Oameni de Omenie  !!!

                De-a lungul anilor am cunoscut o serie de oameni deosebiti care ne-au ramas si ne raman la suflet pentru ca au dovedit prin vorbele si faptele lor ca s-au bucurat sincer si neconditionat de intalnirea cu FC PRIETENIA. Ordinea prezentarii acestor Oameni de omenie este total aleatorie, respectul nostru este la fel pentru toti cei care vor fi mentionati in randurile urmatoare.

                

  1. Dl. ION  P. POP

   

       

2. Dl. Vasile (LICA)  HURDUCAS

 

3. Dl. Teodor (DOKY)  BRAZDAU

 

4. Dl. MARIAN  NAZAT

 

De pe blogul personal : Jurnal de tabără

   Plec în tabără ! Cu o întârziere de vreo 45 de ani ! Și cât îmi doream asta în copilărie… Din nefericire, mama nu a găsit niciodată câteva  sute de lei ca să plătesc o aventură atât de fascinantă. Sau poate că nu a  vrut să mă lase și a recurs la acest pretext, nu mai cotează. Așadar, plec în tabără ! La Ogna Șugatag, unde mă așteaptă niște oameni minunați. Există acolo o echipă de fotbal – FC Prietenia – cum nu întâlnești nicăieri. Numele spune totul, restul e poveste. Tavi Cioltea (fost procuror) și Ioan Cristea (cândva, prin 1989, golgeterul celor de la Electromureș) și-au adus băieții  bătrâni în cantonament.

Omenia moroșenilor                                                                          

    Plec la  Baia Mare. FC Prietenia e gazda întâlnirii cu  botoșănenii  de la ELSACO. Ajung  târziu, în noapte, când petrecerea se cam isprăvise.

A doua zi, urcăm la Șuior, cu telescaunul Elenei Udrea, cum îi zic  localnicii. Peisajul îți taie respirația…  O mână de gospodar harnic și priceput  a  avut grijă să nu strice bucățica asta de  paradis cocoțată la o  mie de metri altitudine. Cerul s-a limpezit după furtuna de ieri și pare o acuarelă. Ne relaxăm pe marginea unui lac răsărit între  fagi și brazi.

Pe la amiază ne strângem la stadionul „Viorel Mateianu”. Tribuna a doua abia mai rezistă trecerii timpului și nepăsării edililor. Cândva, aici juca Real Madrid (cu Di Stéfano pe bancă) în Cupa Cupelor, iar băieții „Marelui blond” le făceau zile grele, terminând la egalitate (0-0). Și nici granzii din București nu se simțeau mai bine în Dealul Florilor, unde, prin 1974, aveam să poposesc prima oară, impresionat iremediabil de fiorul locului. Mă sustrag anevoie din mrejele nostalgiei și, întors în prezentul dezolant, arunc un ochi la meciul băieților bătrâni, deși destui, încă n-au împlinit… 30 de ani. Oaspeții din Botoșani vor câștiga cu 4-2, o partidă  plăcută  ca o  seară molcomă de sfârșit  de septembrie.

Seara, la banchet, s-au oferit cupe și diplome, s-au schimbat amabilități și vorbe  de har, s-a chefuit strașnic, iar  la final m-am gândit că, pentru  a se întrema nițel, România are nevoie de mai mult Maramureș și de mai multă Bucovină.

Și privindu-i cum cântă și se distrează, adunați  în jurul unei  mingi de fotbal, mi-am dat seama  încă o dată că nimic nu întrece în frumusețe copilăria, inocența ei.

 Câtă dreptate au moroșenii mei:

„Oamenii dă omenie

Rămân pretini pă vecie!”

5. Dl. DUMITRU  FARCAS

     

6. Dl. SORIN  CORPODEAN

 

7. Dl. HEINRICH  SCHORSH

 

8. Dl. GEZA  GASPARIK

         

9. Dl. MIRCEA  MOLDOVAN

 

10. Dl. NELU  ALOMAN

11. Dl. CALIN  MATEI

 

12. Dl. OCTAVIAN  BUTUZA

 

13. Dl. DUMITRU  DOBRICAN