui pe care-i va făta în noaptea de Sf. Gheorghe, ies strigoii, copii din flori devin strigoi, vrăjitoarele iau mana vitelor si multe altele. De aceea se efectuează o serie de practici magice de apărare: nu se dau cărbuni afară, se ascund coasele şi limbile meliţelor, se lipesc cruci de ceară de coarnele vitelor şi se înconjoară cu mac, se îngroapă drob de sare descântat în pragul uşii grajdiului, se întorc vasele cu gura-n jos şi se înconjoară casa şi grajdul cu lumânare aprinsă, se fac cruci cu usturoi la geamuri şi uşi, se mănâncă usturoi…Cate bordeie, atatea obiceie…�De la aceasta zi si până la Crăciun, gospodinele nu mai ţes în război şi nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe dânsele.� Sfantul Andrei este socotit început de iarna, numindu-se din această cauză "Andrei-de-iarna".: � Dacă luna va fi plină şi dacă cerul va fi întunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari si grele.
Noaptea Sfântului Andrii
|
Zgomot trist în câmp răsună!�Vin strigoii, se adună,�Părăsind a lor secrii.�Voi, creştinelor popoare,�Faceţi cruci mântuitoare,�Căci e noaptea-ngrozitoare,�Noaptea Sfântului Andrii!
Iată-l! iată, Satan vine,�Răzbătând prin verzi lumine,�Pe-un fulger scânteietor.�Umbre, stafii despletite,�Cucuveici, iele zburlite�Şi Rusaliile pocite�Îl urmează ca un nor!
………………………………
Voi, cu suflete curate,�Cu credinţi nestrămutate,�Oameni buni, femei, copii!�Voi, creştinelor popoare,�Faceţi cruci mântuitoare,�Căci e noaptea-ngrozitoare,�Noaptea Sfântului Andrii!
…………………………………
Foc şi ură-n vecinicie�Pe voi cadă, pe voi fie!�Strigă-atunci un glas ceresc.�Şi pe loc cad în morminte�Păcătoasele-oseminte.�Iar pe zidurile sfinte�Trece-un foc dumnezeiesc!� Iaşi, 1857
Un obicei frumos este acela de a planta seminţe de grâu într-un vas.
Dacă grâul încolţeste şi creşte frumos se spune că vei avea un an bogat, plin de împliniri în tot ceea ce faci.
Bocetul Andreiului�
Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la românii din Transnistria, numit Bocetul Andreiului.
Fetele, după confecţionarea unei păpuşi din cârpe, numită Andreiu, substitut al anului vechi, o aşezau pe laviţă (pat) ca pe un mort şi o jeleau.
Aflarea ursitei
�
Ca la orice început de an, prisoseau practicile magice de aflare a ursitei, adică a viitorului soţ. Fata de măritat prepara o "Turtucă de Andrei", turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei, şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă ca să-şi potolească setea urma să o ceară de nevastă încursul anului... Alte fete, după ce soseau acasă de la Păzitul Usturoiului, semănau câte un căţel de usturoi privegheat într-un cocoloş de aluat. După modul cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau anumite pronosticuri matrimoniale.
Sfântul Andrei - Ocrotitorul României
Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Romane a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie in calendarul bisericesc, iar in anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României". Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească naţională.
��La mulți ani celor ce poartă numele Sfântului Apostol Andrei !
La 30 noiembrie prăznuim pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi-chemat, Apostolul şi Luminătorul Daciei străbune.
Găsiţi asemănări şi deosebiri între Tradiţia populară a românilor referitoare la Noaptea Sfântului Andrei şi Halloween.