Cele zece porunci dumnezeieşti
Prezentare realizată în baza cărții „Viaţa omului după poruncile Domnului” text: Tatiana Doibani, Angela Levința. Chișinău: Editura ABC, 2021.
Link: https://predare-religie.blogspot.com/2021/07/aparitie-editoriala-viata-omului-dupa.html
� Porunca a cincea �„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău�ți-l va da ție.” (Ieșire 20, 12)��
������
Ce ne învaţă această poruncă?
Primele patru porunci dumnezeiești ne învaţă datoriile creștinului față de Dumnezeu, cuprinse pe scurt în porunca dragostei față de El. Curăția și tăria dragostei se adeverește însă prin dragostea față de oameni, căci „dacă zice cineva: «iubesc pe Dumnezeu», iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Și această poruncă avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu, să iubească și pe fratele său” (1 Ioan 4, 20-21).
Deci, șase porunci, începând cu a cincea, ne învață cum să-l iubim pe aproapele nostru, adică pe om. Dintre oameni, primii și cei mai apropiați ne sunt părinții, cei care ne-au născut, ne-au crescut și, după Dumnezeu, sunt binefăcătorii noștri cei mai mari în viața pământească. De aceea, porunca a cincea este de a cinsti părinții.
�����- a-i ajuta la nevoie, mângâindu-i în necazuri și înseninându-le bătrânețile: „Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui” (Înț. Sirah 3, 12). Însuși Mântuitorul ne dă pildă cum să avem grijă de părinți, când, fiind răstignit pe cruce, o încredințează pe Maica Sa ucenicului Său preaiubit Ioan, ca acesta să aibă grijă de ea;� - a ne ruga lui Dumnezeu pentru ajutorarea lor când sunt în viață, iar după moarte – pentru odihna sufletelor lor, împlinindu-le voința cea de pe urmă și păstrându-le frumoasă amintirea. � Temeiul acestui comportament este faptul că părinții copiilor, din Pronia lui Dumnezeu, au dreptul și datoria de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu la nașterea și creșterea duhovnicească a copilului, îndrumându-l pe acesta către Cuvântul lui Dumnezeu. Ei sunt cei prin care Dumnezeu binevoiește să se nască și să crească omul – să perpetue viața;������
� ���Prin porunca a cincea, Dumnezeu ne cere să-i cinstim nu numai pe părinți, ci și pe bunici şi alţi membri ai familiei (rude), pe preoții-duhovnici și îndrumători, pe învățătorii noștri și pe cei care ne poartă de grijă. Porunca a cincea ne cere să-i cinstim pe toți oamenii în vârstă. �� A cinsti pe cineva înseamnă a-i respecta statutul social, adică a-l respecta pe acest om pentru:�- locul pe care îl ocupă sau l-a ocupat cândva, legat de anumite drepturi pe care le-a avut sau le are și de �- rolul pe care îl exercită sau l-a exercitat cândva în viața ta sau a altor oameni, legat de anumite obligații și responsabilități ale lui, dintre care cele morale sunt determinante. Aceștia pot fi: părinții, bunicii, preoții, nașii de Botez, învățătorii, îndrumătorii, binefăcătorii, alți membri ai familiei, oameni în vârstă etc. ���
� � �� ��� � � Învățătura despre ierarhia socială� „Porunca a cincea ne prezintă învățătura despre ierarhia socială, miezul căreia este necesitatea de a te supune verigii superioare într-un lanț unic ierarhic (ca și cum te-ai conecta la o oarecare rețea energetică) – a te supune pentru a avea posibilitatea de a primi. � Aici, nesupunerea față de cei vârstnici este percepută ca o autoexcludere din structură. Fără respectarea ierarhiei și a subordonării (supunerea celui inferior față de cel superior) nu sunt posibile nicio societate, niciun sistem, începând cu familia și terminând cu statul; mai mult decât atât: începând cu atomul și terminând cu universul” (Arhimandrit Rafail Karelin. Puterea de a muri sau arta de a trăi, pag. 158). �Nota bene:� Principiul ierarhiei se ţine pe calitatea morală înaltă a persoa-nelor din veriga superioară (oameni valoroși și plini de virtuți: părinții, bunicii, preoții, nașii de Botez, învățătorii, îndrumătorii, binefăcătorii, alți membri ai familiei, oameni în vârstă, conducători de diferit rang etc.)��� �����
� � �� � Dumnezeu, prin această poruncă, oferă părinților cel mai înalt statut social din punct de vedere moral și este de la sine înțeles că părinţii sunt datori să aibă calitatea morală cuvenită, în baza căreia, corespunzător locului și rolului de cinste oferit lor de Bunul Dumnezeu, se constituie responsabilitatea părinților pentru buna creștere a copiilor. ���� � ��� �����
� � �� ��� � �����Respecți porunca a cincea atunci când:�- iubești și respecți părinții și toți membrii familiei: frați, surori, bunici, rude apropiate;�- îi asculți și îi ajuți pe părinți, bunici, frați, surori, pe cei care îți poartă de grijă (mai cu seamă când aceștia îți cer ajutor), îi susții, ai grijă de ei când sunt slabi sau bolnavi;�- ceri binecuvântarea părinților în hotărâri de viață importante;�acorzi atenția cuvenită părinților, te porți cu ei politicos;�- nu cârtești împotriva părinților (nu-i învinuiești de nimic, nu-i acuzi atunci când ei nu au posibilități să-ți satisfacă dorințele);�ierți părinții atunci când ți-au greșit;�- nu te victimizezi, nu joci teatru ca să obții prin șiretlic ceea ce îți dorești de la părinți;�- nu-ți permiți să-i jignești prin cuvinte urâte, strigăte, nepăsare, indiferență: acorzi atenția cuvenită părinților, te porți cu ei politicos;�� � ��� ����
� � ������������Cinstește-ți părinții �și vei fi răsplătit mereu,�Viață lungă cu zile bune �îți va da Dumnezeu.�Iubește-i, ascultă-i, ajută-i, �roagă-te pentru ei oricând�Și vei fi ca un pom �binecuvântat pe acest Pământ.��������� � ��� �����