ECOGRAFIA ÎN DIAGNOSTICUL MIOMULUI UTERIN
Șișcanu Ion
Medic ecografist- endoscopist, categoria superioară. Vechimea în muncă -33 ani.
Or. Sîngerei CMF
Fibromul (miom, leiomiom) este o tumoare benignă, care se dezvoltă din țesutul muscular al uterului. Cauzele apariției fibroamelor nu sunt cunoscute.
La ecografie fibroamele arată ca niște îngroșări locale în peretele uterin (formațiuni izoecogene sau hipoecogene), cu contururi clare și netede.
Prezența unui fibrom poate deforma conturul uterului sau al cavității uterine.
Termenul fibrom subseros înseamnă că fibromul este localizat pe suprafața exterioară a uterului, sub învelișul care separă uterul de celelalte organe abdominale
Termenul fibrom submucos înseamnă că fibromul este situat în interiorul uterului, imediat sub membrana mucoasă, și proeminează în cavitatea uterină
Termenul fibrom intramuscular (interstițial) înseamnă că fibromul se localizează în grosimea peretelui muscular al uterului.
Toate modalitățile de efectuare a ultrasonografiei (ecografia transvaginală, ecografia prin peretele abdominal au sensibilitate înaltă în depistarea modificărilor caracteristice fibromului (peste 90%). Astfel că la marea majoritate a femeilor cu fibrom, la ecografie, depistăm această formațiune.
În mai multe investigații am determinat că sensibilitatea ecografiei transvaginale în diagnosticul fibroamelor submucoase sau al polipilor endometriali constituie între 60 și 92%. Asta înseamnă că, din 100 de femei cu fibroame uterine sau polipi endometriali care trec ecografia transvaginală, la 8-40 nu vor fi detectate modificările respective. Specificitatea ecografiei transvaginale este de la 62 până la 93%. Asta înseamnă că, din 100 de femei la care în baza rezultatelor ultrasonografiei a fost presupusă prezența unui fibrom sau polip endometrial, la 7-38 diagnosticul respectiv nu se va confirma în cadrul investigațiilor ulterioare.
Diagnosticul de „fibrom uterin”, stabilit la ultrasonografie, este întotdeauna prezumtiv. Cu toate acestea, având în vedere diferența semnificativă de probabilitate statistică de dezvoltare a fibroamelor și a cancerului uterin, la marea majoritate a femeilor, „nodulul” detectat la ecografie este, într-adevăr, un miom, și nu un focar de cancer.
Fibroamele uterine - evoluție și impact
La momentul actual, nu există date concrete pentru a obiectiva creşterea continuă în dimensiuni a mioamelor ca şi concept evolutiv al acestora.
Este demonstrat însă, faptul că fibroamele uterine îşi reduc dimensiunile postmenopauză, datorită scăderii nivelului de estrogen endogen.
Diferenţele rasiale, indicele de masă corporală (IMC) şi paritatea sunt factori care augmentează riscul de a dezvolta leiomioame semnificative din punct de vedere clinic.
Cu toate acestea, o bună informare a populaţiei generale, cu privire la istoria naturală a acestei patologii, lipseşte.
Fibroamele uterine - evoluție și impact
Fibroamele submucoase sunt singurele dovedite că afectează obținerea unei sarcini şi cresc rata de avort.
Fibroamele intramurale rezultatele studiilor privind afectarea fertilității şi menţinerea sarcinii sunt controversate. Localizarea submucoasă a mioamelor uterine ameninţă fertilitatea prin faptul că sunt frecvent simptomatice, dau durere pelvina, menometroragii repetate şi abundente şi anemie secundară. Deasemenea, fibroamele pot provoaca obstrucție tubară sau contractilitate uterină anormală cu creşterea ratei de avort şi naştere prematură când au dimensiuni peste 4 cm.
Fibromul asociat cu sarcina
Ecografia aduce informații deosebite pentru evaluarea situației și stabilirea unei conduite corecte. De obicei examenul clinic evidențiază un uter mai mare decât vârsta sarcinii la primele examinări și uterul are consistență inegală, forma fiind neregulată, policiclică.
Sunt două alternative, în funcție de dorința pacientei de a păstra sau nu sarcina.
Fibromul asociat cu sarcina
Dacă se hotărăște întreruperea sarcinii, ecografia trebuie să precizeze, în primul rând, mărimea, vârsta sarcinii.
În al doilea rând căutând cu atenție poziționarea nodulilor și a sarcinii între aceștia, se poate ști direcționarea cavității uterine și posibilitatea orientării instrumentelor- dilatatoare, chiurete, pensa Schultze.
Există situații în care sarcina, dezvoltată undeva la fundul uterului, este greu de abordat datorită mărimii și multitudinii nodurilor dezvoltați spre istm în jumătatea inferioară a uterului. În astfel de situații există risc mare hemoragic, prin posibilă perforație sau prin sângerare de pe peretele unui uter cu deficiență de retracție și contracție
Fibromul asociat cu sarcina
Când bolnava își asumă riscul păstrării sarcinii, ecografia poate fi utilizată pentru a urmări evoluția sarcinii pe de o parte și pentru a stabili maniera de rezolvare a nașterii.
Se preferă rezolvarea pe cale înaltă, histerotomia transversală sau longitudinală fiind aleasă în funcție de poziția nodurilor de pe fața anterioară a uterului.
În toate aceste situații, aprecierea evoluției sarcinii pe uter fibromatos, luarea unei decizii privind sarcina, rezolvarea nașterii se face după un examen ecografic amănunțit.
Aportul ecografiei în rezolvarea sarcinii pe uter fibromatos este deosebit de mare.
Fibromul în premenopauză
Monitorizarea fibromatozei uterine în premenopauza, pe lîngă elementele clinice și histopatologice, folosește și datele obținute ecografic. Stabilirea ecografică a modificărilor volumetrice și structurale privind densitatea permite dirijarea tratamentului medical hormonal de regulă și aprecierea unui moment care să impună tratamentul chirurgical. Se poate astfel evita o rezolvare chirurgicală a cazului, temporizing lucrurile până în momentul instalării menopauza folosind date obținute ecografic, știut fiind că, după acest moment, fibromul involueaza și deranjează din ce în ce mai puțin.
În anul 2020 am investigat 299 paciente cu miom uterin.
60-cu miom interstițial
82- cu miom intramural
43- cu miom submucos
42- cu miom difuz
32-cu semne de degenerare
40-cu proces inflamator
În calitate de medic ecografist mă strădui să iau decizii medicale argumentate și chibzuite, să construiesc cu pacientele relații eficiente și moral justificate; colaborare bazată pe înțelegere din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărtășirea justă a responsabilității.
Concluzii
Miomul uterin este o tumoare cel mai frecvent întâlnită la femeile de vârstă fertilă. După menopauză, în mod obișnuit, mioamele uterine regresează spontan, însă o parte dintre acestea pot să evolueze în continuare, punând problemele de diagnostic diferențial.
Propuneri
Se impune la nivel de republică de a crea o sursă de informație medicală, de generație nouă în diagnoza miomului uterin, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.