Întâlnirile regionale ale specialiștilor în educație timpurie

Septembrie 2026

Teoria sistemelor ecologice – Urie Bronfenbrenner

Teme abordate

• Educatorul  ATENT, EMPATIC, ANGAJAT
• Diada părinte – educator
• Starea de bine a copilului în era digitală

​

De ce este nevoie de un educator atent, empatic și angajat?

Fundamente științifice

Neuroștiințe

• Educatorul - rol determinant în formarea arhitecturii cerebrale a copilului în primii ani de viață.
• Interacțiunile suportive - adultul răspunde prompt, și adecvat la semnalele, curiozitățile și nevoile copilului.
• Acest proces de reciprocitate fiind esențial pentru formarea de noi conexiuni neuronale și pentru stimularea funcțiilor executive.

Zona proximei dezvoltări

• Educatorul acționează ca un suport cognitiv și emoțional, ghidând copilul spre atingerea unui nivel de înțelegere, limbaj și autonomie pe care acesta nu l-ar putea atinge independent, transformând potențialul latent în achiziții reale.

Studii longitudinale

Atașamentul sigur - unul dintre cei mai puternici predictori pentru succesul academic și adaptarea socială pe termen lung. 

Interacțiunile de calitate sunt nucleul educației timpurii.

OCDE Starting Strong VI (2021) subliniază că interacțiunile de calitate sunt nucleul educației timpurii, iar acestea pot fi susținute doar de educatori care își asumă un rol proactiv și reflexiv, iar calitatea interacțiunilor din mediul educațional este direct proporțională cu competențele și profilul cadrului didactic.

​

OECD (2021), Starting Strong VI: Supporting Meaningful Interactions in Early Childhood Education and Care, Starting Strong, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/f47a06ae-en.

Educatorul Atent

Observare intenționată și sistematică a copilului.

METODE DE DOCUMENTARE

Instrumente utilizate

Caietul de observații

Înregistrarea evenimentelor spontane relevante.

Manifestări ale copiilor în diferite momente ale zilei.

Preferințe/ temeri manifestate.

Fișe sistematice

Fișe de observație sistematică care vizează aspecte țintite

Exemplu: Practicianul observă că în grupă apar deseori conflicte.

Realizează o fișă compusă din 5-7 itemi care să vizeze: mediul educațional și dinamica relațiilor de grup și soluțiile pe care copiii le aplică în situațiile de conflict.

​

Panouri de documentare

Fotografii/lucrări însoțite de citate ale copiilor, care arată procesul (cum au rezolvat copiii o problemă, cum au colaborat), nu doar produsul final

Demersul de observare și documentare pedagogică are sens doar dacă informațiile culese devin baza unei proiectări didactice flexibile și individualizate. Mediul educațional este reconfigurat, resursele materiale sunt adaptate, iar sarcinile de învățare sunt adaptate și orientate către zona proximă de dezvoltare a fiecărui copil.

​

Educatorul Empatic

Profesionistul suportiv care rezonează cu starea interioară a copilului și îl sprijină constant în procesul său de dezvoltare.

• Are disponibilitatea afectivă de a asculta activ;
• Decodifică limbajul verbal și nonverbal;
• Legitimează trăirile copilului, fie că este vorba despre bucuria descoperirii, frustrarea unei nereușite, anxietatea de separare sau mici conflicte cu covârstnicii;
• Ghidează, secondează copilul în procesul de reglare emoțională (coreglare).

​

Coreglarea emoțională

Dezvoltarea neurologică: Cortexul prefrontal (funcțiile executive, logica și autocontrolul) este în plină dezvoltare între 0 și 6 ani.

Rolul adultului: bază de siguranță pentru copil, ajutându-l să își stabilizeze propriile stări fiziologice și emoționale și să găsească soluții. 

PRACTICĂ EDUCAȚIONALĂ

Strategii și acțiuni utilizate în practica educațională

• Postură și contact vizual: Coborârea la nivelul fizic al copilului.
• Ascultare activă: Oferirea spațiului și timpului necesar.
• Validarea emoțiilor: Denumirea stărilor (ex. „Văd că ești trist”).
• Oglindire afectivă (armonizare): Adaptarea limbajului nonverbal și a tonului.
• Prezență calmă și contact fizic: Atingeri reconfortante și blânde (când sunt acceptate).
• Valorizarea efortului: Aprecierea intenției și a procesului, nu doar a rezultatului.
• Ghidarea spre soluții: Oferirea de suport și alegeri simple după consumarea emoției intense.

​

Educatorul angajat profesional

Utilizează toate informațiile pentru a avea intervenție educațională, adaptată nevoilor copiilor și STIMULATIVĂ pentru aceștia.

Are permanent o atitudine reflexivă: cadrul didactic își analizează propriile practice educaționale și impactul acestora asupra dezvoltării copiilor, solicită și valorifică feedbackul și colaborează strâns cu echipa grădiniței și cu familia.

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-ND

Diada părinte–educator

Mediul familial și implicarea părinților în activitatea educațională influențează performanța academică, motivația și procesul de autoreglare a copilului.

• Efect mai mare atunci când colaborarea este centrată pe învățare, nu doar pe supraveghere.
• Relația familie–școală influențează încrederea și atitudinea copilului față de educație. (Hattie, J., 2008)

​

Relația pozitivă părinte–instituția de învățământ este asociată cu:

• rezultate academice mai bune;
• comportament adaptativ;
• reducerea problemelor de conduită (Jeynes, W., 2011)

​

Programele structurate pe colaborarea părinte–educator produc:

• îmbunătățirea competențelor socio-emoționale;
• creșterea capacității de autoreglare a copilului;
• reducerea comportamentelor problematice;
• îmbunătățirea pregătirii școlare. (Smith, T.E. et al., 2020)

Tranziția dintre mediul familial și cel al creșei/grădiniței este un proces complex în care copilul nu trebuie să fie singur.

Copilul învață mai bine atunci când se simte în siguranță, iar siguranța se construiește prin coerența relației dintre familie și educatori.

​

​

Atașamentul securizant (Bowlby & Ainsworth):

• formează baza reglării emoționale;
• susține explorarea și deschiderea către învățare;
• construiește modele interne pozitive despre sine și ceilalți.

​

Dovezi științifice:

• competență socială mai bună (Groh et al., 2014);
• mai puține comportamente opoziționiste/agresive (Fearon et al., 2010);
• adaptare școlară și performanță academică mai bună (Sroufe, 2005).

​

Rolul colaborării părinte–educator:

• reduce stresul de separare (Ahnert et al., 2006);
• susține continuitatea emoțională;
• îmbunătățește autoreglarea și adaptarea (Sheridan et al., 2019);
• creează un sentiment de securitate și apartenență care susține dezvoltarea emoțională a copilului → cresc abilitățile sociale și emoționale ale copiilor;
• se creează cadrul optim pentru dezvoltarea plenară a copilului: cognitivă, limbaj, fizică, socio-emoțională.

​

Starea de bine în copilăria timpurie - un construct multidimensional care include:

• siguranță emoțională;
• autoreglare afectivă;
• relații pozitive cu adulții și egalii;
• sentiment de competență;
• implicare activă în explorare și învățare.

​

​

​

Cum influențează comunicarea părinte–educator starea de bine a copiilor?

• Mesaje coerente → copilul percepe stabilitate și predictibilitate
• Feedback constructiv → crește încrederea de sine
• Colaborare constantă → reduce anxietatea de separare
• Validare reciprocă → consolidează sentimentul de siguranță

​

Copilul se simte bine atunci când adulții importanți din viața lui sunt în alianță, nu în opoziție.

Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023

​

Art. 3, lit. n) principiul participării și responsabilității părinților/ reprezentanților legali - constă în exercitarea responsabilităților privind creșterea, îngrijirea, dezvoltarea și educarea copiilor pentru a contribui la un parcurs educațional de succes al beneficiarului primar.

​

Art. 105, alin. 2) Beneficiarii secundari ai învățământului preuniversitar sunt părinții, tutorii sau reprezentanții legali ai antepreșcolarilor, ai preșcolarilor și ai elevilor.

​

Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (OME nr. 5726/2024)

​

Adunarea generală a părinților/reprezentanților legali este constituită din toți părinții sau reprezentanții legali ai copiilor/beneficiarilor primari de la o grupă/formațiune de studiu. Adunarea generală hotărăște cu privire la susținerea cadrelor didactice și a echipei manageriale. (Art. 160, alin. 1 și 2).

​

Comitetul de părinți pe grupă/clasă reprezintă interesele părinților sau ale reprezentanților legali ai beneficiarilor primari ai clasei în adunarea generală a părinților/reprezentanților legali, în consiliul profesoral, în consiliul clasei și în relațiile cu echipa managerială. (Art. 162)

​

Părintele discută lunar cu educatorul despre evoluția copilului. (Art. 157, alin. 4)

​

​

​

​

Curriculum pentru educația timpurie

​

• un curriculum bazat pe o declarație de principii și valori care recunosc drepturile copilului ca ființă umană și respectul față de părinți, ca primii educatori ai copilului;
• implicarea părinților ca parteneri egali.

​

• Principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea - este necesar ca între educatoare şi familie să se stabilească relaţii de parteneriat care să asigure continuitate şi coerenţă în demersul educaţional. Familia reprezintă un partener activ, nu doar receptor al informaţiilor furnizate de educatoare referitoare la progresele realizate de copil. Totodată e importantă înţelegerea valorii educaţiei pentru comunitate şi participarea comunităţii în perioadele timpurii.

​

• Implicarea și cooperarea părinților este relevantă, deoarece permite cadrelor didactice să se bazeze pe experiența și pe cunoștințele acestora, iar părinților le permite să beneficieze de cunoștințele și sprijinul personalului specializat.

​

Curriculum pentru educația timpurie - Metodologia de aplicare a Planului de învățământ

​

”Copilul este un subiect activ în procesul învăţării, iar dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacţiunile cu ceilalţi, organizarea mediului şi activităţile/situaţiile de învăţare, special create de adult.

​

Jocul este activitatea fundamentală a copilului, pe care se sprijină toate tipurile de activităţi de învăţare.

​

Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic care conduc la atingerea așteptărilor pe care adulții le au de la copii în această perioadă, ca premise ale competențelor de mai târziu ale tinerilor.

Desfăşurarea acestora necesită coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învăţare-evaluare, respectiv: cadre didactice, părinţi, copii, dar şi a colaboratorilor şi partenerilor educaţionali din comunitate, a căror implicare este la fel de importantă.

Accent pe încurajarea iniţiativei copilului, pe învăţarea prin experimente şi exersări individuale. Activităţile de învăţare se desfăşoară individual, în grupuri mici sau cu întreaga grupă de copii.”

Activitatea de consiliere a părinților.

• Prezența părintelui în sala de grupă.
• Spațiu dedicat părinților în creșă/grădiniță.
• Comunicarea progresului copilului (nu doar când apar situații sensibile).
• Expoziții realizate în urma unor proiecte tematice prezentate de către copii (eveniment creat de cadre didactice și copii).
• Activități pentru copii și părinți organizate la nivelul creșei/grădinițe.
• Invitarea părinților la activități importante organizate de creșă/grădiniță.
• Echipe interdisciplinare pentru susținerea părinților și copiilor.

​

Starea de bine a copilului în era digitală

Armonizarea recomandărilor OMS cu nevoile de dezvoltare ale copilului în copilăria timpurie

Recomadările OMS�1 – 2 ani�����3-4 ani

IMPACTUL TEHNOLOGIEI ASUPRA DEZVOLTĂRII CEREBRALE

Creierul în dezvoltare vs. Mediul digital

Interacțiunea excesivă cu ecranele intră în conflict direct cu ritmul natural de maturizare a cortexului prefrontal — sediul funcțiilor executive.

01

ABSENȚA INTERACȚIUNII�

Învățarea autentică necesită un partener uman care citește micro-expresiile și răspunde empatic — lucruri imposibile pentru un ecran.

02

SUPRASTIMULAREA�AMIGDALEI

Mediul digital oferă satisfacție imediată și fără efort, scăzând capacitatea de control inhibitor — autocontrolul — în viața reală.

03

SCĂDEREA FLEXIBILITĂȚII�COGNITIVE

Copilul devine vulnerabil la frustrare, fiind neobișnuit cu procesele lente și cu efortul necesar în activitățile fizice, sociale și cognitive.

În copilăria timpurie, relația umană, mișcarea și explorarea lentă nu pot fi înlocuite de stimularea digitală.

RUTINA ZILNICĂ ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Alinierea practicii educaționale la curriculumul național și recomdările OMS

✓ ACTIVITĂȚI RECOMANDATE

Aliniate cu nevoile neurobiologice

✕ PRACTICI NERECOMANDATE

De evitat în creșă și grădiniță

01

TRANZIȚII ACTIVE

Jocuri cu text și cânt, mișcare sau mers ritmat între momentele zilei, prevenind sedentarismul.

02

ÎNVĂȚARE ACTIVĂ ȘI SENZORIALĂ

Bazată pe explorate: obiecte concrete și activități practice.

03

IEȘIRI ZILNICE ÎN AER LIBER

Joc în curte indiferent de anotimp, pentru dezvoltarea motricității grosiere, călirea organismului. Starea de bine.

04

COREGLARE

Contact vizual, ton blând și interacțiuni directe și prezente.

01

SEDENTARISMUL - RESTRICȚIONAREA FIZICĂ PRELUNGITĂ

​

02

ECRANELE CA INSTRUMENT DE „LINIȘTIRE”

03

04

RENUNȚAREA LA AER LIBER DIN MOTIVE MINORE

Principiul comun: alternăm activitatea, relaționarea și odihna — fără imobilizare prelungită și fără ecrane pentru gestionarea grupului.

MIȘCAREA ȘI CÂNTATUL ASISTATE DE ECRANE

Vă mulțumesc!

Educația timpurie construiește viitorul.