De multe ori, intr-o dezbatere in care concluzia este evidenta, nodul gordian consta in a intelege ce il impiedica pe oponent sa o vada. In cazul nostru, s-ar zice ca prietenii de pe cealalta parte a baricadei nu par sa creada ca interdictiile creeaza un incentive de a le incalca, in ciuda povestilor cu palatul cu usa incuiata sau a episodului biblic cu fructul oprit. Iata cum analizeaza un economist consumul de alcool in vremea Prohibitiei:

Această lucrare analizează impactul Prohibitiei asupra consumului de alcool. (..) Concluzia generală a lucrării este că Prohibitia a exercitat un modest şi, eventual, chiar un efect pozitiv asupra consumului de alcool. O interpretare posibilă a rezultatelor este că cererea pentru alcool este relativ inelastica, deşi multe studii anterioare au găsit o elasticitate substanţială a cererii pentru alcool. O altă interpretare posibilă este că Prohibitia creat un efect al fructului oprit, care a crescut preferintele pentru alcool, ce a tins sa compenseze efectele de scadere a cererii prin creşterea preţurilor. Încă o treia posibilitate este ca această interdicţie nu a reuşit să crească preţul alcoolului în mod substanţial, probabil pentru că furnizorii pieţei negre se confruntă cu costuri marginale scăzute sustragandu-se reglementărilor guvernamentale şi taxelor. Datele existente oferă un sprijin pentru această ultimă posibilitate.

Vezi si http://ideas.repec.org/p/nbr/nberwo/7130.html

Este putin probabil ca proponentii criminalizarii sa fie sensibili la astfel de argumente rationale intrucat, asa cum am vazut deja, motivatiile sunt diferite.

Il voi lasa pe prietenul Mencken sa descrie prohibitia iar pe cititorul sa substituie “alcool” / “beutura” cu orice drog doreste:

Prohibiţioniştii, atunci când au vârât falsul panaceu pe gâtul ţării sub acoperirea isteriei razboiului, or zâs ca militanţa lor era bazata pe o dorinţă crestină de a reduce starea de ebrietate, eliminand astfel crima, sărăcia şi bolile. Ei au promis o noua eră şi fără îndoială au convins sute de mii de persoane naive şi sentimentale, nu neapărat puritane, nici măcar democrate. Acea eră, după cum toată lumea ştie, nu s-a materializat. Nu numai ca au ramas crima, sărăcia şi bolile nediminuate, dar insăsi beţia, în cazul în care statisticile poliţiei trebuie să fie crezute, a crescut foarte mult. Tara musteste de scandal. Prohibitia a făcut uzul alcoolului drăcesc şi chiar monden, şi aşa mult a majorat numărul de consumatori incat tinerii de ambele sexe, în principal, care se sfiau de pahar sub licenţă, il dau peste gat acum aproape în unanimitate. Pe scurt, prohibitia nu numai ca nu a reuşit să aducă beneficiile pe care susţinătorii săi le-au promis în 1917; a adus asa de multe rele noi, incat chiar şi vulgul s-a întors împotrivă-i. Dar oare prohibiţioniştii recunosc starea de fapt sincer şi-şi repudiaza prostia originala? Nup. Dimpotrivă, continuă sa ceara legi tot mai multe si mai severe - adică mai multe şi mai rele metode pentru hărtuirea si persecutarea adversarilor lor. Cu cât devine mai evident eşecul, cu atât mai neruşinat isi prezintă motivele lor reale. În cuvinte simple, ceea ce-i impinge de la spate este aberaţia psihologica numita sadism. Ei au pofta de a provoca neplăceri, disconfort şi, ori de câte ori este posibil, ruşine persoanelor pe care le urasc - cu alte cuvinte, oricui este liber de barabarele lor superstiţii teologice şi se bucura de viata mai mult decât ei. Ei nu pot opri consumul de alcool, nici măcar sa-l diminueze in mod apreciabil, dar pot tracasa şi enerva toţi cei care încearcă să-l folosească decent, şi pot umple închisorile cu oameni inhatati pentru infracţiuni pur artificiale, şi pot obţine satisfacţie, prin urmare, pentru dorinţa puritană de a intimida şi răni, de a tortura şi teroriza, de a-i pedepsi şi umili pe toţi cei care arată orice semn de fericire. Şi toate acestea se pot face cu un pluton sigur de poliţişti şi judecători în faţa lor; întotdeauna o pot face fără nici un risc personal.

Este clar de ce se opun cei care se opun drogurilor? Dupa cum am mai remarcat, un studiu din Iunie 2010 al UPenn publicat in Proceedings of the Royal Society B sustine ca “razboiul impotriva drogurilor” este parte dintr-un front mai larg impotriva promiscuitatii, motivat de psihologia evolutionara si alegerile individului in ce priveste propria sexualitate. Din fericire, oamenii incep sa se trezeasca: peste 11000 de oameni au semnat recenta Declaratie de la Vienna (August 2010), din care 5 castigatori de premiu Nobel, fosti presedinti ai Mexicului, Columbiei si Braziliei si oameni de stiinta si experti din intreaga lume iar minciunile Razboiului Impotriva drogului sunt tot mai cunoscute.