Educația pozitivă

Beneficiile aplicării unor metode de

disciplinare eficiente

O disciplinare eficientă începe întotdeauna cu dezvoltarea încrederii în sine a copilului

• Dezvoltarea încrederii în sine a copilului este baza oricărui proces de învăţare şi mai ales a învăţării de comportamente. Când vă propuneţi, ca părinte, să îl învăţaţi pe copilul d-voastră un comportament, gândiţi-vă, în primul rând, la modul în care vorbiţi cu copilul şi ce mesaje îi trasmiteţi copilului.

Cum puteţi face acest lucru ?

​

• Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului.

« Bravo ! Ai reuşit !»

• Prin atenţia acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situaţiei. “Apeciez modul în care ai rezolvat …”
• Prin acceptarea diferenţelor individuale – fiecare copil învaţă diferit un comportament şi reacţionează diferit într-o situaţie. “Mă bucur când tu… ”

​

​

• Prin încrederea zilnică pe care i-o acordaţi.

​

• Prin aşteptări realiste faţă de copil, aşteptări adaptate nevoilor şi potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt mândru/ă când …”

​

• Prin evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. “Pentru mine eşti special!”

​

Care sunt principiile de bază ale învăţării unui comportament sau ale disciplinării eficiente?

​

• Disciplinarea se focalizează pe învăţarea unui comportament sau modificarea unui comportament, în timp ce pedeapsa face referire la persoană şi mai puţin la comportament.

Ce este recomandat?

Pedeapsă vs. Disciplinare

• Eşti rău! vs. Mă deranjează când îți arunci lucrurile pe jos. Putem călca pe ele şi se pot strica. Fiecare lucru are un loc al său.
• Eşti dezordonat! vs. Hainele murdare se pun în coşul de la baie, altfel te vei îmbrăca cu haine murdare.
• Eşti obraznic! vs. Spune-mi, te rog, ce anume te deranjează în comportamentul prietenului tău?
• Niciodată nu faci ce trebuie! vs. Îți faci temele şi apoi stai pe calculator, aşa cum am stabilit împreună!

​

Disciplinarea înseamnă învăţarea unor comportamente

• Comportamentele se învaţă prin exerciţiu. Gândiţi-vă cum învaţă un copil să meargă sau să citească. Are nevoie de ghidaj, de atenţia şi încurajările permanente ale părintelui. La fel se învaţă şi comportamentele sociale, cum ar fi respectarea unei reguli, cooperarea în grup, rezolvarea unui conflict. Rolul d-voastră, ca părinte, este de a-i oferi copilului cât mai multe oportunităţi de învăţare a acestor abilităţi esenţiale pentru a deveni un copil responsabil şi autonom, independent.

Disciplinarea înseamnă focalizearea pe aspectele pozitive ale unui comportament

• Copiii au nevoie, când învaţă comportamente, să ştie ce anume au făcut bine, ce anume din comportamentul lui este realizat în condiţii optimale. Pentru a învăţa comportamente pozitive, copilul, ca şi adultul, are nevoie de întărire/recompensare constantă, frecventă. Pedeapsa nu îl învaţă pe copil un comportament, ci stopează comportamentul pentru o foarte scurtă perioadă de timp.

Cum pot face părinţii să prevină problemele de comportament ale copiilor?

• Oferă copilului oportunitatea de a exersa cât mai multe activităţi plăcute care îl fac să se simte valoros şi competent. Implicarea părintelui în jocul copiilor sau în activităţile preferate ale copiilor este extrem de valoroasă pentru dezvoltarea cognitivă, socială şi emoţională a copilului.
• Oferă copilului oportunitatea de a alege între două sau mai multe opţiuni. Când folosim « NU » la o cerere a copilului acesta va învăţa să folosească aceeaşi metodă cu d-voastră. Când îi veţi cere ceva ce nu vrea să facă va spune mai uşor « NU » !

Exemple

• În loc de „Nu arunca jucăriile pe jos.” poţi să îi spui „Poţi să te joci cu lego sau să desenezi.”

​

• În loc de «La culcare ! » poţi spune copilului « e ora de culcare, îţi iei pijamaua bleu sau albă ? »

Evitarea DE CE-urilor

• Evitaţi întrebările de tipul « De ce ai făcut comportamentul X ? » sau « De ce eşti nervos/furios ? ».
• Acestea îi cer copilului să vă spună cauza comportamentului său sau a emoţiei sale. Sunt întrebări la care copilul nu vă poate răspunde. Important este însă, ca într-o situaţie, copilul d-voastră să înveţe cum se rezolvă o problemă şi e mai puţin important de ce a făcut acel comportament. Întrebarea « de ce » este de cele mai multe ori percepută ca o formă de judecată sau critică, atât de către adult, cât şi de către copil.

Exemple

​

• evitaţi să folosiţi exprimări în care spuneţi copilului care este cauza comportamentului :

« eşti neatent şi de aceea ai luat o notă proastă », « eşti dezordonat şi de aceea nu îţi mai găseşti lucrurile » ; îl ajută mai mult dacă îl întrebaţi « ce s-a întâmplat ? » sau « ce crezi că s-a întâmplat ? », « cum te simţi când te gândeşti la ce s-a întâmplat ?» ;

​

​

​

• evitaţi să îl întrebaţi pe copil « de ce se simte …., nervos, furios, sau trist ? » ; este recomandat să îl ajutaţi pe copil să îşi exprime verbal, în cuvinte ceea ce simte

« sunt furios », « sunt nemultumit » ; acest lucru îi dă sentimentul că este înţeles şi acceptat de către d-voastră

​

​

• evitaţi să îi spuneţi copilului ce trebuie să facă, să îi daţi soluţii, cum să rezolve situaţia : «Nu te mai bate cu George», «Altădată să fii cuminte !» ; îl ajutaţi mai mult pe copilul d-voastră prin întrebări de tipul «cum crezi că poate fi rezolvată situaţia ?», «ce alternative crezi că există în această situaţie ?».

​

Orice comportament problematic este o oportunitate pentru copil să înveţe comportamente noi, pozitive

• dacă observaţi, ca părinte, că la locul de joacă copilul d-voastră îmbrânceşte un alt copil, pentru a lua o jucărie, această situaţie este o modalitate în care îl puteţi învăţa pe copil cum să ceară în cuvinte o jucărie şi cum să interacţioneze cu un alt copil, fără să folosească agresivitatea.

Metodele de învăţare a comportamentelor sau de disciplinare se aplică de către toţi adulţii din viaţa copilului, părinţi, bunici

• Pentru a învăţa un comportament, copilul are nevoie de consecvenţă, ceea ce înseamnă că atât mama, cât şi tata, vor aplica aceeaşi metodă şi vor comunica copilului acelaşi mesaj. Este ineficient dacă doar mama sau doar tata aplică o metodă sau alta. Studiile de psihologie au arătat că implicarea tatălui în învăţarea metodelor de educaţie şi disciplinare pozitivă este un factor care contribuie la scăderea problemelor de comportament ale copiilor.

Exemplu

• dacă în casă aveţi o regulă şi o consecinţă cum ar fi «lucrurile murdare se pun în coşul de rufe» şi consecinţa nerespectării acestei reguli este «cine nu pune rufele murdare în coşul de rufe, va purta hainele murdare», foarte important este ca toţi să respecte regula şi consecinţele, ceea ce înseamnă cu nu strânge mama sau tata rufele murdare după copii prin casă sau că regula se aplică doar în cazul copiilor. Şi părinţii respectă aceeaşi regulă.

Cum reacţionăm când copilul manifestă un comportament problematic?

• De cele mai multe ori, un părinte aplică o metodă de pedeapsă ca rezultat a ceea ce simte şi gândeşte în momentul în care copilul manifestă un comportament problematic. Vă propunem un exerciţiu pe care îl puteţi folosi şi d-voastră atunci când apare un astfel de comportament. Să ne imaginăm situaţia în care copilul

d-voastră manifestă un comportament problematic: aruncă jucăriile prin casă sau plânge în magazin şi vrea să îi cumperi o jucărie sau nu respectă ora de venit acasă sau se bate cu un coleg sau multe alte situaţii care apar în viaţa oricărui părinte

Cum vă simţiţi în această situaţie?

• Fiecare părinte are o reacţie emoţională. Cel mai frecvent reacţiile sunt de furie, nemultumire, iritare, mânie. Uneori exprimăm aceste emoţii faţă de copil prin comportamente cum ar fi: ridicăm vocea, ţipăm sau aplicăm o pedeapsă. În acestă situaţie ne ajută mai mult să exprimăm verbal, şi nu prin comportamente, ceea ce simţim «sunt furios sau sunt nemulţumit pentru că ai aruncat jucăriile pe jos!»

Cum interpretăm această situaţie?

• Uneori se întâmplă ca un părinte să gândească „este obraznic/ă”, „este rău/rea”, „nu mă respectă”, „face acest lucru ca să mă enerveze” şi multe alte interpretări. Reamintiţi-vă, în permanenţă, faptul că un comportament

problematic este rezultatul învăţării şi nu a unei caracteristici personale ale copilului. Copilul nu este «rău» sau «obraznic» ca fel de a fi, ci are dificultăţi cu un anumit comportament !

Cum reacţionăm, la ce acţiuni, măsuri recurgem gândind şi simţind în acest mod?

• De cele mai multe ori, ne dorim să stopăm comportamentul imediat şi aplicăm pedepse: îi spunem copilului „Treci şi fă curăţenie în camera ta!”, „Nu mai ieşi cu prietenii în oraş o lună, eşti pedepsit” sau alte metode de intervenţie. Experienţa d-voastră şi studiile de psihologie ne spun că aceste metode NU funcţionează pe termen lung ! Analizaţi situaţia înainte de a aplica o măsură de disciplină.

Care este rezultatul?

​

• De cele mai multe ori, ca părinte, observaţi că acest mod de a reacţiona nu este util şi nu stopează comportamentul pe termen lung. Comportamentul problematic reapare.

Ce puteţi face în astfel de situaţii?

​

• Este mai eficient şi util însă ca atunci când apare un astfel de comportament, ca părinte să staţi să vă liniştiţi, să vă gândiţi la alternativele situaţiei şi apoi să alegeţi o metodă de disciplinare dacă este nevoie.

​

Studiile psihologice arată că

• problemele de comportament ale copiilor sunt mult mai frecvente atunci când părinţii aplică pedeapsa şi au un stil autoritar de a «rezolva» situaţiile problemă. La fel de ineficient este însă şi stilul permisiv al unor părinţi. Cea mai bună alternativă este cea în care părinţii observă comportamentele copiilor şi le oferă contextul de învăţare a tuturor comportamentelor care le oferă copiilor încredere în sine, independenţă şi sentimentul de valoare şi competenţă.

Ce poate face un părinte pentru a încuraja comportamentele pozitive?

​

• « Timpul meu pentru tine.»
• «Fiecare dintre noi suntem speciali.»
• « Momentul familiei.»
• « Contribuţia ta contează ! »

​

Cum învaţă un copil un comportament?

​

• prin observarea adulţilor sau a celorlalţi copii : de exemplu, un copil învaţă cum să se spele pe dinţi, observând părintele care face acest lucru ;
• ⇒ prin imitarea comportamentelor celorlalţi: de exemplu, un copil învaţă să spună ,,mulţumesc”, după ce primeşte ceva, dacă şi adultul face acelaşi lucru, de fiecare dată când primeşte ceva ;
• ⇒ prin modelul oferit de adulţi sau ceilalţi copii : de exemplu, un copil învaţă cum să se joace cu mingea, prin modelul oferit de un alt copil sau de către părinte ;

​

​

• prin consecinţele pe care un comportament le are : de exemplu, un copil alege un produs alimentar, dacă, după ce l-a gustat, i-a plăcut, consecinţa (plăcerea gustului) îl determină să ceară din nou acel produs ; sau un copil alege să se joacă cu un copil, pentru că acesta împarte jucăriile cu el, comportamentul «îl întreb pe Mihai dacă se joacă cu mine» este urmat de consecinţa «se joacă cu mine şi împarte jucăriile», ceea ce face ca şi altă dată să fie interesat să meargă să se joace cu Mihai.

​

Învăţarea comportamentelor pozitive la vârsta școlară

​

• Copiii de vârstă școlară primară și gimnazială îşi dezvoltă sentimentul de autonomie şi independenţă, au nevoie să li se ofere contexte în care să ia singuri decizii şi să îşi exerseze abilităţile sociale şi emoţionale.
• Grupul de prieteni devine la fel de important ca şi părinţii, constituindu-se în sursă de: comparaţie, valori alternative, securitate emoţională, îmbogăţire a performanţelor cognitive, informaţii pentru o mai bună adaptare în societate. Factorii parentali şi cei de grup se pot completa foarte bine pentru a contracara eventualele efecte negative ale unuia dintre aceştia asupra dezvoltării personalităţii copilului.

​

​

Vârsta adolescenței

• Din punct de vedere conceptual – şi social – există o pronunţată tendinţă de a vedea adolescenţa ca pe o perioadă de discontinuitate marcantă din viaţa noastră. Adolescenţii sunt “ciudaţi”, diferiţi, străini atât de copii cât şi de adulţi.
• Pentru unii autori, adolescenţa reprezintă o perioadă distinctă de viaţă, un stadiu de dezvoltare care poate fi clar diferenţiat de restul vieţii. Pentru alţii, însă, este doar o zonă de graniţă, un fel de teritoriu al nimănui, un “tunel” în care copiii dispar, pentru ca să “iasă” la lumină la celălalt capăt peste câţiva ani, ca veritabili adulţi.

​

Învăţarea comportamentelor pozitive la vârsta adolescenței

• Indiferent cât de critică este trecerea de pragul acestei vârste, adolescența presupune cu necesitate rezolvarea unor sarcini adaptative - “probleme de dezvoltare”, care fac posibilă apariţia nu doar biologică, ci şi psihologică, a viitorului adult:
• Dobândirea independenţei de părinţi;
• Adaptarea la propria maturizare sexuală;
• Stabilirea unor relaţii de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă a fi dominat de acestea;
• Decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie;
• Dezvoltarea unei filosofii de viaţă, a unor credinţe morale şi standarde morale; această filosofie de viaţă va da ordine şi consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe care individul le are de realizat într-o lume diversă şi în schimbare;
• Dobândirea unui sentiment al identităţii.

​

Concluzii

​

• aplicaţi cu consecvenţă regulile şi consecinţele unui comportament, De exemplu, dacă copilul

d-voastră este responsabil de bicicleta lui, el va trebui să suporte consecinţele comportamentelor lui – dacă îşi pune bicicleta după ce a folosit-o la locul ei sau dacă îşi lasă bicicleta în ploaie şi i se poate strica.

​

​

• aplicaţi atunci când este posibil metoda denumită “principiul bunicii” (sau principiul lui Premack) asociaţi un comportament cu probabilitate redusă, de exemplu Să strângă lucrurile după ce le folosește sau să se spele pe dinţi, cu un comportament cu probabilitate ridicată, cum ar fi de exemplu

,,Strângi lego-ul şi apoi primești o jumătate de oră în plus ca să petreci cu prietenii”

​

• oferiţi permanent încurajări/întăriri pentru fiecare comportament pozitiv pe care copilul l-a realizat, întăririle pot fi privilegii (poţi să mergi afară cu o jumătate de oră în plus sau poţi să te joci la calculator 30 minute sau poţi merge la film cu prietenii), activităţi (mergem la înot împreună sau mergem în parc cu bicicletele), obiecte pe care copilul şi le-a dorit (tableta);
• ⇒ puteţi aplica pierderea privilegiilor în termeni foarte realişti şi ca modalitate de învăţare a unor consecinţe; ai încălcat regula stabilită împreună de venire la o anumită oră acasă şi, în consecinţă, astăzi rămâi în casă şi nu mai ieși cu prietenii;

​

În loc de încheiere . . .

• Meseria de părinte este cea mai grea meserie din lume, dar puteţi deveni cei mai buni specialişti în educarea copilului, dacă adăugaţi la iubirea şi grija pe care o aveţi faţă de acesta, cunoştinţele şi informaţiile oferite de profesionişti.

​