1. Absolvent al Colegiului Național „Diaconovici - Tietz” de astăzi (Bastilia, cum a intrat în legendele Reșiței), tânărul poet debuta editorial, la opt ani distanță de debutul într-o cunoscută revistă literară. Volumul, apreciat de cititori și critica literară, a și fost premiat în același an, poetul intrând binemeritat în elita scriitoricească de ieri și de azi. Deși după absolvirea facultății nu se mai întoarce la Reșița, atașamentul său față de locul natal se face resimțit în versurile sale, mai cu seamă în cele scrise în așa-numitul „grai reșițean”. Un idiom local, născut din „înfrățirea” de cuvinte, expresii și particularități sintactice aparținând a cel puțin patru din limbile materne ale comunităților etnice trăitoare în Reșița, cunoscut din ce în ce mai puțin astăzi și, parcă, meritând o elegie, precum poetul însuși o merită odată plecat dintre noi. Poetul se numește: